576 matches
-
întocmită în toamna anului 1765 de către Paul Szkorei și Andreas Pakothy, secretari și notari ai Cancelariei regești provinciale din Transilvania. Paralel cu întocmirea conscripțiilor din 1765, și-a desfășurat activitatea și comisia de recrutare, astfel încât la 30 octombrie 1765 "miliția grănicerească" era deja așezată în sat. Potrivit acestor conscripții, în sat locuiau un număr de 233 familii, deci doar cu 15 familii mai puțin decât era necesar pentru a se înființa o companie doar dintre racoviceni. Această diferență, autoritățile militare apreciau
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
dislocări de populație, noii veniți urmând să fie așezați pe sesiile pustii(libere), existente aici. Printr-o recipisă trimisă de către guvernatorul Samuel von Brukenthal împărătesei Maria Terezia în data de 24 octombrie 1768, acesta explică problemele ridicate de înființarea miliției grănicerești: Din bogata literatură de specialitate care a fost publicată de-a lungul timpului, rezultă că racovicenii la fel ca și toată populația de-a lungul graniței militare, nu s-a înrolat de bună voie în miliția de graniță, asupra lor
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
atunci sașilor din Bradu, mergeau de acum la lucru câmpului cu pușca atârnată la gât sau chiar încinsă la șold, ca însemn al unor oameni ""liberi "" ce erau de acum, practică întâlnită și consemnată ca atare și pe teritoriul Regimentului grăniceresc de la Năsăud. În anii săi de existență, Compania a VII-a a avut la comanda ei numeroși ofițeri, majoritatea au fost însă străini. Lista ce urmează este perfectibilă cu precizarea că anii indicați sunt cei în care ei au semnat
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
arondeze la companie pentru întregirea efectivelor și localitățile Porumbacu de Sus, Porumbacu de Jos și Scoreiul, acesta din urmă aparținuse de Compania a VIII-a care la acea vreme, avea sediul la Drăguș, situație care a dăinuit până la desființarea regimentelor grănicerești. Infuzia" respectivă a dus la creșterea efectivului companiei la 181 grăniceri înarmați și 20 neînarmați, în fruntea cărora se afla un căpitan și un sublocotenent. O statistică din toamna anului 1766, consemnează în Racovița că la dispoziția celor 171 de
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
iulie 1868, în orașul Toplița (astăzi în județul Harghita), într-o familie de țărani români și a primit la botez prenumele "Ilie". După mamă, provenea dintr-o familie greco-catolică. A făcut studiile la gimnaziul săsesc din Bistrița (1879-1883), la gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1883-1887) și apoi la Institutul Teologic din Sibiu (1887-1890). Ca elev la liceul din Năsăud, în anul școlar 1886-1887, Ilie Cristea a fost ales președinte al societății culturale "Virtus Romana Rediviva", pe care o prezidase cu trei ani
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
profesor universitar român, reputat eminescolog. A fost fiul preotului Nicolae Todoran și al soției sale, Victoria (n. Sâmpălean), funcționară. A urmat școala elementară la Cluj, iar după absolvirea acesteia în 1929 a urmat studii la Liceul Militar din Târgu-Mureș, Liceul grăniceresc „George Coșbuc” din Năsăud și Liceul „Al. Papiu-Ilarian” din Târgu Mureș, finalizându-și studiile liceale în 1938. Între anii 1938 și 1942 a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, obținând diploma de licență în specialitatea istoria literaturii
Eugen Todoran () [Corola-website/Science/308876_a_310205]
-
-lea. După 1691 regiunea a făcut parte din "fundus regius", teritoriu organizat ca zonă de frontieră imperială. Comitatul Făgăraș a fost înființat în 1876, când structura administrativă a Transilvaniei a fost schimbată. Cu această ocazie s-au desființat ținuturile imperiale grănicerești și autonomiile sașilor și secuilor. În 1918, urmată fiind de confirmarea Tratatului de la Trianon din 1920, comitatul, alături de întreaga Transilvanie istorică, a devenit parte a României. După Unirea Transilvaniei cu România, teritoriul acestui comitat a fost inclus în județul Făgăraș
Comitatul Făgăraș () [Corola-website/Science/306086_a_307415]
-
pedagog român. La Școala Trivială din Sângiorz și-a însușit limba germană, apoi se transferă la Școala Normală din Năsăud. Liceul îl începe la Bistrița, dar îl termină la Blaj , în anul 1868, și aceasta mulțumită unei burse din fondurile grănicerești. Își face studiile universitare la Viena și Graz , unde dobândește și titlul de Doctor în științe. Tot acum, este ales secretar al societății „România”, societate care îi reunea pe studenții români din capitala austriaca, precum și membru al societății universitarilor români
Artemiu Publiu Alexi () [Corola-website/Science/305717_a_307046]
-
ales secretar al societății „România”, societate care îi reunea pe studenții români din capitala austriaca, precum și membru al societății universitarilor români „Santinela”. A urmat cursurile Liceului săsesc din Bistrița, pe urmă ale Liceului din Blaj, cu o bursă din fondurile grănicerești. A urmat studii superioare la Viena, pe urmă la Graz. În anul 1874 tot la Graz și-a luat doctoratul în științe naturale. În 1873 a fost numit de Administrația fondurilor școlare năsăudene profesor de științe naturale și fizică la
