2,243 matches
-
să se strecoare din „palatul său“ prin una din „dantelele“ coliviei, așezându-se apoi liniștit pe una din stinghiile din vechea lui colivie. L-am auzit mâncând semințe și l-am văzut după aceea cum bea apă cu acel gest grațios al păsărilor, ridicându-și capul ca apa să-i alunece pe gât în corpul extrem de fin, tremurând ușor de fericire. Ca și cum, în sfârșit, atinsese pământul țării lui natale. M-am așezat pe sofa și l-am privit îndelung, până când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
veni să creadă că e moartă. Ceea ce se întâmplase nu putea fi decât un coșmar, un coșmar înfiorător. Iar când avea să răsucească în broască cheia și să deschidă ușa o s-o vadă cu siguranță aplecată deasupra mesei în atitudinea grațioasă a femeii din tabloul lui Chardin, Le Benedicité, care întotdeauna i se-păruse o capodoperă de mare finețe. Scoase repede cheia din buzunar, deschise și intră. Încăperea n-avea aerul unei locuințe părăsite. Pasiunea pentru ordine a soției fusese una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să spună măcar o vorbă neadevărată, insinua că relațiile ei cu soțul fuseseră întotdeauna perfecte. În cele din urmă dl Van Busche Taylor se ridică, dând să plece. Ținându-i multă vreme mâna gazdei, îi adresă un discurs de mulțumire grațioasă - deși cam prea lung - și ne părăsi. — Trag nădejde că nu te-a plictisit, îmi zise ea după ce închisese ușa în urma lui. Bineînțeles că uneori e o pacoste, dar simt că așa se cuvine, să le ofer oamenilor toate informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o prezenta peste tot, și a o conduce la școală. Trebuia să-l vedeți pe primar făcând reverențe și piruete, cât pe aci să-și rupă pantalonii negru-jasp, cu cele o sută de kilograme ale lui care-i făceau gesturile grațioase ca dansul unui elefant de circ, în fața domnișoarei care privea totul detașată, ca și cum ar fi căutat să se protejeze, să se țină departe de toate astea, chiar în timp ce ne strângea mâna ușor, dintr-o mișcare a încheieturii ei fine. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
feminin, pe un pământ devastat, unde însăși ideea de femeie devenise o himeră, un vis de om beat, o prea frumoasă insultă. Primarul se bătu peste burtă dându-și importanță. Lysia Verhareine ieși din clasă cu un mers demn și grațios, ca în pas de dans. VI Învățătorii locuiseră întotdeauna la etajul școlii: trei camere elegante și curate cu vedere spre sud care îmbrățișau dealul acoperit cu vii și cu livezi de pruni. Fracasse făcuse din ele un locșor drăguț, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
buchet de iriși, iar pe pereți, rame pictate încadrau imagini de sfinți și de îngeri, dintre acelea pe care preoții le dau credincioșilor și copiilor de cor. — Crezi în asta? am întrebat-o atunci pe Josăphine arătând din cap spre grațioasa galerie. Ea ridicase din umeri, mai puțin din dispreț, cât având aerul că-mi spune ceva evident, ceva ce nici nu merită discutat: — Dac-aș avea cratițe noi de aramă, la fel le-aș agăța, și asta ar avea același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îmi spusese despre ele, la nopțile în care se auzeau doar cântările broaștelor, căldura năclăindu-ți trupul, marele fluviu noroios aducând copaci și hoituri de capre, nuferi albi și volbură de apă smulse de pe țărmuri. Câteodată, Gachentard imita dansurile femeilor, grațioasele mișcări ale mâinilor, cu degetele arcuite, rotirea ochilor și muzica fluierelor, pe care o recompunea șuierând, în timp ce se prefăcea că ar cânta la coada unei măturici. Îl vedeam adesea pe preot în acest decor, cu brațele pline de flori necunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
e. Îi vine pe la trei noaptea nevasta acasă. Deschide femeia ușa, se duce direct în dormitor să-și pupe bărbatul și... îi vede pe ăia doi dormind unul în brațele celuilalt, bătrânul actor transpirat, obosit, sfârșit de gagică, tânăra sculățică grațioasă, în somnul ei de refacere. Calmă aparent în supărarea ei, nevasta o trezește pe balerină, încet, cu mare atenție, să nu simtă bărbatul, o duce la bucătărie, aia începe cu scuze, mă iertați, doamnă, că una, că alta, fetițo, bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
