1,312 matches
-
dezamăgit. - Până sosește Sanctitatea Sa apostolică, doriți cumva să vă rugați la mormântul Sfântului Petru? m-a întrebat Pompeianus. Am primit bucuros invitația și am coborât în subteranele altarului. Custodele, o umbră vagă, neagră și abia perceptibilă, ne-a deschis un grilaj de fier. Nenumăratele lumini, aprinse zi și noapte, ne-au dezvăluit ultima locuință a apostolului: un sarcofag de bronz în întregime aurit și acoperit cu o cruce de aur masiv. Reculegerea noastră privind fie taina morții, fie taina aurului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o vagă lumină venită parcă tocmai din fundul pământului. Auzeam valurile spărgându-se zgomotos de stânci. Ne-am trezit într-o grotă cu podeaua jilavă și nisipoasă, în care răsfrângerea razelor pe apă lumina un străvechi templu transformat în altar. Grilajul masiv și ruginit care despărțea grota de mare era dat de perete. I-am făcut semn camaradului meu să se oprească și n-am scos capul decât ca să privesc. Pe țărmul îngust și stâncos doi bărbați se uitau după pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
portiera din spate deschisă. Abia făcuse un pas către camionetă, scuturându-și de pe hanorac cioburile de sticlă, care-l făceau să strălucească, cînd Zero auzi o bubuitură ce cutremură asfaltul de sub tălpile sale, iar un fulger roșu lumină Întreaga piață. Grilajul smuls din țâțâni fu aruncat pe trotuar și, odată cu el, zburară afară bucăți de zid, pahare de carton, paie de plastic, tăvi de plastic, litere de plastic, casolete de plastic pentru mâncare de plastic - totul era din plastic acolo, Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
convingeri. Sus, pe Ponte Garibaldi, trecu un automobil, farurile fulgerau printre zăbrelele parapetelor. Pe malul stâng al Tibrului erau deja niște activități În desfășurare - poate că, În sfârșit, dragau brațul Îngust al fluviului, Înfundat și Înnămolit de atâția ani. Un grilaj de tablă se Întindea pe toată lungimea debarcaderului. Era tablă ondulată, iar dificultatea proiectului Îl incita. E ușor să mâzgălești pe suprafețe plane, pe pereți, pe piloni. Toți sunt În stare, chiar și Începătorii. Zero făcuse deja asta. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din perete și ghivecele de flori - chiar dacă erau toate moarte. Totul era ca Înainte, de parcă nu s-ar fi Întâmplat nimic. De parcă n-am fi plecat niciodată. — Vreți să locuiți iar aici? spuse tati venind lângă balustradă. Încă mai era grilajul de lemn pe care mama pusese să-l construiască de teamă ca nu cumva Kevin să cadă de pe balcon. Tati Îl trase pe Kevin lângă el și Îi puse În părul creț umbreluța furată de la petrecerea Camillei. Da, spuse Valentina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tras și un șut, așa din culcat cum eram, cred că l-am nimerit cu genunchii în coaste, pentru că l-am auzit înjurând, apoi am smucit din nou cheia franceză, cu cealaltă mână am tras din toate puterile și de grilajul de fier, fără să reușesc însă să-l mișc, în schimb șurubul parcă a scos un scârțâit, dar de cedat, n-a cedat, între timp se auzea din sală că toată lumea urlă, tropăie și fluieră, urla și tovarășul director cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am tras de brațul cheii, și atunci capul rămas întreg al șurubului s-a desprins de tot, dar atât de brusc, încât era să scap cheia din mână, și atunci Feri mi-a șoptit că e-n regulă, să scoatem grilajul, dar cu grijă, că locul e foarte strâmt, iar eu i-am șoptit că era mai bine dacă-mi spunea ceva ce nu știam încă, și-am smucit grilajul, și atunci grilajul s-a desprins din cadrul de fier în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci Feri mi-a șoptit că e-n regulă, să scoatem grilajul, dar cu grijă, că locul e foarte strâmt, iar eu i-am șoptit că era mai bine dacă-mi spunea ceva ce nu știam încă, și-am smucit grilajul, și atunci grilajul s-a desprins din cadrul de fier în care era fixat, împreună cu Feri l-am apucat din două părți, dar nu l-am putut scoate, era prea mare, așa c-a trebuit să ne dăm înapoi și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a șoptit că e-n regulă, să scoatem grilajul, dar cu grijă, că locul e foarte strâmt, iar eu i-am șoptit că era mai bine dacă-mi spunea ceva ce nu știam încă, și-am smucit grilajul, și atunci grilajul s-a desprins din cadrul de fier în care era fixat, împreună cu Feri l-am apucat din două părți, dar nu l-am putut scoate, era prea mare, așa c-a trebuit să ne dăm înapoi și să ieșim aproape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
