967 matches
-
trezește făcând parte din cercul de indivizi sălbatici care rânjesc văzând mutra servitorului nedumerit. Face un pas lateral să-i permită lui Famous să scape. — Bună seara, tuturor, zice bărbatul cu mustața roșiatică și un accent londonez, care provoacă o grimasă momentană pe chipul profesorului. Cred că voi sunteți „ceilalți“. Ne aflăm într-un loc uitat de Dumnezeu, nu-i așa? Întinde mâna. Marchant. George Marchant. Se fac prezentările. Gittens îl încurajează pe profesor să le explice „cum se prezintă situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pleacă mai departe. Se-acunde în morminte sub rădăcini de taină Și-o lacrimă desprinde un ochi cusut în haină ... Și tremură pământul de-njurături, sudalme; Cuvântul a murit și cântecul mai doarme Ce rânjet diabolic se naște-n umbra hâdă! Grimasele dansează și-ncep, pe rând, să râdă ... Mă doare iar cum seara se pleacă peste zi Și mă aduni din vise, tu noaptea mea cea gri; Eu aș pleca din tine, te-aș părăsi și mâine într-o poveste tristă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
e averea! Tu, floare, poți să-ți așterni dorul pe-o piatră de râu Și să-ți ții amoru-n frâu. Eu, bietul, doar piatră lui Brâncuși vreau să-i fiu! Timpul în firimituri Clipele-și scutură praful de pe aripi în grimase purtându-și masca; eu îmi cos speranța de mâneca zilei uzând cuvinte rătăcite-n cerul gurii. Poate vrea timpul să mă irosească învechindu-mă-n pasul lui neînceput. Abil, în vreme se afundă. Nu vrea să-mi vândă nicio fărâmă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și atunci când treburile ne așteaptă și gunoiul s-a adunat maldăr la ușă și nu mai putem ieși din casă. Ce mai e de râs într-o asemenea situație? Să revin însă la spaniol. Domnule, a început el cu o grimasă parcă de disperare, după ce i-am pus o întrebare pe care o pun adesea străinilor: care e situația țăranilor din țara lor? Domnule, eu sânt țăran de origine și vara asta am petrecut-o la ai mei. Sânt indignat: nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
În public - și probabil că fața mi se strâmba Într-un soi de rânjet care părea batjocoritor. „Uitați-vă la el, mai și râde!” Îi lua martori inginera pe colegii mei. Era vorba nu de un zâmbet, ci de o grimasă chinuitoare și care mă doare și acum când Îmi amintesc de ea și, mai ales, de umilințele care Îi dădeau naștere.) Poate crezi că exagerez, Însă puțin Îmi pasă și tot Îți voi spune cu sinceritate că atunci a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toți superiorii lui care-i puseră în subordine doar nave de luptă și nici măcar cel mai hodorogit transportor spațial se învolburau în el, sălbatice dar mute, răscolindu-l. Apoi, tot așa cum apăruse, furtuna se liniști deodată, brusc. Găsise. Cu o grimasă răutăcioasă pe chip murmură: și acum să ne facem datoria... Birmaq receptă, destul de nedumerit, al doilea avertisment pe care i-l trimise secundul. Îi făcu semn să se liniștească, după care își întoarse privirea spre Kaan. Astfel putu să observe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
victima sigur pe el: - Ce se întâmplă cu tine căpitane? Cumva îți este rău? îi sugeră Kaan cu un rânjet sardonic pe post de îngrijorare. Birmaq încercă să schițeze un zâmbet neglijent dar tot ceea ce reuși să afișeze fu o grimasă înghețată, ceea ce-l determină pe locotenent-gardian să-și continue tirada: - Să nu-mi spui că este din cauza mea? Chiar așa de mult te bucuri să mă revezi? Văzând că Birmaq este încă în stare de șoc și nu are nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
a fost nevoie să-i confirm. Maria pur și simplu știa. ― Cum a fost sărutul? se interesă ea, Învârtindu se visătoare În jurul meu. ― Nu a existat unul, am spus oftând. Am văzut zâmbetul de pe chipul Mariei transformându-se Într-o grimasă. ― Ești nebună? ― Nu, tu ești, am spus eu. Doar pentru că n-am ajuns acolo nu Înseamnă că... ― Ce dracu aștepți? mă Întrerupse ea. Am Înghiontit-o. Chiar avea o problemă. ― A fost prima Întâlnire, am subliniat eu. Nu Îl cunosc
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
