2,324 matches
-
gîndul la tatăl ei din bulău, uneori cred că ar trebui să cumpărăm en gros țări Întregi și să le mutăm În Wyoming. În marele hol de la intrarea În Tribune Tower, Susan Îi atrage atenția lui Wakefield asupra unui motto gravat cu litere de aur. „Nu face planuri mărunte; nu au vraja de a face să fiarbă sîngele oamenilor.“ — În anii ’20, editorul ziarului Tribune a făcut apel la arhitecți să-i realizeze „cea mai frumoasă clădire de birouri din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lut de ses poésies roumaines („Nocturnă“ și „Înserează“, pe care le tradusese atunci în franceză, n.m.). Un orchestre de balalaïka joua des chansons populaires et des danses russes. Je trouvai beaucoup d’appui et de sympathie chez Mr Slodki qui grava l’affiche du Cabaret et chez Mr Arp qui mit à ma disposition des œuvres originales, quelques eaux-fortes de Picasso, des tableaux de ses amis O. van Rees et Artur Segall. Beaucoup d’appui encore chez Mrs Tristan Tzara, Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în ochii reginei Teodolinda. În ciuda vârstei înaintate, se îmbrăca ostentativ de elegant. Pe cap avea un văl prețios, prins în părul încă blond cu agrafe de fildeș. Partea din față a cămășii era brodată cu fir de aur. Din cordonul gravat cu argint atârnau funde colorate de mătase, având fiecare la capăt câte o amuletă. Fusta, o bucată lungă de pânză cu care femeile longobarde își înfășoară de mai multe ori șoldurile, era din bumbac fin, prinsă cu fibule de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rotari m-a luat de mână și m-a condus până la o masă. Alături de o tunică cu ciucuri albaștri se afla un inel ce trona pe un ghem de lână netoarsă. - Sigiliul tatălui meu, mi-a explicat, arătându-mi vipera gravată în aur. Azi, în sfârșit, am să pot să-l port în văzut lumii. Am așteptat cam mult această clipă. Era agitat ca un copil. L-am încurajat: - Sunt sigur că vei fi demn de el. Așa cum mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
adevărat de frumusețea ei, fiindcă Vibana era una dintre acele femei care nu au nimic extraordinar și nici nu se împopoțonează pentru a-și pune la bătaie farmecul dăruit de natură. Altfel spus, nu era o piatră sculptată, ci argint gravat cu finețe. Trebuia să observi cu atenție ca să poți să prețuiești perfecțiunea semnului. Și totuși, ar fi trebuit să-mi dau seama mai demult, deoarece era la fel și în privința corpului. Îmbrăcată, nu spunea mare lucru, dar dezbrăcată, cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
drumului, cu picioarele în șanț, și-am plâns în inima mea văzându-l pe el plângând de-a binelea. La Concordia mi-am îngropat tatăl lângă baptisteriu într-un sarcofag de piatră frumos, pe care am pus să-i fie gravat numele și întreaga dragoste a unui fiu nevrednic. L-am însărcinat pe rabinul Aha să lichideze bunurile rămase mie și să-mi transfere echivalentul în aur și argint la Brescia. Am pornit împreună cu Ansoald spre Brescia, și, în clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui. În schimb, ar fi putut să păstreze resturile prelucrării, spre a le dona bisericii lui. Zis și făcut. Cel mai bun giuvaiergiu din Pavia a pregătit o cutie cu patru plăcuțe de argint, fiecare din acestea având o monogramă gravată în limba greacă. Iată ce grăia textul: „Doamne, ajută-l pe robul tău Stiliano magistrul“. Împreună cu Adeodato am depus lemnul, împărțit în trei bucăți, ca să formeze o cruce patriarhală, cu cele șase vârfuri îmbrăcate în foiță de aur, fixată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe nișe boabe de struguri. Îi plăcea, dar mai mult era curioasă, era flatată și totodată înfricoșată. Era un sărut delicat, dar fără fior. Și în timp ce cântărea în minte valoarea sărutului, privindu-i inelul cu piatră neagră, pe care era gravată inițiala numelui său, el îi dusese ușurel mâna dreaptă, pe care o ținea încă în mâna lui, spre inimă și apoi, încet o coborâse până la umflătura împietrită dintre picioare. 8. Zogru a intrat în cetate în puterea dimineții, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
