5,849 matches
-
așteaptă să-i poată da afară pe acești burjui cărora le și strigă în față, în momentele de avânt bahic: "legionarilor!". E oare tematica altora preluată aici? Este o amprentă personală în cel mai concret sens al termenului: e teama, groaza de excluderea definitivă, cu eliminarea din câmpul muncii ori din Facultate și marginalizarea socială fără drept de apel. Într-o scenă de vârf a romanului, spre final, Letiția ezită aproape convulsiv între dorința de a-și apăra un coleg pe
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
mult decît un film despre Frank Lucas și dilemele sale existențiale, încearcă un film despre America acelor ani, despre drumurile ei întortocheate, despre o posibilitate. De partea cealaltă a baricadei, cum ne-am obișnuit, se află polițistul incoruptibil cu o groază de probleme, începînd de la cele familiale la cele colegiale, printre culpele sale aflîndu-se una de neiertat pentru colegii săi, aceea de a fi predat la poliție aproape un milion de dolari obținuți din trafic și contrabandă. Aparenta instalare în clișeu
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
fiecare stradă în oraș, la fel ca și afișele și stindardele de tot felul, care repetau până la sațietate lozincile de propagandă ale noului nostru paradis. Pe arterele principale muzica obligatorie urla de dimineața până seara. Mi-am dat seama, cu groază, cât de imună devenisem la această vulgaritate atotstăpânitoare." în pură epicitate, operatorul rămâne luciditatea, descripției nude i se substituie analiza, aventura transcende în cunoaștere, actul de necesitate primește acolada rațiunii.
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
pe dedesubtul meu viața mea și moartea mea aproape perfecte). E "zîmbetul" transcendenței care mîntuie egocentrismul, "iluminarea" acestuia. Dar ce se află în spatele egocentrismului, al cortinei sale feerice, constelate de "vise fără seamăn"? Pînă la urmă, afirma Unamuno, vanitatea este groaza de neant, de mii de ori mai înspăimîntătoare decît infernul însuși". Cum înțelege Nicolae Tzone a combate această "groază", această angoasă care, după toate probabilitățile, se găsește în fibra d-sale intimă? Mai întîi, așa cum am văzut, printr-o explozie
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
ce se află în spatele egocentrismului, al cortinei sale feerice, constelate de "vise fără seamăn"? Pînă la urmă, afirma Unamuno, vanitatea este groaza de neant, de mii de ori mai înspăimîntătoare decît infernul însuși". Cum înțelege Nicolae Tzone a combate această "groază", această angoasă care, după toate probabilitățile, se găsește în fibra d-sale intimă? Mai întîi, așa cum am văzut, printr-o explozie a fabulosului fără precedent în lirica noastră actuală, ca un incendiu ce cuprinde deopotrivă pămîntul și cerul, "o mare
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
cruzime pentru că, scriind, trecînd în verbe o formă, o lumină, o culoare, retrăiesc sentimentul pe care îl încercam în copilărie cînd fixam, omorînd, frumoșii fluturi în insectar. îmi amintesc halucinant repulsia și mila pe care le trăiam în timp ce înfigeam cu groază acul între aripile zbătîndu-se ale insectei și, mai ales, îmi amintesc implacabila necesitate a gestului meu". O asemenea "fixare" sacrificială ar fi unica modalitate de conservare a frumuseților, mai exact a emoției declanșate de acestea: Fixarea în ace era singura
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
în capcana unei traume care nu s-a resorbit, oferind posibilitatea confruntării cu demonul, - înainte de toate unul căruia îi place literatura, însuflețind, cum numai scriitorul mai știe, istorii vechi - se află circumscrisă unei terapii freudiene. Ca orice respectabil loc al groazei, acesta posedă și un fel de Baedecker, albumul format din extrase din ziare înfățișînd crimele oribile care au avut loc în renumita cameră de hotel. Spectatorul ajunge să înțeleagă că nu aceste victime sunt terifiante, ci mai primejdios decît orice
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
urmează recuperarea principalelor articulații dureroase ale existenței sale. Mike simte enorm și vede monstruos. Camera 1408 nu face decît să-l confrunte cu sine, este drept, indicîndu-i o falsă ieșire din impas: sinuciderea. Regizorul a reușit un acceptabil film de groază, nici prea-prea nici foarte-foarte, un film realizat profesionist în care actorii se disting pe alocuri într-o partitură recognoscibilă și care dă spectatorului impresia unei trăiri autentice în vecinătatea genului cu psihodrama.
