2,789 matches
-
în partea de josă o scobitură în care intra un bolț fixat în piatra fixă. Pe marginea pietrei superioare era o gaură in care intra vârful unui lemn rotund, un băț mai rezistent al cărui capăt superior era fixat în grinda încăperii. Lemnul rotund - axul râșniței - era folosit pentru a putea învârti piatra de deasupra. Era o muncă grea și istovitoare și, nu degeaba, a ieșit vorba: „Cu mămăligă de râșniță și pește de undiță, nu te vezi sătul”. După mărturiile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru acoperiș. Meșterii specializați în construcții din lemn, numiți dulgheri, prelucrau esențele de lemn locale: stejar (tălpile casei se făceau din stejar, dar și porțile de intrare în gospodărie), frasin, carpen, fag, ulm, arțar, tei. Dulgherii foloseau barda pentru cioplitul grinzilor, căpriorilor, furcilor, amânarilor, leațurilor etc. Scândurile necesare erau obținute prin despicarea butucilor cu o pânăză mare de ferăstrău, într-o instalație și unealtă numită trașcă; nu avem știre nici despre folosirea forței apei în purtat fierăstraiele de despicat lemnul. Trașca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și se îngroașă cu puțină făină de grâu sau cu tărâ și se pune pe locul dureros. Medicamentele se preparau din timp, la anumite sărbători: de Ziua Crucii, la 14 septembrie, se punea la cheutoarea casei (locul de îmbinare a grinzilor) baligă de vacă (până a nu răsări soarele!) se amesteca cu busuioc, boance și se usca și, când era cazul, se lua o bucată, se aprindea și se afuma în timpul descântecului. Aici se recunoaște rolul fumigațiilor în tratarea bolii, iar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu sunt în natură, dar așa credeau ei că trebuie să fie lumea, dreaptă. Sunt puțini oameni care nu sunt sensibili la frumosă și, văzându-i pe cei care se străduiau să pună pe îmbrăcăminte, pe unelte, pe vase, pe grinzile și derigii casei „ceva” ce nu văzuseră, să nu facă și ei. Așa cred că, din îmbrăcămintea zilnică, a rezultat îmbrăcămintea de sărbătoare, când și Dumnezeu se uită cu alți ochi la creația Sa, costumul popular, lucrat artistic, în care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zona colinară, pe valea Dunavățului prispa poate fi pe latura din față, întreruptă de pridvor (cerdac), pe latura lungă, din față, cu fața spre sud sau răsărit și pe o latură îngustă sau pe amândouă înguste. Prispa se obține prelungind grinzile legători, care țin casa și prelungind căpriori, în funcție de lățimea prispei, delimitată de o grindă longitudinală în care sunt înținați derigii, coloane de susținere, la distanțe egale și cu motive sculpturale geometrice și cu incizii. Derigii susțin prelungirea acoperișului, fiind fixați
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pridvor (cerdac), pe latura lungă, din față, cu fața spre sud sau răsărit și pe o latură îngustă sau pe amândouă înguste. Prispa se obține prelungind grinzile legători, care țin casa și prelungind căpriori, în funcție de lățimea prispei, delimitată de o grindă longitudinală în care sunt înținați derigii, coloane de susținere, la distanțe egale și cu motive sculpturale geometrice și cu incizii. Derigii susțin prelungirea acoperișului, fiind fixați direct în grinda de legătură, prelungită sau prin intermediul unei console retrase progresiv. Spațiul dintre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țin casa și prelungind căpriori, în funcție de lățimea prispei, delimitată de o grindă longitudinală în care sunt înținați derigii, coloane de susținere, la distanțe egale și cu motive sculpturale geometrice și cu incizii. Derigii susțin prelungirea acoperișului, fiind fixați direct în grinda de legătură, prelungită sau prin intermediul unei console retrase progresiv. Spațiul dintre peretele casei și marginea prispei se umplea cu lut bătătorit, resturi de piatr de la zidul exterior de sprijin, iar între derigii prispei se aplica un grilaj din scândură - numit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la casa casă, de asemenea era din pământ bătătorit, peste care se aplica o lipitură din lut galben amestecat cu balegă de cal, ca să nu crape. Când structura locuinței s-a complicat și diversificat, s-a construit un tavan din grinzile transversale peste care s-a bătut scândura. Tavanul era vopsit, iar grinzile puteau fi decorate cu rozete, asemuind soarele, alte motive geometrice, sau putea rămâne în culoarea lemnului care se înnegrea de vreme. Din argea (partea de susă a casei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aplica o lipitură din lut galben amestecat cu balegă de cal, ca să nu crape. Când structura locuinței s-a complicat și diversificat, s-a construit un tavan din grinzile transversale peste care s-a bătut scândura. Tavanul era vopsit, iar grinzile puteau fi decorate cu rozete, asemuind soarele, alte motive geometrice, sau putea rămâne în culoarea lemnului care se înnegrea de vreme. Din argea (partea de susă a casei, cu acoperișul) făceau parte căpriorii, de o parte și de alta, peste