A încuiat ușa și a vrut să se așeze, dar atunci a simțit cum iese din ea. L-a prins cu mâinile: era un copil pe care abia îl ținea cu palmele amândouă, cu ochii desenați, de parcă ar fi fost gravați în metal. Gura mică, un orificiu cât bobul de mazăre, s-a deschis sub ochii ei, lăsând să plece ultima suflare. Giulia privea copilul și i se părea că are nasul ei, deși era doar un nas abia conturat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pentru montaj. Erau două lucrușoare mici și greu de filmat: un inel și un fel de sigiliu. Inelul, de aur, i-ar fi încăput Giuliei pe degetul mic; avea o piatră de onix negru, aproape rotundă, iar pe ea era gravat un M, cu prima linie mult înclinată și cu urechi ascuțite. Peste gravură fusese dat un strat subțire de aur, care în bună parte se decojise. Sigiliul fusese desprins de pe ceva, posibil de pe un inel, și înfățișa un bărbat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de sânge. Vulturii zburau în cercuri largi pe deasupra ei. Nu mai văzusem un cadavru până atunci. Ochii mi s-au umplut de fața lui Ruti, care nu mai era de fapt fața lui Ruti, ci o bucată de argilă albăstrie, gravată cu niște trăsături pe care mi le aminteam. Nu părea tristă. Nici nu se vedea vreo urmă de durere. Părea doar goală. M-am uitat bine, încercând să înțeleg unde se dusese Ruti. Și mi-am dat seama că, inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
genunchii ei și ea îmi lăuda curajul. Herya, doamna casei, mă ținea de mâna dreaptă și murmura rugăciuni către Taweret, Isis și Bes, zeița cea urâtă în formă de pitic care iubea bebelușii. Bucătăreasa, pe partea stângă, scutura un băț gravat cu scene de naștere deasupra capului meu ca să-mi ușureze durerea. Chircită sub mine ca să prindă copilul era o moașă pe care o chema Meryt. N-o cunoșteam, dar mâinile ei erau la fel de ușoare și de pricepute așa cum îmi imaginam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se-ntunecase încă, știam că dacă mă grăbesc, într-o juma’ de oră pot să fiu acasă, mi-am scos decorația de pe piept și am privit-o, pe stea erau încrucișate o spadă și o mitralieră, iar pe dos era gravat numele bunicului și cifrele unui an, mi-am scos batista, am înfășurat în ea decorația, cu ac cu tot, și am vârât-o în buzunarul de la pantaloni, gândindu-mă că acolo, cu siguranță, mama n-are s-o găsească. Război Stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tragă plicul cu vîrful degetelor. Atingerea hîrtiei veline o electriză. Mai Înainte chiar de a-l privi, știu că plicul era gol și că avea o pecete de ceară Întocmai cu aceea primită de Gildas și de Yves. Doar semnul gravat cu poansonul era diferit: un oval alungit barat de o linie verticală. După pescăruș și crab, peștele. - Al treilea menhir de pe care a picurat sînge are simbolul ăsta? Întrebarea era pur formală, iar specialistul În crime ritualice Încuviință scurt. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
persoană căreia ar trebui să-i caut nod În papură. Scriitorul zîmbi scurt, ridurile din jurul ochilor se Încrețiră și mai mult, conferindu-i un farmec la care puține femei rămîneau insensibile. - Nu ezita să apelezi la mine, Marie. Vocea-i gravă căpătă o nuanță ironică. - Am pielea mai tăbăcită decît un sac de box. Ea zîmbi fără să vrea și se uită la el cum Își scotea o țigară, pe care o aprinse Întorcîndu-se cu spatele ca să se ferească de vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
putut fi identificată. Tot ce se știe despre ea e că avea În jur de douăzeci de ani, păr lung de culoare Închisă...“ Se Întrerupse și Îi aruncă o privire speriată lui Lucas: - „Și că se numea Mary, conform medalionului gravat pe care-l avea la gît!“ - Uită-te la dată, exclamă el. 5 iunie 1968. La 5 iunie a avut loc prima crimă pe insulă. Cea asupra fratelui dumitale, Gildas. - Treizeci și cinci de ani mai tîrziu, zi cu zi. Lucas se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ajunul furtunii, probabil ziua naufragiului. Citi cu aviditate scrisul stîngaci și se opri brusc la o frază. Astăzi am primit un colet de la tata, Gildas a păstrat timbrele din Terra-Nova. Am primit fiecare un briceag identic, dar cu inițialele noastre gravate... Cele cîteva cuvinte care urmau nu-i mai reținură atenția. - Avem acum dovada că Loïc și ceilalți erau În grotă În noaptea În care Mary a naufragiat. Briceagul găsit acolo, notele care se opresc chiar În ziua aceea... - Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o expedie imediat pe Annick, fără să-i mai dea precizări suplimentare. - Îți amintești de portretul strămoșului familiei Kersaint, de la castel? Cel care, pare-se, era șeful jefuitorilor vasului Mary Morgan, Erwan-Marie de Kersaint... În tablou, el poartă un medalion gravat cu același semn, sînt sigură! Lucas Îi adresă un mic salut admirativ, puse iar mîna pe cariocă și scrise PM sub al șaselea menhir. 