putem culca pe jos, între timp venise și profesorul de muzică lângă director, spre norocul nostru stătea ceva mai încolo, nu chiar lângă noi, așa că nu ne-a văzut când am ieșit din gaură, și când am culcat, cu grijă, grilajul pe jos, împingându-l, în poziție orizontală, înapoi în gaură, l-am auzit pe profesorul de muzică cum îi spune în șoaptă tovarășului director că dacă dorește să se cânte, atunci să fie atât de amabil și să-l lumineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în camera aia secretă, noroc că are el o cheie franceză de-a lui taică-su, pe care a adus-o în eventualitatea unui caft, iată însă că acum pică bine, putem scoate cu ea șuruburile cu care-i fixat grilajul. Eu am întrebat de-ndată, care grilaj, dar Feri nu mi-a spus, mi-a spus doar o să aflu dacă se va lua curentul, și că până atunci ar fi bine să-mi iau adio de la praștia mea, că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el o cheie franceză de-a lui taică-su, pe care a adus-o în eventualitatea unui caft, iată însă că acum pică bine, putem scoate cu ea șuruburile cu care-i fixat grilajul. Eu am întrebat de-ndată, care grilaj, dar Feri nu mi-a spus, mi-a spus doar o să aflu dacă se va lua curentul, și că până atunci ar fi bine să-mi iau adio de la praștia mea, că are el o vagă presimțire că până-n amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ecran și mi-a șuierat să nu mă mai moșmondesc atâta, să mă vâr și eu în gaură, iar după ce m-am întins lângă el, mi-a șoptit că acuși ia cheia franceză și atunci mai trebuie doar să scoatem grilajul și am și ajuns. Galeria era atât de strâmtă încât abia mai puteam să fac o mișcare, am vrut să strig după Feri, să vină să mă ajute, însă întunericul mă sufoca, respiram cu greu, și atunci mi-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
umărul, deși aveam uniforma pe mine, dar nu mi-a păsat, am continuat să mă târăsc, înaintam foarte încet, și atunci, deodată l-am auzit pe Feri, undeva mai în față, spunându-mi să mă grăbesc, că mai e un grilaj care trebuie demontat, și să nu-mi fie frică, urmează o porțiune mai largă și, într-adevăr, după un scurt târâș, am putut să mă ridic în patru labe și am ajuns lângă Feri, iar Feri mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu-mi fie frică, urmează o porțiune mai largă și, într-adevăr, după un scurt târâș, am putut să mă ridic în patru labe și am ajuns lângă Feri, iar Feri mi-a spus că acolo se termină galeria, iar grilajul e deasupra capetelor noastre, să-mi întind numai mâna, și-l ating, el l-a și pipăit și crede că nu e prins în șuruburi, în schimb e greu, n-o să-l putem ridica decât în doi, și atunci l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să-l dăm la o parte de tot, doar atât cât să putem ieși de acolo. Primul am ieșit eu, era întuneric, se vedea doar o sursă de lumină palidă, roșiatică, pornind spre ea, m-am poticnit, cu zgomot, în grilaj, iar după ecou ne-am dat seama că ne aflăm într-o sală destul de mare, între timp ieșise și Feri, l-am auzit în spatele meu, care Feri ajungând lângă mine, mi-a șoptit că n-ar fi crezut că reușim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aminti că i se păruse că vede lumină pe sub ușa lui Chantal cînd se reîntorsese acasă noaptea. La ora 3 noaptea. Ideea că poate Îl auzise Îl făcu să se simtă inundat de o sudoare rece. Marie Împinse portița cu grilaj a terenului de tenis și străbătu cîțiva metri pînă ce soția lui Yves, concentrată pe lovitura de dreapta, Își dădu seama de prezența ei. Parizianca. Așa o numeau insularii Între