biblioteca personală. După ce l-a dojenit că o evitase, l-a reținut pentru un lung tête-à-tête sub clar de lună. El nu se putea Împăca nicicum cu frumusețea ei. Era mama sa, cu acest gât splendid și acești umeri divini, grațioasă ca o femeie norocoasă la treizeci de ani. — Amory, dragule, gunguri ea moale, am petrecut momente atât de stranii, de nepământene, după ce ne-am despărțit. — Zău, Beatrice? Când am suferit ultima cădere nervoasă. Se referea la ea ca la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de preferat incinerării și a zâmbit, amintindu-și de vechea preferință din copilărie: oxidarea lentă Într-un vârf de pom. În ziua de după ceremonia funebră s-a distrat În biblioteca cea mare, cufundându-se În moliciunea canapelei În atitudini mortuare grațioase, Încercând să determine dacă atunci când Îi va suna și lui ceasul, era de preferat să fie găsit cu brațele Încrucișate pios pe piept (Monsignor Darcy votase cândva pentru postura aceasta, considerând-o cea mai distinsă) sau cu mâinile Încleștate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vorbă, o să-ți dau un sărut de noapte bună. S-au dat jos Încet din locul unde erau cocoțați. Ea nu i-a dat voie s-o ajute să coboare și, Îndepărtându-l prin gesturi, a aterizat ca o grămăjoară grațioasă În noroiul moale, unde a rămas un moment la pământ, râzând de ea Însăși. Pe urmă a sărit În picioare, și-a strecurat mâna Într-a lui Amory și au străbătut pășunile În vârful picioarelor, sărind și schimbându-și direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dat fiori reci călătorului Întârziat, și-a Îmboldit calul să intre În pădure, iar Amory a urmat-o lent, așa cum o urmase pretutindeni timp de trei săptămâni. Vara se terminase, dar el Își petrecuse zilele privind cum Eleanor, un Manfred grațios și superficial, Își construia piramide intelectuale și imaginare În timp ce se desfăta cu artificiozitatea adolescenței temperamentale și scriau Împreună versuri la cină. Când Vanity a sărutat-o pe Vanity, acum o sută de luni fericite de iunie, s-a minunat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai frumoasă bucurie a unui actor: tracul. Cine ar fi crezut că Halterofilul din Vitan poate fi atât de emoționat? Nu bănuia nici măcar Mariana, care era, oricum, copleșită de tracul ei. Așa se face că la ora exactă, ca un grațios cuc, Mariana dădu drumul la casetofon și țâșni pe scenă, uitând de introducerea lui Mișu. Baby, take off... Ropote de aplauze făcură să se cutremure pereții MaxiBarului. Mariana își aduse aminte brusc de introducere, își strânse bluzița Dolce&Gabanna deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
încet. Mișu se retrase, cu inima cât un purice. Mariana scoase un oftat de durere, simți un junghi îngrozitor în abdomen, acolo unde copilul lui Mișu nu va crește niciodată, și se prăbuși epuizată la pământ, dintr-o singură mișcare grațioasă, cu bucile perfecte îndreptate spre publicul în extaz. Mișu simți un fior. Sorinel aștepta, strâmb. Cei doi aproape că se luară de mână în tensiunea înceată cu care Mariana muri... nu muri... slobozi spre public un divin, feminin, ferm, contrapunctic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și mai bine. Adesea vede chipuri în copaci care‑l îndeamnă la asta, nebunul. N‑are prieteni, doar camarazi, care se poartă adesea necamaraderește cu el, care disprețuiește din principiu camaraderia. Când Rainer compune poezii, n‑o face cu gestul grațios al peștelui care sare argintiu din apă, așa cum se întâmplă atât de frecvent la scriitorul Musil. Este mai mult o scotocire și o înhățare cu dinții. Rainer și Anna sunt conștienți în fiece clipă că au scăpat de localități precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
inițiale, este un pumnal de Hitlerjugend, scos la pensie - și pozează cu toată energia ca în fotografia cu fratele Sophiei. Poziție de atac, sau cum s‑o mai fi numind și asta, într‑o mână pumnalul, cealaltă răsucită ușor și grațios în aer. Rezultatul: jalnic. Stai, Anni, știu cu ce putem drege rezultatul jalnic - cu baioneta tatei, pe care o păstrează ca amintire și pe care o are, la rândul lui, de la taică‑său; nici nu‑ți vine să crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-l E. Lovinescu despre lirică. Iată exemple de opacitate: Emanoil Bucuță, purtătorul unui univers personal, poetul Cetății de Argint, este închis în aceeași carceră cu mimul său d-l Dorian; ceva mai mult, e subordonat acestuia din urmă, ca mai "grațios". Alt exemplu: d-na Otilia Cazimir (poetă compasată, lună din luna d-lui Topîrceanu, el însuși un pastiș, ocupată de curând să învețe manierele versului de la d-na Contesă de Noailles), e lăudată pentru grație, aciditatea sa umoristică etc. * Competența