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
nu vei obține ceva mai bun: fanaticul musulman te va privi cu un dispreț și mai mare, în virtutea aceleiași psihologii de om retras în sine însuși. Despre această psihologie este vorba în cartea lui Hans Magnus Enzensberger, Cei care aduc groaza. Eseu despre perdantul radical. În linii mari, eseistul neamț ne spune două lucruri: că ceea ce pentru europeni se numește terorism pentru arabi se numește eroism, și, în al doilea rînd, că e o iluzie să ne închipuim că musulmanii vor
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
o ia prea repede la vale. În Paris, nu e cazul. Viața însăși, cît ar fi ea de nebună, își are bune mecanisme de control care vin, se pare, din ambiția de-a o trăi secundă cu secundă și din groaza de a o pierde, cum se-ntîmplă, de fapt, cînd crezi că o folosești minut cu minut. Parisul nu e un oraș grăbit, deși mari mulțimi se mișcă, zorite de sfîrșitul unui concediu, pe mari bulevarde, trec stopuri periculoase, unde șoferii
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
mult decât atât, devenind, în ecuația ulterioară a protagonistului) un timp paradiziac, o eternă dimineață "proaspătă și însorită". Mihai Cantuniari aduce însă în acest registru și alte episoade ori etape existențiale: adolescența, apoi tinerețea și maturitatea, până la boala din "anul groazei 1983", de care se vindecă foarte greu, după un deceniu și mai bine. Inclusiv această lovitură care îi destabilizează organismul, psihicul și întreaga viață este convertită pozitiv, prin descoperirea unui sens religios. Tânărul flușturatic, alergând din floare-n floare, descoperă
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
niciodată în sentimental, ci este mai degrabă tragic, ca în capitolul despre cuplul care așteaptă penibil, chinuitor, doar să treacă încă o zi, să treacă timpul, tocmai pentru că nu mai așteaptă nimic de la fiecare zi și pentru că "îți ia o groază de timp ca să îmbătrânești". Dar capitolul meu favorit este al 8-lea, cel cu demersul administrativ pentru schimbarea de cap, o mică piesă perfectă, de sine stătătoare, din mașinăria acestei lumi opresive. Nu știu dacă generațiile care n-au trăit
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
îi înspăimîntă - îi plictisește pentru că nu se pot regăsi în modelul de viață propus de Mahomed, și îi înspăimîntă fiindcă, înfiorați de spectacolul atentatelor sinucigașe și al decapitărilor televizate, europenii au ajuns să privească islamul ca pe o religie a groazei - dacă trecem așadar peste acest amănunt, atunci nu putem să nu recunoaștem că, astăzi, islamul este religia cea mai expansivă din lume. Chiar dacă pe creștini lucrul acesta nu are cum să-i bucure, deoarece o religie care și-a pierdut
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
melancolic de lebădă, nu vreau să treci neauzit în oglinda tulbure a zilei. piatră cu gust de răcoare, nu vreau să te încingi în febra diurnă. cântec cu suflet de libelulă, nu vreau să te sfârșești într-un țipăt de groază. carte cu sânge închegat pe încheieturile gândurilor fragile ca o pânză de păianjen, n-aș vrea să te închizi înainte de a-mi dezvălui ce cuțit te-a sfâșiat. suflete al meu, zdrobit în bătăliile mărunte, n-aș vrea să treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nu se poate vorbi sau scrie; stilul, subtilitatea sau franchețea sunt inutile. Sugrumat încetul cu încetul în felul acesta, nici o promisiune nu te mai poate întoarce către naivitate. Spaima care îți paralizează enunțurile se dovedește a nu fi altceva decât groaza de a nu fi iarăși redus la prejudecățile filozofiei, la infatuarea intelectuală. * În De facie in orbe lunae Plutarh ajunge cu entuziasm la concluzia că omul poate beneficia, în aventura lui „cosmică“, de două morți: prima este trupească și include
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
unui paradis de primăvară, când te simți singur, infinit de singur, într-adevăr astfel ocrotit. * „Gloria dinaintea poporului, iată la ce trebuie să năzuiești. Nimic nu va egala vreodată privirea umedă a cârnățăresei care te-a văzut la televizor.“ Baudrillard. * Groaza de sărăcie face cultura marilor metropole. „Nevroza fundamentală“ a individului, cum ar fi zis Freud, nu își mai suge sevele din obsesia morții. Sărăcia este de departe factorul existențial care declanșează bolile psihice ale mulțimilor puternic urbanizate. Reprezentarea sărăciei poartă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
