12,391 matches
-
întreprinderi, umor pe care Andrei Oișteanu știe să-l exploateze din plin. Realitatea nu poate fi nici ea determinată exact, un astfel de studiu nu vrea să ofere o corectură imaginii comune, nu poate pune un portret adevărat în locul buzelor groase și al nasului coroiat pentru că " Evident, coordonatele nu se suprapun peste cele ale . Acești doi termeni sînt, mai degrabă, teoretici și abstracți. Compararea lor este și ea teoretică, pentru simplul motiv că nu se poate stabili o imagine a ceea ce
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
lui - îl va îngropa într-o zi pe bătrân când acesta era gata să împlinească optzeci și opt de ani... iar Mihuț, nemaidându-i măsa laptele ei, cică într-o zi, de foame, sub un dud, pe căldură, dusese degetul gros de la mâna stângă și începuse să sugă tare din el, până ce - povestea bătrânul - într-o duminică se apucase să duhănească, să fumeze... (și Nora, curios, notase fraza aceasta 17 martie 1984, ora II, 20, după cum notase și începutul povestei zisă
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
vrăjitoriile ei, îi luase fetii și auzul și graiul. Ca să vezi, Rițo!... Amfilofia mai zicea că fata și-ar fi recăpătat graiul și auzul numai dacă fiul de împărat - al celuilalt, de Verde - care silabisea zi și noapte o carte groasă, cu degetul rând cu rând, și care se chema... stai! Cum îi zicea?... A, da. Comedia umană, cică, soro, ca la teatru. Topită de milă, Rița se lăsă pe obrazul ars de soare al bietei fete, sbârnâi la ureche, îi
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
obiect" rar: ,,Cărțile mi-au ajuns cu bine, Stevenson e atât de frumos că-mi face de rușine etajerele meșterite din cutii de ambalaje pentru portocale, mi-e aproape frică să întorc aceste pagini de hârtie velină crem, netedă și groasă. Eu care n-am avut parte decât de hârtie prea albă și de coperți tari și cartonate, cum sunt cărțile americane, nici nu știam că atingerea unei cărți poate să-ți aducă atâta bucurie" sau ,,...numai gravurile valorează de zece
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
inși cu reală candoare sub coaja lor suspectă. Cineva care îți rade una peste buci și atît. Rămîi și tu și el cu atît. Foarte mult, nu, foarte chic pentru o damă sofisticată. Iar pentru un plebeu, cu labele lui groase de pinguin, ce satisfacție, ce glorie!". Că o palmă peste fund, pe stradă, e de preferat unui viol, nu s-ar putea pune la îndoială. Dar că o femeie rafinată ar putea găsi asta "chic" e un alt exemplu de
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
picioarele, pulpele ei albe plecând brusc în sus... V. făcut după fizicul lui P.P. activistul, un profesor de filosofie care amintea tot timpul de Karl Jaspers, ceea ce era surprinzător la un marxist. Fața plină de negi albicioși, ochelari cu lentile groase sub care globurile oculare, mărite, aveau o mare mobilitate părând că se surpă într-o parte când schimbă unghiul vederii, cu pupilele trase mult în coțurile ochilor. O expresie de mirare când întoarce brusc capul, mai ales, cu o mișcare
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
minune!!! aci lipsesc o grămadă de slove! ăștia vor să ne lase săraci! Vai de mine ce grosime și mojîcie!!! ia te uită că ăștia și pe delicatul și plinul de dulceață l-au scos! nu zău ăștia sînt Rumâni groși bădărani de la țară, nu vor să aibă cît de puțină evghenie pă dînși! dar ce văz! (...) Ait! s-a stricat! s-aaa duuus acum și limba!". Muntenismele dintr-o categorie ulterior mai puțin notată în scris conferă textului o impresie
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
vizitată de poeții actuali, cu predilecție dedați unei unilateralizări, unei atenții acordate separat factorilor contrastanți amintiți, cînd nu ne apar drept captivi ai ironiei care descărnează actul liric, lăsînd osul gol a silogismului. Apelînd la concretul dens, la o imagistică groasă în voia căreia se lasă, Nicolae Țone beneficiază astfel de șansa unui paradoxal acces la impactul metafizic, ocultat de versificația de ,,poante", de ,,spirite" spectaculare, gen Prevert sau Sorescu. I se potrivesc vorbele lui Artaud: ,,Sîntem aici și ne trezim
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
-l abandona indiferent de anotimp sau de vremea de afară, care căra, pe spinarea lui cocoșată neverosimil, baloturi imense de ziare. Puse în ordine, întotdeauna cu titlul la vedere, frumos aliniate la margini și legate în cruce cu aceeași sfoară groasă de cînepă, ziarele formau pachete aproape cubice. Prinse între ele ca niște desagi, cu mai multe fire împletite într-un fel de funie, ele erau puse în cumpănă deasupra gîtului, și bălăngănitul lor ritmic, determinat de ritmul pașilor, dădea senzația
