1,226 matches
-
semăna cu cetățeanul turmentat al lui Caragiale. Dar poate fiecare din noi arătăm așa în timpul somnului, măcar câteodată. Se gândea uneori la Statuia Libertății, ar fi vrut ca viața să-i fi fost un simbol, asemeni acesteia - ciudățenie aberantă, nemărturisită, grandoare la temelia modestă a ființei. Necunoscându-l, ai fi spus că nu e vorba de o simplă ciudățenie ci de o sminteală, pentru că așa judecă cei mai mulți - bine că omenirea nu se plăsmuiește după mințile lor! -, dar când un dictator, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a creat astfel o rentabilă afacere patriotică. De la meseriașii care împodobeau vitrinele prăvăliilor și până la maeștrii pavoazărilor și discursurilor naționale s-a închegat o confrerie atotputernică. Și poemele. Și montajele. Și fotomontajele. Și tușele. Și retușările. Portretele pictate. Panourile gigantice. Grandoarea minciunii intens colorate, pretutindeni afișate. Fonduri erau cu nemiluita. Pe seama unor bieți copilași care tremurau în izmene, fote, bundițe și opinci ca să iasă cântecelul sau dănsulețul bine se agitau bine plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
familiei, Își putea lua adio de la a mai crește pe socoteala lui. În acest scop, inițiase În taină preparativele pentru a-l trimite pe Julián În armată, unde cîțiva ani de viață de cazarmă aveau să-l lecuiască de delirul grandorii. Julián nu știa de aceste planuri, iar cînd avea să afle de ele, era deja prea tîrziu. Numai Penélope Îi ocupa gîndul, iar distanța simulată și Întîlnirile pe furiș de odinioară nu-l mai satisfăceau. Stăruia s-o vadă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
respectul care i se acordă ca persoană oficială, confundându-l cu vreun sentiment ce s-ar datora propriei sale personalități sau talentelor sale, ar ajunge într-o situație foarte neplăcută. Ar lua-o razna. Ar ajunge să decadă sub imperiul grandorii. Nu, el este aici ca un fel de prelungire, o lanternă magică a viceregelui, care nu este altceva decât imaginea lanternii magice a regelui-împărat. Lumea trebuie să accepte acest aspect, să se împace cu situația. Cu risipa. Procesiunea trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de scris, trebuie să mă vîr în pat. E o lene în care, ca într-un regat al deliciului, mă retrag din fața a tot ce mă poate stingheri. Citind ori visînd, mă încălzesc sub oghealul umplut cu lînă. Planurile de grandoare cărora odinioară le jertfisem atîta timp erau acum înlocuite cu dialoguri aprinse, susținute mai ales cu Fărocoastă. Aceste dialoguri nu le port cu Costică cel adevărat, ci cu un alter-ego al acestuia, creat pentru uzul polemicilor mele. În final, acest
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
apartamentele doamnelor de onoare. Deși fusese a douăzeci și patra zi din Luna a Douăsprezecea, foarte aproape de sfârșitul anului, Takeda Katsuyori se mutase din Kofu, vechea capitală a provinciei, ocupată de strămoșii săi, timp de generații, în această nouă capitală. Grandoarea și frumusețea convoiului încă mai erau comentate de agricultorii din lungul drumului, chiar și acum, în timpul sărbătorilor de Anul Nou. Începând cu palanchinele pentru Katsuyori și soția lui și numeroasele doamne din suită care-i serveau, și continuând cu acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
expert militar și-ar fi stabilit baza pe acea bucată de pământ și cer și-și încerca mâna cu o cutremurătoare desfășurare a formațiunilor de luptă. Nu exista nici un spațiu sau fisură în subtilitatea aranjamentului sau în strategia poziționării trupelor. Grandoarea cu care se arătau gata să înghită inamicul nu se putea descrie în cuvinte. Hideyoshi privea tăcut scena. Apoi, reveni cu ochii spre tabăra principală a lui Katsuie de pe Muntele Nakao, privind-o fix mult timp. Cercetând mai atent, distinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cazul să i se arate vasalului unei provincii dușmane - dar Kazumasa renunță la orice îndoieli asupra intențiilor lui Hideyoshi și începu să studieze planurile. Kazumasa știa că era improbabil ca Hideyoshi să construiască o clădire mică, dar rămase uluit de grandoarea proiectului. Când Osaka fusese cartierul general al călugărilor-războinici din Honganji, fortăreața acestora ocupase o întindere de o mie de metri pătrați. Conform planului lui Hideyoshi, aceasta acea să devină fundația fortăreței principale. Fusese luat în considerare și relieful zonei - râuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
