7,204 matches
-
realitatea în sine. Se pare că Guvernul nu va putea respecta nici promisiunea în ceea ce privește restituirea sumelor încasate neîntemeiat din pensiile oamenilor, pentru că și pentru aceasta există doar o acoperire de doar trei luni. Iată promisiuni care au fost făcute din grabă și au un temei mai mic și speranțe mai puține", a mai declarat președintele CJ Mureș.
CJ Mureș atacă în instanță hotărârea Guvernului Ponta de returnare a banilor () [Corola-journal/Journalistic/44882_a_46207]
-
Maria Tălparu i-a implorat cu lacrimi în ochi, le-a sărutat și cizmele, să-l ierte, spunândule că-i prostul satului, că-i nebun... Au stat rușii mai mult de o lună în sat. Noaptea, fierbeau oile jupuite în grabă, furate de prin alte sate, și le mâncau aproape crude. Rachiul îl beau ca pe apă, apoi dansau în jurul focului, de nu putea dormi nimeni în sat. Și de la armonicele acestora, dar, mai cu seamă, din cauza câinilor care urlau a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
sau inventată.“ Mai întâi a fost doar un grup pe Facebook. Pe parcursul unui an am primit vreo opt sute de e-mailuri. Majoritatea oamenilor auziseră de proiect de la prietenul unui prieten. Multe povestiri nu respectau nici o regulă. Primeam mailuri scrise în grabă, texte fără diacritice, cu multe greșeli de ortografie. După șapte luni eram convins că demersul fusese doar o pierdere de timp și de energie. Din când în când, mai primeam câte o povestire care-mi dădea speranțe, apoi altele zece
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la liceu și apoi drumurile ocazionale de la facultate. Un pic peste zece kilometri, vreo cincisprezece minute de mers. E către sfârșitul lui decembrie, se întunecă repede, azi chiar a nins puțin, șoseaua e acoperită de pojghiță. Mergem încet, nu e grabă, oricum trenul de obicei întârzie. Mașina trece obosită peste drumul care cască o groapă la fiecare câteva zeci de metri. Pe când urcăm o pantă ușoară zărim o mașină venind din curbă. Ceva nu e bine, mi se pare că are
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
musafiri. Pleacă. Te desparți de diavol râzând, cam așa ceva, spuse ea repede, cu gândurile în altă parte, și el simți mai mult decât își dădu seama că, pe măsură ce vorbea, se înstrăina și se îndepărta de el, dispărându-i acea nerăbdare, grabă și bucurie nestăpânită cu care-l întâmpinase pe scări. Tot nu înțeleg. Ucide-mă, și nu înțeleg, strigă el. Dincolo se demontează fabricile și se cară-n Germania din ordinul lui Hitler, se duc cu forța mecanicii de locomotivă, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de mult. Îi știa timiditatea. Rămăsese la fel. O roșeață adolescentină îi coloră fața. Trecându-și palmele peste ochi, ca și cum ar fi vrut să-și alunge o vedenie ce-i izbea inima, se smulse din loc și se apropie, în grabă, de ea. Nemaipomenit! Dora-Tudora! Cerboaica! După cum vezi! zâmbi ea. Iată cum ne-a fost dat să ne ne-ntâlnim. Își îndreptă pieptul, încordându-și trupul străbătut de-un zvâcnet lung și-l privi în adâncul ochilor, buimăcită de apropierea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
uscată, buzele arse. Simțea înțepături mici urzicându-i pielea pe spate. Sângele îi zvâcnea în tâmple. Îi vâjâiau urechile. Lângă ea, bătrâna făcea același lucru, dar mai spornic. Se târa aproape în genunchi și-nainta pe nesimțite, stăruitor și fără grabă, cu spinarea-n grâu, lăsând două dâre de țărână răscolită în urmă și mănunchiurile dese din miriște. Era uimitoare cât de repede i se mișcau mâinile și cât de vioaie se făcuse! parcă ceva din pământ ar fi urcat până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
doamne, dumnezeule! Cârligul! Cârligul! Cu ce salt cârligul?? Se încordă să-și stăpânească clănțănitul dinților. Atunci auzi vocile. Bolboroseala groasă ca un vaiet, o groază... Cârligul! Cu ce salt cârligul? Căută locul. Da, aici trebuie să fie! Ștanga de la frână. Graba-i dădea curaj. Nu mai simțea nici un fel de frică, panică sau neliniște. Era atât de bucuros, atât de mândru de sine. Se putea mândri și Irina. Și meșterul. Încleștă pumnul în mânerul tijei metalice și trase stârnind o amestecătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la Constantinopol în anul 1521, trei “îmblători” pentru a-i aduce la timp vești de la turci. Umblătorii sunt întâlniți pe întreg teritoriul Moldovei. Aflat pe drumul Hârlăului, în apropiere de podul Siretului, lui Ștefăniță îi ieși în cale sosind în grabă, un umblător de la vornicul Țării de Jos, care îi adusese vestea sosirii unui ambasador turc”. Domnii Țării Românești și ai Moldovei au avut la curte dregători pentru toate nevoile, inclusiv pentru lucrările de cancelarie. Unul dintre ei, Marele Postelnic, se