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cergă; dormeam foarte bine. Soba venea așa în dreapta ușii cum intrai în casă și pe spatele sobei era un loc de intrat în cămară, unde noi, copiii, dormeam noaptea. Casa nu era înaltă, un om mijlociu ajungea cu mâna la grinzi sau chiar la podul făcut din scândură de tei și lămbuită (nut și feder = una în alta ). Hornul sobei mergea până în podul casei unde avea două despărțituri pentru ca fumul să iasă în lături. Capătul ridicat al hornului acoperit și cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Mocanu, de loc din Oțelești. În perioada aceasta a fost construită noua școală pe terenul care fusese pământul bisericii, în timp cât director a fost profesorul Vasile Totolea. Lemnul de stejar a fost dat din pădurea comunală; era cioplit în grinzi de 10-12 m de meșteri din sat. Construcția a început în 1955 și a fost gata, în lini generale, în 1958. Pe un teren din jurul școlii de 2 ha s-a plantat o livadă, la care au lucrat elevii cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se prăbușise de demult. Acum răsărea dintre rămășițele zidurilor ca o ultimă santinelă a unei armate dispărute, Înecată de clădirile mai recente care Îl depășiseră spre zona rurală. În jurul structurii circulare, la nivelul solului, fusese construită o sală Încăpătoare, cu grinzi solide din lemn, unde se afla bucătăria și unde erau găzduiți drumeții mai săraci, pe niște paturi grosolane, destul de late cât să Încapă trei persoane. De partea cealaltă, străduța se oprea Într-o zidărie fără mortar, dincolo de care se găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o dată, În timp ce respira anevoie aerul fierbinte și dens din acea pâlnie de piatră. La fiecare din primele trei etaje se deschideau câte două ușițe. La al patrulea, una singură: tot vârful turnului era constituit dintr-un singură Încăpere, acoperită cu grinzi impunătoare din lemn de castan. Aerul lâncezea fetid, abia mișcat de un slab curent ce provenea dinspre două ferestuici tăiate În peretele din față. - Unde... Începu el să spună trecând pragul, Însă, Înainte să primească vreun răspuns, rămase țintuit, izbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
coline mărunte. La ieșirea dintr-o pădurice de stejari, În fundul unei văi, le apăru În sfârșit În fața ochilor locul pe care Îl căutau: o mare arie circulară de vegetație arsă, din care se iveau rămășițele unor stâlpi și ale unor grinzi carbonizate. Clădirea arsese până la temelii. Orice s-ar fi petrecut acolo, În mod cert fusese ceva de proporții. În jur, văzduhul era Încă impregnat de un miros acru, de ars, care se Întețea ori de câte ori o adiere de vânt revenea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Orice. Orice lucru neobișnuit. Oamenii pătrunseră precauți În zona incendiului, atenți să nu calce pe vreun cărbune Încă aprins. La o primă privire, nu era ușor de imaginat ce putea să fi fost construcția mistuită de flăcări. Judecând după rămășițele grinzilor Încă Înfipte În pământ, s-ar fi spus că era vorba de un soi de pavilion, sau de o fânărie mare. Ori poate de un grajd, Însă de o formă cu totul neobișnuită. Iar lemnul scăpat de foc urma oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dar, În unele cazuri, poate fi și substanță, adăugă În sinea lui. Șeful poliției ascultase perplex ultimele cuvinte și se pregătea să replice, dar priorul o pornise deja grăbit, revenind spre exterior. Observase că, printre rămășițe, se remarcau puncte unde grinzile retezate erau mai numeroase și mai groase, ca și când ar fi fost un soi de contraforturi, sau elemente de structură cu o funcție aparte. - Căutați În perimetrul incendiului resturi asemănătoare cu acestea și opriți-vă acolo. Dați-mi câte un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la goană, devorând treptele Înguste ale scării ce se Înșuruba În Înalt. Ajuns Între ultimele două paliere, se opri gâfâind, sub arcul grosolan care dădea spre Încăperea clopotelor, luminată de o lumânare aprinsă Într-o nișă din zid. Atârnate de grinzile din tavan, mai erau Încă roțile vechilor clopote, iar dedesubtul lor, cineva așezase niște perne. În tăcerea deplină a nopții, putea auzi răsuflarea