Artemiu Publiu Alexi () [Corola-website/Science/305717_a_307046]
-
librărie românească din Năsăud, pe nume "Concordia". În 1873 s-a numărat printre fondatorii Băncii "Aurora" din Năsăud, a doua bancă românească din Ardeal, după Banca Albina din Sibiu. După absolvirea facultății, în anul 1873, este numit de administrația fondurilor grănicerești, profesor titular la liceul din Năsăud. Numirea lui ca profesor în școală a determinat înnoiri considerabile: apariția grădinii botanice și zoologice, a unei colecții de roci minerale (1721 roci), a colecției botanice (2083 plante), a unui muzeu de animale (1516
Artemiu Publiu Alexi () [Corola-website/Science/305717_a_307046]
-
sud de Dunăre. Vestea ridicării la luptă a pandurilor a avut un efect imediat în toate teritoriile locuite de români. În oastea revoluționaă s-au înrolat aproximativ 1.500 de „ungureni” sau „dezertori din Transilvania” - militari români transilvăneni din regimentele grănicerești, care desfășuraseră o vie propagandă pentru „crăiuțul Todoraș”. Deși autoritățile transilvănene au făcut eforturi pentru cenzurarea veștilor din Muntenia, aceste vești nu erau doar transmise dar și comentate la nord de Carpați. Astfel, trei țărani români din comitatul Hunedoara erau
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
atunci în comitatul Bistrița-Năsăud, din părinții Ioan, învățător și Maria, născută Rusu, casnică. Tatăl său a murit în primul război mondial, lăsând doi copii orfani, Ioan și Ana. Școala primară a urmat-o la Sărățel, iar studiile secundare la Liceul grăniceresc „George Coșbuc” din Năsăud, clasa I și la Liceul „Petru Maior” din Gherla, cl. II-VII. În iunie 1929 a promovat cu succes examenul de bacalaureat. După absolvirea liceului, Ioan Cherteș a rămas un an ca pedagog la Gherla, la Liceul
Ioan Cherteș () [Corola-website/Science/305257_a_306586]
-
regiunii să se folosească în scris la toate dezbaterile judecătorești și comunale, în școlile primare, medii și superioare. Comunele puteau să dispună liber asupra pășunilor comunale. Orașele în care nu erau comunitați militare, urmau să se organizeze ca și comunele grănicerești cu primari și consilieri comunali. Ca primă măsură a fost evident o politică de maghiarizare, dar totuși, pentru Timișoara această epocă a reprezentat o perioadă de înflorire, sub aspect economic și demografic. Instituțiile de credit investesc sume importante în dezvoltarea
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
s-a născut la 28 august 1887 în satul Vad, Comitatul Făgăraș, azi în comuna Șercaia, din județul Brașov. Părinții săi au fost "Gheorghe" și "Ana Cocișiu". Studiile le-a făcut la școala din localitatea natală, Vad, apoi la Școala Grănicerească din Ohaba (sat vecin cu satul natal al lui Toma Cocișiu), la liceul românesc din Brașov și și-a încheiat studiile la Institutul Pedagogic Greco-Catolic din Blaj, pe vremea aceea, în comitatul Alba de Jos, făcând parte din prima promoție
Toma Cocișiu () [Corola-website/Science/314574_a_315903]
-
trivială, numită și "centrală" sau "capitală", pe care o frecventau fiii grănicerilor din satele aparținătoare companiei respective. Numele acestor școli veneau de la școlile din evul mediu, în care se studia un trivium de materii: gramatica, dialectica și retorica, în școlile grănicerești studiindu-se începând din acești ani: citirea, scrierea și socotirea. Inițial, în școlile triviale, limba de predare a fost româna și germana și abia începând cu anul 1837, când pe baza unui ordin al Consiliului aulic de război din Viena
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Racovița, investigațiile istoricilor sunt contradictorii. Astfel, istoricii școlilor năsăudene indică perioada anilor 1770-1790 în timp ce E. Micu o datează în 1773, în cazul în care se poate considera că și Racovița făcea parte dintre cele 12 localități unite în care "tineretul grăniceresc" român era instruit. Academicianul Constantin C. Giurescu se raliază părerii lui E. Micu în timp ce alți autori, printre care C. Stan, N. Albu și C.Göllner se mulțumesc numai cu citarea ei făra a indica și anul înființării. O comunicare primită
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
al Mariei Terezia. Învățătorul ei era "provincialist", salariat din "Fondul de provente" cu 4 florini și 10 cruceri pe lună. În anul următor, 1777, raportul generalului Johann Cristani von Rall întocmit la Sibiu în 20 mai, cu prilejul inspectării Regimentului grăniceresc de la Orlat, consemnează aici doar o singură școală, cu un număr de 42 de elevi având ca dascăl pe Vasilie Pop, situându-se astfel pe locul al II-lea pe regiment. Intențiile Curții de la Viena de extinde învățământul într-un
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