22 Pierre-Marie de Kersaint arborase o Înfățișare mîndră cînd intrase vioi În biroul În care Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tare. - Este exact, răspunse sobru Arthus, fără să arate nici o urmă de tulburare. Bătrînul Îi făcuse să aștepte destul de mult, așa că Marie profită ca să-l conducă pe Lucas să vadă portretul strămoșului care purta Într-adevăr la gît un medalion gravat cu un semn identic cu acela de pe ultimul menhir. Arthus Îi măsură din ochi cu semeție. - Într-o familie ca a noastră, este de neconceput să lăsăm să se știe că fiul meu era un laș care refuza să lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la deshumare. - Asta e pur și simplu profanare. Era cald, cu toate astea Marie se Înfioră contemplînd sicriul așezat pe două suporturi. Stejarul de culoare deschisă rezistase destul de bine trecerii anilor, dar mînerele din alamă se Înnegriseră. La fel placa gravată cu numele de Erwan de Kersaint (9 aprilie 1944-12 februarie 1962). Faxul din Dublin sosise În ajun. Patrick Ryan a decedat la 3 aprilie 1947 În cursul incendiului care a distrus ferma familiei. Era În vîrstă de trei ani. TÎnăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se apropie de o tapiserie agățată de perete și o dădu la o parte, lăsînd la vedere un seif Încastrat În piatră. Alcătui febril cifrul și Îl deschise. În interior se aflau cîteva documente și un pumnal vechi, cu mînerul gravat cu un cerc Înconjurat de mici linioare perpendiculare. Cuțitul Îi aparținuse odinioară strămoșului său, Erwan-Marie de Kersaint. Erwan jefuitorul. Arthus Îl contemplă o clipă, Închise cu grijă seiful și schimbă cifrul. - De treizeci și cinci de ani, la cea mai măruntă ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
m-am Îndreptat spre faleză. Era ora fluxului și primele valuri se zdrobeau deja ca o spumă de recife, la douăzeci de metri mai jos. Am dus instinctiv mîna la medalionul pe care-l aveam În jurul gîtului. Pe el era gravat un cerc Înconjurat de liniuțe perpendiculare. M-am gîndit la Erwan de Kersaint, strămoșul meu, care dăduse naștere fără voia lui unei alte generații de jefuitori de corăbii. M-am gîndit la puștii aceia care voiseră doar să se joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
decît orice pe lume. Fusese suficientă o singură privire Într-un pub Înecat În fum și zgomot. O simplă privire. Abia o secundă, cel mult două. Îmi zîmbise, eu Îi răspunsesem. Iar existențele noastre se schimbaseră. Pusesem să-i fie gravat prenumele În interiorul medalionului și așteptam să-l pot recupera oficial pe al meu pentru a-l Înscrie alături de al ei. Vreme de treizeci și cinci de ani, nu se scursese nici măcar un ceas, un minut, o secundă fără să mă gîndesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
declarînd că era inutil să mai continue căutările. Scotoci mașinal În buzunar și dădu peste obiectul rotund și neted pe care Ryan i-l strecurase În palmă chiar Înainte de a sări. Îl scoase și contemplă medalionul: pe aurul neted era gravat un soare, identic cu acela care Împodobea ultimul mehir, singurul care nu picurase sînge. Marie se gîndi că ultimul gest al lui Ryan fusese de a-i transmite acea bijuterie care Îi revenea În mod tradițional primului născut dintre copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
excitant și liniștitor totodată. Michel luă două comprimate de Mepronizin și reuși să adoarmă. Pe la trei noaptea, Annabelle se ridică din pat, Își puse un capot și coborî În bucătărie. Căutând În bufet, găsi un bol pe care Îi era gravat numele: i-l dăruise nașa ei când Împlinise zece ani. În bol, pisă cu grijă conținutul unui tub de Rohypnol, adăugă un pic de apă și zahăr. Nu simțea nimic, doar o tristețe de ordin extrem de general, aproape metafizică. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]