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
vizitezi când ai timp, s-ar bucura să te vadă. - Mulțumesc mult că m-ai anunțat. Am închis. Scrisorile Mariei stăteau pe biroul din fața mea, apucasem să citesc doar două dintre ele. Trebuia să o văd imediat. Îmi arunc în grabă o haină pe umeri, încui ușa și plec. De la apartamentul meu până la spital, nu faci mai mult de zece minute, mers pe jos. Am uitat să-mi iau umbrela și ploaia măruntă îmi biciuie fața, trezindu-mă la realitate. Ce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nu te deranjează că nu te-am consultat înainte. Va fi bine, vei vedea. - Sunt convinsă. Mă bucur de invitație. S-a așternut liniștea. Kilometrii dispăreau unul după altul, înghițiți sub roți. Câte un popas scurt, o țigară fumată în grabă. Drumul șerpuia printre dealurile pline de vii care încă mai păstrau parfumul aromat al strugurilor. - Cum l-ai cunoscut pe Mihu? - Întâmplător. Știi ce se spune, cele mai frumoase lucruri în viață sunt cele care apar din întâmplare, în calea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
crâșmarul Dumitru Cristescu, unde și-a găsit obștescul sfârșit și i-au făcut autopsie pe prispă, că era vară și se umflase. Nu mai avea plămâni, doar un singur ciot de plămân și acela uscat. L-a îmbrăcat asistentul în grabă că era cald și mirosea, apoi a plecat și ... dus a fost. Butnaru Pe numele lui adevărat Busuioc Petru, fiul lui Paraschița Cozma, căci despre tată ce pot să vă spun, era Dumitru B....ă. Cât a fost flăcău, că
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
55 ani, cât am aflat ulterior că avea. Obosise de drumul făcut de la hotel până acolo, pe aleea pe care mersesem și eu până la apariția șopârlei. Era așa de mult soare și răcoarea de dimineață, te Îmbia să părăsești În grabă camera de hotel. Am Început un schimb de cuvinte banale, cu femeia de pe bancă. Era dintr-un sat de pe lângă Constanța și eram cazate În același hotel, dar pavilioane diferite. Cum observasem că este În doliu, nu m-am putut abține
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
că se făcuse noapte și el nu era acasă. Au adormit copiii, Îi spusese ea de cum descălecase de pe bicicletă, au tot așteptat poate le aduci și lor niște struguri dar, i-a biruit somnul. Veste mare, nevastă! Spusese omul În grabă. Plecăm din cocioaba asta cât de curând. S-a Îndurat Bunul Dumnezeu și de noi. Ne mutăm la ferma din satul vecin, o să lucrez la vaci, o să l ajut pe cel ce se ocupă de mulgătoarea automată și primim și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
fost spre bine. Uite că se Înțeleg bine, iar Silviu este un băiat de Încredere, să nu vă faceți nici un fel de griji. Are acest simț al onoarei și al datoriei bine Înrădăcinat În firea lui. M-a surprins totuși graba cu care a fixat Întâlnirea, eu știam că iese cu o colegă de grupă de la institut. Acum nu mai știu care este situația. Părinții fetei nu au concediu În această perioadă și nu i-au permis fetei să vină cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
vadă osuarul. Rafturi întregi erau acoperite cu oase, mai ales cranii. Înfiorați de teamă, copiii s-au grăbit spre ușa deschisă prin care vedeau cerul albastru și lumina soarelui. Shelley era ultima. Până la ușă erau câteva trepte. Le sui în grabă, dar se împiedică de o treaptă și se agăță de ușă. Fără să vrea, căzu cu toată greutatea și împinse ușa, care se închise cu un zgomot asurzitor, iar Shelley se trezi cu clanța veche, de lemn, în mână. Își
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
Prefectură. Pe această rută va fi mers adesea și P.H.L. Am luat cu mine caietul său, tovarăș de călătorie de care am devenit „dependent”. Nu știu de ce am senzația că mi-au scăpat unele sensuri din povestea lui P.H.L. Din grabă, din neatenție sau datorită unei orbiri de moment. De aceea revin la paginile de început, acolo unde începe „aventura” domnului R. Gândul că o femeie tânără și frumoasă îl „dorește” este de-a dreptul emoționant, sau „cel puțin reconfortant”, cum