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
l-au întîmpinat cu potrivnicie. Astăzi pare sigur că dreptatea a stat de partea celora, nu a mea. Poezia e încă valoare relativă. E vălul de aparențe și încîntare, fâlfâitor deasupra lucrurilor, cum se definea din vechi. Să alegi între grațios și Grație, între încîntare și Mântuire, iată canonul întrebării. Suflet mai degrabă religios decât artistic, am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor stări absolute ale intelectului și viziunii: starea de geometrie și, deasupra ei, extaza. Melodioasele plângeri ale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > O SPUN DESCHIS Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O SPUN DESCHIS Te aștept să vii cu mersul grațios, Spre mine zâmbitoare și splendidă, Totul mi se pare enorm de grandios, Ființă de gheață ce rămâi candidă. Te ascult în nopțile târzii de insomnie Spunându-mi cuvinte dulci, de miere, Reintru pentru clipe în farmec și în reverie Iar
O SPUN DESCHIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364466_a_365795]
-
succesivă de cuvinte a autorului, mult mai bogată decât pare la prima citire. Spun acest lucru, fiindcă întreaga carte te cucerește necondiționat, văzând în fiecare poezie un tablou de evenimente și trăiri sentimentale, asemănătoare unei viziuni închinate dragostei efemere, iubirii grațioase și neostentative, dragostei adevărate. Autorul acestor poeme, prin simple cuvinte spuse din și cu suflet, caligrafiază în mintea mea, tumultul sentimentelor gândite acolo, în arhipelagul inimii sale, stârnind nu numai admirație dar și o dragoste necondiționată; Pereche - Nepereche ; Somnul din
DE NICOLAE BACIUT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364488_a_365817]
-
destul de delicată, în sensul că mi-ai prezentat practic momentele sau aspectele esențiale din viața mea, din trecutul meu, din prezentul meu. Acum cel mai important pentru mine este Dumnezeu. Cel mai important moment și mai frumos moment și mai grațios, a fost momentul în care Dumnezeu s-a întâlnit cu mine și apoi eu cu El. Sunt din Satu Mare. Viața mea de la o anumită vârstă, când am inceput și eu să am conștiința de sine, a fost destul de zbuciumata. Reporter
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
învăluie totul.” Referindu-se la volumul „Creion”, Ioan Nistor spunea: „Corina Petrescu ne supune acum atenției un nou volum, pe care și-l intitulează arghezian „Creion”, în care autoarea în cea mai mare parte își ia răgazul de a zăbovi grațios lângă imagini, spre a le surprinde poeticitatea.” Un exemplu elocvent de poetică în imagini este și „Trecere”. „Numai nuferi albi/ mișcându-se/ ireversibil/ în oglinda timpului.” Cadrul este feeric, senin, paradisiac, de basm, iar detaliile sunt precise. În „Primăvară” - „vânt
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
Nu după mori de vânt, doamne frumoase, Nici spre Ierusalim Eliberatul - Nu-s aventurierul însetatul De fapte iluzorii glorioase. Călătorie fără țel, întinsă, Vrea roibul să mă poarte în buiestru Pe aripi de visare necuprinsă. Îmi place exercițiul ecvestru - Ținuta grațioasă și distinsă- Îmi place „poza” marelui maestru. Adian Simionescu Referință Bibliografică: Ecvestră / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul II, 19 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ECVESTRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361387_a_362716]
-
într-una Pe pajiștea cu stele, prin umbrele zăpezii Tu erai o minune și te cîntau aezii De dulcea ta făptura nu mai îmi vin în fire Și te-am găsit deodată, cînd nici nu mai sperăm Tu esti mai grațioasa decît o căprioară Privirea ta mă-mbată, trupul tău de vioară Vibrează cînd îl mingii, de-ai știi cît te doream Te mingii cu privirea, cu buzele, cu șoapte Am mea ești, minunat-o, de-atunci, noapte de noapte Mă
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
grandioase, se puneau la cale expediții cosmice dintre cele mai interesante. Când am intrat în incinta Patinoarului împreună cu Hernanda colegii noștrii de promoție, o parte din ei, erau deja prezenți în sală și ne-au întâmpinat cu aclamații: - Ura!... Salut, grațioasă Hernanda! Salut, Mark!... (Mark era numele meu de împrumut, pe care mi-l dăduseră colegii, mai exact, fetele). - A!... Voi erați deja aici? întreba surâzătoare Hernanda. Ceilalți pe unde sunt? - Salut, frumoasa și grațioasa Hernanda! i se adresă direct, printr-
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]