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
am împrumutat-o din E. Lovinescu - ,,un deget de lumină", cel mai relevant asemenea ,,deget" în pe cît de lunga pe atît de întunecata perioadă totalitară, cu iradieri ce n-ar putea fi neglijate pînă-n clipa de față, înecată în groasa pîclă postideologică. Nimeni nu a ilustrat cu o mai mare claritate și intensitate decît Monica Lovinescu și Virgil Ierunca acea ,,estetică", frecvent persiflată tocmai pentru că e necesară dreptei noastre conștiințe critice și în genere morale, atîta cîtă s-a păstrat
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
și, finalmente, de votul Parlamentului. Birocratic, dar inevitabil. De cîțiva ani CNEAA încearcă să pună ordine în haosul particularilor de toate gradele și nu reușește nici cît primăria în haosul buticurilor de toate tipurile. Lanțul de interese e larg și gros. Ditamai somitățile politice iau bani buni de la particulare care nu există legal. Studenții sînt dezinformați. Cred că se aleg cu o diplomă și apoi suflă din buze. Oricum, la șansa de a avea slujbe cînd absolvă nu mai contează că
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
și felul de a fi al lui Zufall (fostul ei valet, n.m.). Pantalonii prăzulii, de aceeași culoare cu jiletca, se umflă pe fundu-i enorm, fără a-l ascunde, ci mai degrabă subliniindu-l și cad pe niște glezne nu prea groase, disproporționate față de tot restul iar ceea ce urmează, gleznele-i fără vigoare, sunt îndesate în niște botine de o incredibilă ineleganță și, printr-un rafinament inspirat de nu știu ce sucub vicios scăpat din Noaptea Valpurgiei, ciorapii ce-i acoperă gleznele subțiri sînt
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
opoziție, asistăm la un straniu transfer de personalitate: puterea iliesciană e, simultan, și la putere și în opoziție, ba mai mult, e și în prezent și în trecut! Aceiași băieți buni din vremea lui Pingelică, doar cu cefele simțitor mai groase și cu obrazurile înecate în osânză, joacă același teatru al cinismului și imposturii. Ieșirea din pepeni a d-lui Năstase e doar una din răzbunările economiei planificate și ale centralismului autoritarist: dacă pământurile ar fi fost date cu adevărat țăranilor
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
intelectual mai larg, emisiunile culturale ale doamnei Monica Lovinescu și ale d-lui Virgil Ierunca ne întrețineau speranțele, ne ajutau efectiv în bătăliile scriitoricești în care eram angajați. Și cînd în viața literară din țară se petrecea cîte una mai groasă era suficient să se trimită acolo un mesaj pentru ca să fie transmis de îndată, ajutîndu-ne imens. Seară de seară, dar mai ales vinerea cînd erau programate emisiunile culturale, stăteam cu urechile ațintite și ne delectam. Cum aș putea vreodată să uit
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
cu claritate în poemele lui Bogdan Ghiu. Noaptea, labirintul, dimensiunea dionisiacă și visul, traiectoriile indicibile ale existenței apar în imagini de finețe, stilizate și pure până la esență, cu îndepărtate irizări stănesciene: "...dacă aș fi înconjurat/ (cum și sunt) de coaja groasă/ a unui ou, dacă aș fi îngropat, imobilizat,/ dacă nici cu gândul (ca acum) n-aș/ putea decât să pășesc, și n-aș respira (comunica/ e mult spus) decât printr-un soi de tunel extrem de îngust, cât deschiderea normală/ a
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
rezultat, care nu mă preocupă. Obsesia succesului, obsesia rezultatului este fatală pentru un artist. Există o presiune uriașă, în lume, a intermediarilor. Toate marile succese sînt construite, desigur, pe baza unor calități. Între artiști și public a apărut o pătură groasă de căpușe: agenți, producători, P.R. La ora asta, artistul este un fel de lichen compus dintr-o ciupercă, o bacterie, o plantă și un fluture. Nu creez pentru mase. Nu mă obsedează audiența. Pe de altă parte, nu suport ridicolul
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
e de acord cu nemulțumirea lui Bogdan Chirieac, dar cu ce sînt de vină bulgarii că românii nu știu să-și păzească propriile lor interese? Iar trimiterea la ceafa bulgarilor, dacă e o aluzie la versul eminescian: "bulgăroi cu ceafa groasă", e o gafă prostească pe care un externist cum este Bogdan Chirieac n-ar fi trebuit să o facă de dragul unui titlu de efect. Căci, totuși, cu ce sînt vinovați bulgarii că au laut-o înaintea României în privința vizelor? De