însă niciodată spunând că ar trebui să se retragă, să-și digere ori să-și transfigureze nevoia maladivă de a fi adulat, aplaudat. Nu l-am auzit niciodată sugerând că poate ar evolua pe o orbită anacronică, pustie, părăsită cu groază până și de alții ca el, nocivă oamenilor pentru că sătui de profeți siniștri. L-am auzit însă vorbind cu mare convingere despre o posteritate care va repara fără îndoială nedreptatea asta strigătoare la cer. Nefericirea este că face totul ca să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
anume doamnă Hervey, autoare de romane, leșină la vederea zeului-poet. (Isabel Clarke, Byron and Shelley, 1933.) * Moartea nu are vină, moartea este impresarul de geniu al durerii. * Deși te învață muțenia, ratarea provoacă urletul tuturor celulelor din tine, urletul de groază că li se vor interzice alergarea și reproducerea, că vor fi strivite de cerul flasc al unui trup libidinos de neputință și că vor pieri din cauza unei lașități pe care nu o cunosc și care le-a îmbolnăvit zeul de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ori respinse cu violență. Ele se retrag, atunci, prin diferite cotloane, se ascund și mai bine de ochii și înțelegerea lumii, cufundându-se în varii experimente oculte, alchimice. Aceste creaturi, care exercită asupra burghezilor din urbe o fascinație vecină cu groaza, formează substructura fantastică a romanului, inundat din adânc de un lichid tulbure, înfricoșător. Dar încă mai interesante mi se par personajele, la prima vedere, plate: grefierul, în primul rând, apoi procurorul și soția lui perversă, doctorul "de morți" sau fostul
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
inițial se înverșunează într-un anti-romantism ce nu-și admite, în furoarea sa, nici o limită. în ochiul său veninos, întreaga fenomenologie a lumii noastre se compromite, materiile se atrofiază, se dereglează, se descompun fără scăpare. Bineînțeles, bardul recurge la urletul groazei: "am urlat ca femeia fără limbă care voia să-l întrebe pe/ Dumnezeu ce gust au cuvintele/ și în cer ajungeau doar imnul și lauda" (Nici adevărurile nu ne fac mai liberi). Fraza se fărîmițează așa încît autorul are impresia
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
porumbul, cer efort, perseverență, corectarea naturii. Stalin... și asta mergea și în semiotică, nu-i așa?... Stalin nu iubea cerealele, sursă de bunăstare, libertate, deci spirit critic, democratic deci; el iubea instinctiv ierburile perene, asceza, cumpătarea, domnule, teama, frica, spaima, groaza și celelalte din ierburile perene, domnule, pricepi?... hrana trupelor de cavalerie, că păpica o dădeau ceilalți, de pe teren, proaspăt cuceriții, amărâții, domnule, păi? Ce nevoie mai era să te spetești pe câmp ca prostu^... (șah mat, făcu Clanc, călărind elefantul
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
Adelin Petrișor și-a început cariera în 1994 Jurnalistul și-a amintit și de vremurile din debutul carierei, în 1994: "Eram mult mai tânăr. Aveam 19 ani. Sunt foarte multe lucruri pe care nu le știam atunci și sunt o groază de lucruri pe care nu le știu nici acum. Tot timpul avem de învățat. Eram mult mai tânăr și nu cred că mi-am pierdut entuziasmul de atunci - dovadă că mă lupt să rămân în presa care nu este într-
Adelin Petrișor împlinește 39 de ani: Îmi doresc să îmi văd de viață liniștit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77353_a_78678]
-
ani. Și a fost eliberată în martie 1944 de soldații ruși. În cei doi ani și jumătate de calvar a văzut toate chipurile barbariei și degradării umane. La șaizeci de ani de la scurgerea evenimentelor, amintirea atrocităților trăite este încă proaspătă. Groaza de atunci nu s-a șters și nu se va șterge vreodată din mintea ei: Am suferit un frig îngrozitor, nici natura n-a fost indulgentă cu noi, la Lucineț au fost minus 40 de grade în anul 1941. Am
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
substrat sadomasochist. Autorul pedepsește lumea degradată în care i-a fost dat a trăi, tîrînd-o în fața imaginarului d-sale desfigurant ca-n fața unei oglinzi bombate și, concomitent, se pedepsește pe sine, îngroșîndu-și demoralizarea, sporindu-și anxietățile, punîndu-și în scenă groaza. Masochismul se manifestă ca un alibi al sadismului. Așa s-a întîmplat și cu o seamă de optzeciști la începuturile lor (faza cea mai frapantă a creației acestora), circumscrise terifianților ani ^80. Deoarece viața obștească n-a evoluat în sensul
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
și-ți vezi liniștit de treabă. Poate dacă ar spune unui om de Încredere și s-ar sfătui cu unul din frații ei din Sauca ar primi răspunsuri liniștitoare. Ori de câte ori gândurile ajungeau În acest punct, Mariei Îi apărea imaginea de groază În care ea atârna spânzurată de limbă În cuiul din grindă. Apoi, sufletul ei bun și credința În care crescuse Îi spunea că așa este bine să faci, să ai grijă de aproapele tău, să-l ajuți la nevoie. Așa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]