ei cînd vorbeau despre Chantal Pérec. Cu toate astea, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eu o dată fragilă. —Bun, spunea Bez. Ne arătă cele câteva cabluri care se întindeau pe peretele galeriei de parcă ar fi făcut parte dintr-un instrument muzical gigantic, întinse la maxim, asemenea corzilor unui pian, solide și puternice. — Astea ajung până la grilajul din tavan. Fiecare trece printr-un scripete și apoi coboară până la traverse. —Traversele pe care se sprijină decorul? — Da. Se poate spune și așa. Uită-te din nou la șina cu știfturi. M-am conformat și m-am suit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
secolului douăzeci. —Perversule! strigai la Sally, de pe margine. Așa e, cara1, îmi răspunse el. Puteam să jur că-și flutură genele; numai că eram prea sus să le văd. —Bun, deci așa rămâne, spuse Bez, nu te mai urc până la grilaj că te cațeri pe el ca o maimuță. Arătă cu degetul unde era atârnat acesta, chiar sub tavan. — Acolo se prind corzile, nu? Acolo sunt scripeții. Nu se poate întâmpla nimic, nu? zisei eu, încă pe jumătate amețită din cauza echilibristicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu degetul scara lui Iacob 1 făcută din fier, lata de numai 30 de centimetri, fixată de peretele din fund, și care ajungea până în tavan. Acela era unul dintre principalele puncte de acces în teatru; pe ea mașiniștii urcau până la grilaj, la zece metri înălțime, sau coborau printr-o gaură din galerie, pe lângă cablurile de oțel și până jos, pe scenă. — Hai jos! zise el. Ziceai că nu te-apucă amețeala, nu? Că ești ca peștele în apă. *** Am sărit peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
e trasă în sus, ca să nu se vadă. Cât ai clipi. Mimă trasul înapoi al unei corzi, smucind-o zdravăn cu ambele mâini, șuierând printre dinți pentru a reproduce sunetul unui cablu de oțel care își ia rapid zborul către grilaj. —Bun, zisei eu încet. Cred ca m-am prins cum vine treaba. —Mișto, zise Bez. Când trebuie să ajungă Marie? — În după amiaza asta. Mai bine mă retrag în vizuină să termin prototipul. După aia îl atârnăm acolo sus, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în puț. E clar că n-am stofă de regizor. Las-o baltă. M-a luat în brațe și m-a pus pe pământ, cu spetele lipit de structura metalică a foișorului. Din instinct, m-am prins cu mâinile de grilaj, ca să mă sprijin. Hugo mă săruta pe gât cu atâta hărnicie încât nici nu mi-am dat seama unde îi sunt mâinile până când fusta nu mi se ridicase până la brâu. Foarte înțelept din partea ta, zisei eu, fără pete de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
până la brâu. Foarte înțelept din partea ta, zisei eu, fără pete de iarbă. —Pace, zise Hugo, apucându-mă zdravăn cu mâinile de fund și uitându-se la mine în așa fel încât îmi venea să mă țin și mai bine de grilaj. Gura am să ți-o astup. Zis și făcut. *** N-am auzit țipetele decât mult mai târziu. Se pare că începuseră cu ceva timp în urmă, ca urmare directă a unei încăierări puternice, dar, la momentul respectiv, nu ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu mi-ar fi ținut mâna la gură, nu le-am dat prea mare importanță. ¯ Hugo, zisei eu, în cele din urmă, cu glasul stins, deschizând ochii. Hugo era atât de frumos încât, dacă nu m-ar fi țintuit de grilajul din spate, legându-mă la încheietura mâinilor, m-aș fi lăsat să cad, din pură plăcere vizuală; era năucit, cu ochii larg deschiși și trăsăturile erau neclare, de parcă le-aș fi văzut printr-o lentilă cu rezoluție scăzută. —Hugo? Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am aplecat și l-am sărutat pe buzele-i congestionate. — Hugo, e cineva care țipă în grădină. M-a lăsat jos. Abia dacă mă puteam ține pe picioare; șovăind, am luat-o jumătate de pas în spate, sprijinindu-mă de grilajul foișorului și am inspirat adânc. Încet, ca niște somnambuli, ne-am aranjat și ne-am încheiat toate cele. Hugo mi-a scos câteva frunze din păr. Eu i-am recuperat haina de pe bancă. Nu eram în stare să scoatem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]