suflă ploi de aur și lumină peste femeia din mine...De atunci, timpul nu s-a mai măsurat în clepsidre. Timpul meu s-a măsurat în fascicole de lumină. Anii mei de liceu Complexe puternice. Liceul însuși mă complexa prin grandoarea lui...uneori mi-era frică să nu mă pierd pe culoarele lui ca pe unul al timpului și să nu evadez într-o nouă dimensiune străină mie. Am vrut un liceu modest unde să mă simt bine, un liceu de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bunicul a oftat adânc și mi-a zis că nu are sens să înveți să citești - cu cât cineva este mai educat, cu atât mai profund simte umilirea. Înțeleg acum de ce iubește bunicul opera. Ca să se amorțească. În operă, retrăiește grandoarea trecută a Chinei. Oamenii se păcălesc singuri. La școală, Yunhe se dovedește a fi o elevă plină de elan. Cămașa îi este mereu udă de transpirație. Pe genunchi și coate are vânătăi vizibile de la practicarea artelor marțiale. În timpul orelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îmi împing aerul înapoi în plămâni. Cerul este magnific de senin și albastru. La amiază ajungem în vârful stâncii. Când privim în jos, având perspectiva pe care o are o pasăre, barca pare mai mică decât o furnică. Comparația dintre grandoare și micime îmi oferă o idee asupra profunzimii și întinderii vieții. Și asfel mă îndrăgostesc de Tang Nah. Încep să văd totul prin ochii lui. O lume nouă care începe cu istoria lui Su Dong-po. Tang Nah compară întâlnirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
slăbirea Imperiului Otoman, ceea ce le-ar fi oferit francezilor poziții strategice pentru cucerirea Indiei, lovind, astfel, în interesele Angliei. Puțini știau însă despre aceste intenții, împăratul păstrând în continuare relații de prietenie cu sultanul, lăsându-l să viseze încrezător la grandoarea și prosperitatea imperiului său. Napoleon își făcea, în mod alternativ, dușmani sau aliați, după cum îi dictau interesele față de inamicul său major, Anglia. Și toate aceste țărișoare sau principate mărunte îi serveau doar ca miroir-aux-alouettes, momeală prin care atrăgea potențialii aliați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ceea ce înțelepciunea antică numea "filantie", iubirea oarbă de sine. Și, prin urmare, intrare într-un proces de metamorfoză pentru care călătoriile inițiatice, diversele căutări ale Graalului, efervescențele festive în care "ne facem de cap" sunt ilustrări excelente. Acest lucru face grandoarea umanității. Este ceea ce pune în evidență metafora drumului incert: a înfrunta moartea, a o integra homeopatic în viața de toate zilele. Moarte simbolică prin care ne integrăm într-un ansamblu mai vast, acela al comunității. "Mori și transformă-te", așa cum
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Sentimentul în mine latră a câine. Definiția are în vedere mai ales condiția umană: Mai mult decât ai noștri / suntem ai Imposibilului. Și tot o consecință a viețuirii în contiguitatea răului este și tendința de a da sfaturi: Iată carența grandorii sufletești - / nimic să nunghiți fără bucata de pâine; / fiecare înghițitură s-o plătești / cu imprevizibilul Edificiu de mâine, în care pare a-și pune (firesc) speranțele, pentru a l putea înghiți pe azi, încrederea în viitor fiind probabil și cauza
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ortografierii cu inițială majusculă a termenului-metaforă prin care îl ipostaziază. Iar eterna coabitare a binelui cu răul - simțită, teoretizată, clamată - prin timp de omul religios, filosof sau de omul pur și simplu este și aici amintită cu o notă elegiac-resemnată: Grandorile mărșăluiesc prin pâine / cum sufletul într-un nărav de câine. Textele poetice ale lui Valentin Predescu au, de obicei, construcție argumentativă: ipoteza lansează un gând, apoi cea mai mare parte a poeziei constituie argumentarea, pentru ca, în concluzie, să se reia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din poezia lui Horia Zilieru, a căror prezență poate fi pusă, în egală măsură, pe seama romantismului, a simbolismului și a parnasianismului. Nu trezesc însă nici sublimul romantic, nici spleen-ul simbolist, având mai mult darul de a sublinia virtuozitatea imaginilor, grandoarea peisajelor construite și, de aceea, conduc, mai degrabă, spre parnasianism: Clopotnițe din cerul blând bolnave / ning lin peste funinginea din oase/pupile mari. Printre ruine joase / își plânge piatra fluturi și agave. Fără a fi - așa cum reiese din volum - un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
țărănești din cătunul Hameau, înființând și exploatații agricole miniaturale. Aceasta este categorisită ca ultima creație regală de la Trianon, despre care nu se poate spune cu toată inima că a oferit întotdeauna expresia umană și familială a Versailles-ului. Desigur, nici grandoarea acestuia. Oamenii fac, oamenii desfac, oamenii refac în perioada revoluției franceze din anul 1848, Versailles-ul a oferit Europei un altfel de spectacol. După iluminația somptuoasă care dădea întregului perimetru o strălucire celestă, au venit zilele de zguduire socială. în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