ființei lungite În culcușul acela improvizat, acoperită cu un văl subțire de organza. Formele ei... În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de șerpi morți, apoi se deschise Într-un evantai, În timp ce trupul se prăbușea. Dante Își acoperi fața cu un braț ca să nu vadă, tremurând amarnic. Vuietul unei mări În furtună Îi urcă În tâmple. Fu nevoit să se sprijine de grinda din tavan ca să se mențină În picioare. Lângă dânsul, Cecco Angiolieri izbucni Într-un plâns Înăbușit de sughițuri. Plânsul acela Îl rechemă pe prior la realitate. Se Întoarse către prietenul care se zgâia prostit la rămășițele sângerânde, Îngrămădite la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În momentul acela, În depărtare, acoperișul turnului În flăcări se Încovoie cu un trosnet sub propria sa greutate și dispăru În interior, trăgând după sine etajele intermediare. Dante se Întoarse instinctiv, exact la vreme ca să mai zărească o masă de grinzi incandescente ce se prăbușea străfulgerând intermitent prin ferestruicile din zid, ca și când o oaste amețitoare de torțe ar fi coborât vijelios pe scări. Sus, mai rămăsese doar cercul de creneluri carbonizate, o vatră enormă din care ieșeau fum și flăcări roșiatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
surzit de-atât auzit de-atâta dor pot să-mi iau zbor spre altundeva unde-i casa mea cu silabe de miere mă cheamă-n tăcere un loc ce-nseamnă acasă aștept să m-ademenească o cameră cu busuioc la grindă și cu gutuie în fereastră să mi se zăvorască și culisele să nu mi se fure cumva visele dar oriunde umblând adorm în casa mea din gând iar dacă iau mai bine seama în glasul cu care mă chema mama
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
Și-nțelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă, Mi-am limpezit și biata minte aburoasă. Am îmbrățișat-o ud și am accelerat Pe masă-n bucătărie, n-am ajuns la pat. A sughițat și-a țipat cu ochii-nfipți în grinzi, De parcă operam pe viu oameni suferinzi. Și-adoptându-mi piesa ei fără preludiu Am pătimit, ca și colegul ei Claudiu. Dar mi-a mulțumit la final cu tonul tandru, Spunând c-am depășit chiar și pe Alexandru. S-a îndepărtat fără furou
ORARUL DIMINEŢII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364417_a_365746]
-
prefăcut în frunza unui plop 15 Noapte de Crăciun - zborul fulgilor de nea singurul colind 16 fulgi de zăpadă prin fereastra deschisă- primii colindători 17 ploaie măruntă - o gutuie luminând cuibul părăsit 18. clopul de fecior încă-n cuiul din grindă - tata nicăieri 19. prin ceața deasă jucându-se de-a ascunsa râsul copiilor 20. toți dovlecii au gura la urechi- noapte de Halloween 21 pe cărări albe frunze purtate de vânt - pustiu de toamnă 22 floarea volburei - doi fluturi întârzâiați
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
în funcție de evenimentele care au loc, dar mai ales ținând cont de obiceiurile tradiționale din fiecare zonă. Astfel, în Sudul și Sud-Estul României, la cei care au bebeluș, Anul Nou se sărbătorește respectând un ritual străvechi, de pe vremea geto-dacilor: “Datul de grindă” al copilașului. “Datul de grindă” se păstrează din vremea geto-dacilor și se celebrează de Anul Nou, la bebeluși, în primii trei ani de viață. La început, acest ritual s-a săvârșit de către preot, dar numărul de copii fiind mare, s-
OBICEIURI STRĂVECHI ALE ROMÂNILOR, DE ANUL NOU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363846_a_365175]
-
dar mai ales ținând cont de obiceiurile tradiționale din fiecare zonă. Astfel, în Sudul și Sud-Estul României, la cei care au bebeluș, Anul Nou se sărbătorește respectând un ritual străvechi, de pe vremea geto-dacilor: “Datul de grindă” al copilașului. “Datul de grindă” se păstrează din vremea geto-dacilor și se celebrează de Anul Nou, la bebeluși, în primii trei ani de viață. La început, acest ritual s-a săvârșit de către preot, dar numărul de copii fiind mare, s-a dat dezlegare pentru oficierea
OBICEIURI STRĂVECHI ALE ROMÂNILOR, DE ANUL NOU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363846_a_365175]
-
este nevoie de o masă, un fier, o pâine împletită, trei bănuți. Cel care oficiază slujba se spală pe mâini, ia copilul de subțiori și îl așază cu piciorușele pe bucata de fier, după care îl ridică până sus, la grindă, apropiindu-l cu creștetul capului, spunând; fie ca acest prunc să fie sănătos și să crească mare și puternic ca fierul. Aceasta se face de trei ori, după care îl dă pe copil părinților. Acest ritual să se facă în
OBICEIURI STRĂVECHI ALE ROMÂNILOR, DE ANUL NOU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363846_a_365175]