și în presa vremii. În acest sens este de menționat scrisoarea Protopopiatului greco-catolic al Sibiului din 4 mai 1852, care arăta următoarele: Tot cu referire la un decret gubernial din 22 mai 1852 care accentua ca „școlile din fostele sate grănicerești nicidecum să nu se neglijeze”, se difuzează prin protopopiatele unite o ordinațiune episcopească, dispunându-se luarea măsurilor de rigoare. Nivelul la care ajunseseră fostele școli grănicerești este reflectat în presa vremii prin intermediul unui corespondent sub pseudonimul „"De sub poalele Surului"”: Drept urmare
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
un decret gubernial din 22 mai 1852 care accentua ca „școlile din fostele sate grănicerești nicidecum să nu se neglijeze”, se difuzează prin protopopiatele unite o ordinațiune episcopească, dispunându-se luarea măsurilor de rigoare. Nivelul la care ajunseseră fostele școli grănicerești este reflectat în presa vremii prin intermediul unui corespondent sub pseudonimul „"De sub poalele Surului"”: Drept urmare, școala este pusă sub scutul bisericii, ea căpătând un puternic caracter confesional. La baza măsurii a stat ordinațiunea Curții din Viena din 1854, potrivit căreia toate
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
florini, șase "orgii" de lemne și "cvartir liber", anul de învățământ fiind redus la șase luni. Dionisie Drăgoiu și locotenentul Alexandru Halmaghi din Scoreiu, reprezentanți ai Companiei a VII-a fac o plângere forurilor superioare în care arată că „"învățământul grăniceresc în loc să steie în prima linie, e degradat"”, după care solicită ajutor Fondului școlastic, ajutor care s-a și aprobat. În aceste împrejurări, parlamentul maghiar votează în 1868 Legea nr.XXXVIII elaborată de către Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, baronul József Eötvös
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
bazându-se pe existența în arhiva parohiei Racovița a unui document intitulat „"Tabela sumaria privind statul scolei poporali si normale din Racoviția"”. Lipsită de un local corespunzător, această „școală normală” a fost abandonată odată cu începerea operațiunilor pregătitoare pentru înființarea „școlilor grănicerești”. Începând cu anul 1871, rând pe rând, pe teritoriul fostului regiment grăniceresc de la Orlat au fost organizate 21 de școli poporale, cunoscute ulterior sub denumirea de „școli grănicerești”, subvenționate din așa zisul „Fond școlastic al desființatului regiment”. Printre acestea s-
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Tabela sumaria privind statul scolei poporali si normale din Racoviția"”. Lipsită de un local corespunzător, această „școală normală” a fost abandonată odată cu începerea operațiunilor pregătitoare pentru înființarea „școlilor grănicerești”. Începând cu anul 1871, rând pe rând, pe teritoriul fostului regiment grăniceresc de la Orlat au fost organizate 21 de școli poporale, cunoscute ulterior sub denumirea de „școli grănicerești”, subvenționate din așa zisul „Fond școlastic al desființatului regiment”. Printre acestea s-a numărat și școala din Racovița. Oficial școala din sat a fost
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
școală normală” a fost abandonată odată cu începerea operațiunilor pregătitoare pentru înființarea „școlilor grănicerești”. Începând cu anul 1871, rând pe rând, pe teritoriul fostului regiment grăniceresc de la Orlat au fost organizate 21 de școli poporale, cunoscute ulterior sub denumirea de „școli grănicerești”, subvenționate din așa zisul „Fond școlastic al desființatului regiment”. Printre acestea s-a numărat și școala din Racovița. Oficial școala din sat a fost cuprinsă în rândurile școlilor centrale grănicerești începând cu data de 30 iulie 1871. Astfel, primul an
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
21 de școli poporale, cunoscute ulterior sub denumirea de „școli grănicerești”, subvenționate din așa zisul „Fond școlastic al desființatului regiment”. Printre acestea s-a numărat și școala din Racovița. Oficial școala din sat a fost cuprinsă în rândurile școlilor centrale grănicerești începând cu data de 30 iulie 1871. Astfel, primul an școlar a început pe 1 septembrie 1871, sub conducerea învățătorului Ioan Moldovan, teolog absolut de Blaj, „care știa scrie și citi și germănește și ungurește”. Din cauza problemelor materiale și financiare
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Legii XVIII din același an, lege inițiată de Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice(MCIP), Trefort Ágoston. Speculând niște nepotriviri între textele române și maghiare ale „Statutelor” Comitetului Administrativ al Fondului școlastic(CAFS), MCIP a încercat în repetate rânduri transformarea școlilor grănicerești în școli comunale, puse în exclusivitate sub conducerea și controlul organelor școlare maghiare comitatense. Autoritățile maghiare în frunte cu ministrul Bánffy Dezső, reușesc în 15 septembrie 1895 să scoată școlile de sub jurisdicția CAFS și să le transforme în școli comunale
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]