altele noi. Și nimic nu este mai mult spre cinstea unui om care se ridică pentru prima oară la putere, decât legile noi și noile orânduiri pe care le introduce. Dacă acestea sunt bine întemeiate și dacă au în ele grandoare, vor face ca principele să fie respectat și admirat; și este sigur că în Italia nu lipsește materia gata să primească orice formă. Într-adevăr, însușirile se arată a fi mari în membre, atunci când ele nu lipsesc în capete. Priviți
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
nu vă temeți. Nu voi pleda împotriva dreptății. Scopul justiției este, știu și eu, dreptatea, obiectul justiției este dreptatea. Și totuși, onorată curte, un adevărat judecător nu se poate opri aici. Dreptatea singură nu e de ajuns pentru a da grandoare justiției. Dreptate au făcut și cei care au aplicat legea talionului. Care au spus "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Dreptate au făcut și cei care au tăiat mâna celui care fura sau au jupuit de viu pe cel care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dimensiuni și de poziția semeață, impozantă. Sprijinită pe buza dură a stâncii, construcția sporește altitudinea și dă suplețe ansamblului. Privit de jos, de la nivelul străzii, castelul pare un pitic. Aproape că nu se vede. De sus, însă, imaginea lui capătă grandoare, se impune admirației. Iar valea, canionul, de la poalele lui seamănă cu un hău verde, peste care îți vine să zbori. Ca să ajungi sus, trebuie să sui vreo câteva zeci de trepte. Măcar 100. Dar și cărări în serpentină, pe marginile
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
marea cu mâinile lui de lumină. Apa tremura înfiorată și-i plăcea, se vede, jocul. Din pricina asta avea fața strălucitoare, ca un om fericit. Prezența mării făcea să ne simțim uriași, ca Guliver în țara piticilor, și simțământul acesta de grandoare era atât de puternic, încît crdeam că am ieșit din noi, iar în spate se târau nevolnic rămășițele noastre. Și mergând așa la braț cu marea, amândoi îi sorbeam aerul, măreția, necuprinsul. ― Du-te și-i cere iertare, i-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
parcurse cu pași rari distanța care o despărțea de receptor. Mersul ei mă încîntă mai mult decât un sonet shakespearean. Hotărât era o regină neîncoronată care-și purta majestatea simplu, firesc, fără ostentație. Iar preajma ei degaja o impresie de grandoare, de fastuos, proprie unei curți regale. Pe legea mea, mi-am spus, fata asta răspunde integral nevoii mele de trai pe picior mare. Cum se face că n-am remarcat-o până acum, deși împrejurările au adus-o în câmpul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la preț. Angajează o mie de lucrători... câți poftești. Nu mă privește. Dar nu admit un minut de întîrziere, înțelegi? Fă un proiect, nu-i nevoie să-l aprob, mă bizui pe gustul dumitale... Ceva simplu, clasic, dar nelipsit de grandoare. Secretarul meu îți pune îndată la dispoziție banii de care ai nevoie. Nu-mi trebuie deviz, nu pricepi? De ce să pierdem timpul cu asta?... Capacitatea?... Două morminte, da, două... Ajunge.... Bineînțeles, pe frontispiciu gravezi numele meu... Ne-am înțeles? Foarte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încoace și care tânjește după un strop de normalitate, elan nădăjduitor și lumină interioară. Care e obosit aproape letal de mania românilor de a-și inventaria masochist viciile, nenorocul, damnările și fatalismul, a-și etala nimicnicia, netrebnicia, nihilismul, delirul de grandoare paralel cu complexele slugărnicești de inferioritate. Și care nu înțelege de ce invariabil urlăm demențial că n-avem (și nu suntem buni de) nimic, pentru a distruge numaidecât orice se construiește! Unul care, de 20 de ani încoace, trece pe răboj
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
oameni pe stadioane, pentru rock sau fotbal, dar - pervers torționar mental și moral - îi contorsiona în final întru venerarea aceleiași dictaturi bicefale: Ceaușescu-Păunescu. Uitați-vă la filmul lui Andrei Ujică Autobiografia lui Ceaușescu și veți vedea aidoma întrupat drumul de la grandoare la decadență al celor doi, când numai imaginea Nebunilor cerșetori din tablourile lui Corneliu Baba îi mai putea defini. De la anii primelor mașini Dacia, ai twistului din epoca mandatarilor, ai vizitelor lui Charles de Gaulle și Nixon, ai cuvântării din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]