chiar mă gândeam că e nițel cam ciudată. Da, o să te convingi singură, a spus el pe un ton care m-a intrigat și mai tare. Ei, bine, tu pentru ce ai fost internată? —Droguri, am zis eu făcând o grimasă menită să-i dea de știre că în realitate nu era nimic în neregulă cu mine. Tipul a râs înțelegător. —Știu ce vrei să spui. Eu sunt aici pentru alcoolism. Biata nevastă-mea, care crede toate alea și nu pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zece străzi de la drumul lui. Când am ajuns la hogeagul meu, m-a sărut cu blândețe pe obraz. În vreme ce urcam treptele celor șapte etaje până la garsoniera mea, m-am trezit zâmbind (în mod normal, expresia mea e, mai curând, o grimasă îmbujorată). Odată intrată în casă, m-am schimbat în pijama, am pus pe o farfurie bucățile de cannoli pe care Luke insistase să le iau acasă, m-am băgat în pat și-am început să-i citesc manuscrisul. * * * A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la birou până târziu, ca să mă lămuresc care era situația cu cele zece cărți pe care le moștenisem de la cel mai recent demisionat coleg. În ultimele cinci luni, începusem să mă simt mult mai apropiată de restul echipei - prin intermediul unei grimase reciproce pe hol, în fața biroului lui Lulu, al unui zâmbet compătimitor, în timpul unei ședințe editoriale, al unui e-mail rapid cu textul „ești bine?“ după ce ne fusese aruncat în cârcă un nou morman de proiecte moștenite - dar momentele în care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
primul în arcasalvatoare. Recepționistul Anatol Dominic Vancea Voinov rămase singur, din nou, vinovat de deprimare și vinovat de neîncrederea față de interlocutorii zilelor și nopților sale. Femeia reapăru, însă, în reveriile sale nocturne. Râdea, plângea, necheza, reabilita terapia bunului-plac, parodia plăcerea, grimasa libertății. Se lăsase ademenit. Somnambulul! Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul se vedea perfect, parcă nu se vedea nimic. Femeia reapărea, conștiincioasă, se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de parcă gazda pândea în spatele ușii, așteptându-l. În ușă, o cu totul altă persoană. Mătușa Venera aceeași și alta, de necrezut. O doamnă între două vârste, elegantă și, de ce nu, întinerită, cumva, de o nouă mască, o bizară concentrare si grimasa cu o alură festivă, stridentă. Cocul negru, lucios, în contrast cu chipul alb alb, buzele roșii în roșul de buze, ochii adânciți, genele vopsite, ce mai... Rochie fină, nisipoasă, strânsă într-un cordon verde-închis, ca și ochii. Detectivul rămase locului, împușcat. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pune geanta jos. E o cauză pierdută, dar am să fac tot ce pot. Începe să-și puncteze vorbele cu degetele. În primul rând, trebuie să arăți cât se poate de Îngrijită. — De ce crezi că mă pensez ? spun cu o grimasă. — Foarte bine. OK, a doua chestie e că e bine să te arăți interesată de hobby-urile lui. Ce-i place ? — Habar n-am. Mașinile, cred. Se pare că are la ferma la care stă o adevărată colecție de mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că nu mă deranjează absolut deloc, ca și cum aș fi știut tot timpul... — Jack Harper e gay ? spune Caroline uluită. — Așa cred, spune Amy, ridicând din umeri. Arată ca un gay, nu ți se pare ? — Nu tocmai, spune Caroline, cu o grimasă. Ar avea mai mare grijă de imaginea lui. — Mie nu mi se pare că arată ca un gay ! zic, Încercând să-mi iau un ton lejer și doar așa, vag interesat. — Ba nu e gay, se bagă Artemis cu autoritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
făcut decât să se apuce să facă tot felul de speculații idioate despre oameni pe care nu-i cunosc ? E cu vreo tipă la ora asta ? — Cine poate ști ? — E destul de sexi, nu vi se pare ? spune Caroline cu o grimasă plină de subînțelesuri. Eu una nu m-aș da În lături. Te cred, spune Nick. Probabil că nu te-ar deranja deloc nici să te plimbi cu avionul lui particular, nu ? — Se pare că n-a mai avut nici o relație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