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
miliardele de stele mari și Sori. Ne aflăm în sala de conferințe, priviți de fapt unde ne aflăm în imensitatea Universului care se află într-o permanentă mișcare care durează, desigur, de milioane și miliarde de ani. Dar, cu toată graba din Univers materia, grupată în miliarde de galaxii, se află într-un echilibru perfect datorită unei forțe Cosmice, gravitația, care forțează marile planete să le țină în brațe Sorii și micile planete iar galaxiile pe toți în jurul lor. Evelin: Universul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Simplu: din spațiu, extraterestrul folosind unde laser de mare forță și viteză, a blocat depozitele de arme nucleare, le-a făcut inoperabile iar arma găndului, combinată cu telepatia, folosită de extraterestrul nostrum, a determinat pe generali și politicieni și în grabă de teama ca agresorul să nu apese pe trăgaci - s au așezat repede la masa tratativelor: neagresiune, reducerea arsenalului nuclear etc. și pentru ce aruncăm Pămăntul în haos? Am mai spus-o: pentru putere și resurse care au început să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
olfactivă a portocalilor, se va trezi într-o cameră înmiresmată și goală. O va cerceta în amănunt, sperând în zadar să descopere un bilet, un semn care să-l facă personajul central al unui thriller polițist. Se va îmbrăca în grabă, va ieși, neras, în oraș, va cerceta Plaza de Armas, tot Barrio Santa Cruz, Plaza de España și Parque María Luisa, va alerga pe Calle Cuna, va trece, ca o furtună, dincolo de Betik Wahd-Al-Khabir, Guadalquivirul de azi, în Triana, se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
animal trebuie să ajungă, în cele din urmă, la adăpat. Renunța la căutarea fără de izbîndă prin toată pădurea aceea imensă; aveau să vină ele spre el. Urechile-i depistară un zgomot ușor. Un grup mic de căprioare se apropia fără grabă. Fragilele animale înaintau relaxate, oprindu-se din cînd în cînd să smulgă delicat, cu vîrful boturilor, smocuri de iarbă proaspătă. Natura renăscută după iarna grea le scăpase de grija hranei; de acum, aveau s-o găsească la discreție, așa încît
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu l-a putut întoarce din drum. Ne-a anunțat că n-o să-și găsească odihna pînă n-o să rezolve ce i-a mai rămas de rezolvat pe lumea asta; și așa, în întunericul veșnic care-l înconjura, mișcîndu-și fără grabă picioarele încă suferinde, într-o zi înțeleptul a plecat. Unde a plecat? Și pentru cît timp? ...Și, mișcătoare, nefericită poveste, dar, iartă-mi întrebarea, prietene, în ce fel mă poate ajuta pe mine? Lupino, ai aflat rezultatele: am răscolit pădurea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
gândim amândoi cu totul altceva: „Mai bine să ne vedem de treabă!... Numai pentru tine nu am eu timp! Drum bun, călătorie sprâncenată!”. Chiar așa era cât pe ce să spun când am urcat într-un taximetru, schițând în mare grabă un salut. Nu cumva îmi ghicise gândul? Ori se temea că i-l ghicisem eu pe al lui?... După cele relatate până acum i s-ar putea reproșa autorului că a înfățișat un personaj-fantomă, că n-a reușit să-i
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Ultima creație, ultima bombă, ultima superbombă! Ediție specială! Ziarele sunt aproape smulse din mâna vânzătorului cu cea mai teribilă „trâmbiță” din regat. Strigătele sale prelungi se pierd deasupra îmbulzelii de pe bulevardul Geniu și Prosperitate. Până și băcanii își șterg în grabă mâinile de șorțurile murdare și înhață câte un exemplar din Adevărul. Funcționarii înghit cu noduri ultima îmbucătură de corn și se caută de mărunțiș. E o larmă nemaipomenită, mai rău ca în ’916, în ziua mobilizării generale. Dreptunghiurile oficiosului guvernamental
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de mai multe ori, emoționat sau numai simulând emoția, mulțumește și își ia un angajament, după regula obișnuită. Ședința se încheie, șefii se opresc la bufetul de la subsolul clădirii și „rad” câte o secărică, după care se risipesc cu o grabă ostentativă: „La treabă, tovarăși! Nici capitalismul nu stă pe loc, și noi trebuie nu numai să-l ajungem, dar să-l și întrecem!”. Așa a început prima „domnie” a lui Radu Mercea. A marcat-o în felul lui: sub rubrica
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]