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
pe Tvardovski din motive contrarii. Era directorul lui Novîi mir, unde fusese publicat Soljenițîn. La un capăt al mesei de pe estradă, un bărbat cu privire fioroasă ce caută parcă biciul pe care are obiceiul să-l mânuiască, cenzorul cu ceafă groasă și rictusul adecvat și agresiv pe buze - tot ce trebuie pentru Surkov. Ne uităm șMonica Lovinescu și Virgil Ieruncaț cât putem mai urât la el, doar i-am transmite ceva din disprețul nostru jignitor. La capătul celălalt al mesei un
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
unei făclii, să cerceteze pivnițele nedeschise de decenii. În fața lor gata să se împrăștie, să se reverse peste ei, se află o carte; dar o carte uriașă, care umple întreaga încăpere și care pulsează; o carte vie monstruoasă, cu file groase cît pereții, umede, (...) și aceste file groase devoră, ca niște guri lacome de pești, cărți, cărțile bibliotecii de deasupra." Mircea, un Don Quijote poet, fără iubită, demiurg al lumii sale livrești, captiv și sclav al acesteia, sfîrșește prin a o distruge
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
decenii. În fața lor gata să se împrăștie, să se reverse peste ei, se află o carte; dar o carte uriașă, care umple întreaga încăpere și care pulsează; o carte vie monstruoasă, cu file groase cît pereții, umede, (...) și aceste file groase devoră, ca niște guri lacome de pești, cărți, cărțile bibliotecii de deasupra." Mircea, un Don Quijote poet, fără iubită, demiurg al lumii sale livrești, captiv și sclav al acesteia, sfîrșește prin a o distruge cu ajutorul cărții care a creat-o. O
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
atmosfera tenebroasă a unei mici insule izolate din nord-estul înfrigurat al Canadei (acțiunea se petrece la mijlocul secolului XIX), doi bărbați beți-morți îl ucid pe un al treilea, mai mare în port, furioși că nu se pot înțelege dacă el e "gros ou gras". Cu crima gratuită comisă în stare de semiconștiență, se intră însă pe făgașul transformării unui fapt divers într-o elaborare narativă și imagistică prin care realizatorii se răscumpără ei înșiși de oroarea (filmică) din primele cadre, precum unul
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
întregi hoardelor numeroase - și nu e un epitet hazardat, - de soldați asiatici cu stea roșie în frunte. Lacurile acestea, de toate mărimile, ajutară Finlanda, fiind aliatele de nădejde ale bravilor luptători lunecând pe schiuri. Iarna, artileria lor ușoară bombarda gheața groasă pe care treceau tancurile sovietice spărgând-o, iar tehnica de luptă, cu tehnicieni cu tot, se ducea la fund în împărăția peștilor despre care vă vorbeam. Helsinki rămăsese departe, la sud, în ceea ce - dacă țineai neapărat să indici un continent
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
mei materni din Rm. Vîlcea, foarte burgheză, de altfel, asemenea lucruri nu difereau deloc de cele de la țară, din satul ardelean al tatălui meu. Bunica mea, sora și cumnata ei, care locuiau în curți învecinate, își strîngeau părul în basmale groase, își puneau șorțuri uriașe și trebăluiau cot la cot cu sumedenia de femei de serviciu. Se aduceau lemne pentru foc, bucătăriile deveneau un fel de forje, numărul lighenelor, oalelor și crătițelor era incomensurabil. La țară, bunica paternă făcea pînă și
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
ca de Paște. Colindele nu răsunau, ca azi, de pe toate posturile de radio și televiziune (care nici nu apăruse în viața noastră), iar gramofoanele erau atît de dificil manevrabile (despre plăci, cum erau numite discurile, țin minte doar că erau groase și grele ca niște lespezi), încît, cu excepția momentelor cînd soseau colindătorii - și acestea, fixe, în seara de Ajun, nu cu atîtea zile înainte ori după, ca astăzi, cînd Crăciunul și Anul Nou se amestecă - nu era muzică deloc la pom
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
fără veselie, rîs al dracului, adică necurat, dar cît de cît defulator. Satira cu colți și ghiare s-a întins pe tot locul, împingînd la margine umorul simpatetic. Spiritele subțiri nu mai au căutare și înțelegere, e nevoie de tușa groasă care să se distingă pe fondul murdar, se cere "pamfletul" bășcălios, bancul cazon, fantezia morbidă. Într-o realitate atît de antipatică, profesioniștii satirei politice nu prea pot să fie niște "drăguți". Sigur că există și alte moduri de a te
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]