opri. Am vorbit cu el ! Am... Amuțesc, și obrajii mi se colorează vizibil. Am fost... chiar la o Întâlnire la care el... — Și l-ai servit cu o ceașcă de ceai ? Artemis Îi Întâlnește privirea lui Nick, cu o ușoară grimasă. Mă uit la ea furioasă, și sângele Îmi pulsează În urechi, dorindu-mi ca, o dată În viață, să am o replică usturătoare și superinteligentă, cu care s-o pun pe Artemis la punct. — Destul, Artemis. spune Paul. Emma, tu rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la pielița unei unghii. Nu vreau să te presez. Dar știi, nu, ce trebuie să faci ? — Ce anume ? — Să te răzbuni, firește ! Ridică privirea și mă fixează extrem de hotărâtă. Trebuie să-l faci să plătească. — O, nu. Lissy are o grimasă. Nu crezi că e destul de lipsit de demnitate să te răzbuni ? Nu e mai bine să se rupă pur și simplu de toată povestea asta ? — Ce rost are să facă asta ? răspunde Jemima. Ce-o să Învețe el din toată treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
au avut un accident de mașină. Nimic grav. Dar... după ce s-a Întâmplat cu Pete, suntem extrem de sensibili la subiectul ăsta. Am vrut doar să mă asigur că au parte de cea mai bună Îngrijire. — Am Înțeles. Am o mică grimasă. Înțeleg perfect. O clipă, rămânem În tăcere. Creierul meu Încearcă să asambleze toate bucățelele. Să pună totul cap la cap. — Dar nu Înțeleg, spun. De ce m-ai pus să-ți promit să nu spun nimănui că ai fost În Scoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
traversăm Împreună pietrișul, Îmi adun cu greu curajul de a vorbi. — Jack, și eu vreau să-ți spun ceva. Despre... despre ce-ai zis. Știu că ți-am zis că mi-ai distrus viața. — Îmi amintesc, spune Jack cu o grimasă. — Ei bine, e posibil să mă fi Înșelat. Îmi dreg glasul stângace. Adevărul e că... m-am Înșelat. Îl privesc cât pot de sincer. Jack, nu mi-ai distrus deloc viața. — Nu ? spune el. Mai am dreptul la o Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
amintit. Stai așa... Dispare un moment și reapare, cu un teanc de plicuri în mână. — Le‑am găsit sub pat când am făcut curat și astealalte erau la mine pe masă... Probabil le‑ai uitat în camera mea. Are o grimasă. Cred că și astea sunt tot facturi. — Mersi, zic și le arunc pe pat. — Poate... spune Suze, după o ușoară ezitare, poate n‑ar fi rău să plătești măcar o parte din ele, nu? Măcar una sau două. — Dar le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dezamăgirea pe față și simt cum mă cuprinde un val de indignare la adresa mamei lui. — Sigur poate să‑și facă puțin timp altădată. — Are un program foarte încărcat. Și aici are dreptate, n‑am anunțat‑o din timp. Are o grimasă. Vezi tu, mama nu e doar... o doamnă oarecare din înalta societate. Are o groază de obligații importante. Nu poate să lase totul baltă, oricât de mult ar vrea. Sigur că nu, zic iute. Oricum, o să fie bine. Atunci o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai fusese căsătorit o dată. Iar lucrurile nu s-au oprit acolo. Ne aflăm aici ca să sărbătorim uniunea unui bărbat care-și semnează certificatele de căsătorie cu creionul, a continuat David să bubuie, rânjind către Luca care-i răspundea cu o grimasă. Toți oamenii din încăpere râdeau stânjeniți, iar Alison a trebuit să reziste tentației de a înhăța cuțitul lung de cincisprezece centimetri care fusese uitat lângă tort. — El e singurul tip pe care îl șitu să-și închirieze verighetele! i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
peste frunte. —Vai, Doamne, îmi cer scuze! Cred că încă sunt puțin șocată din cauza... ei, înțelegi la ce mă refer, a spus ea ridicând din umeri în semn de scuză. — Da, înțeleg foarte bine, a asigurat-o Fiona adoptând o grimasă dezaprobatoare. Chiar voiam să vorbesc cu tine despre asta. — Da? Intrigată, Alison a indicat din cap o canapea liberă, poziționată pe una din laturile foaierului. —Să ne așezăm acolo? Amândouă au mers la canapea și s-au așezat. Alison și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a întors pe călcăie îndreptându-se înapoi, către bucătărie. Susan s-a uitat după ea stupefiată, după care a revenit cu fața către masă. —Fiona, la tine cum stau lucrurile? —Eiiii, asta da întrebare, a exclamat Fiona făcând o ușoară grimasă. De fapt, nu am așa de multe de raportat, decât că Jake aproape c-a omorât-o pe Jessica. Remarca ei nonșalantă a rămas plutind în aer preț de câteva secunde, până când toate au computerizat-o, după care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]