2,871 matches
-
Piticul și să-l aduci la mine, sau să ne întâlnim într-un loc ferit să vorbim. Nu cred că îl mai ia Șofron de la școală. În Căminul pentru copiii instituționalizați din orașul T lucrurile erau departe de a fi grozave, dar cum personalul din conducere și cel de deservire era bine sudat, nimic nu transpira în afara căminului din matrapazlâcurile care se întâmplau acolo. Pentru a nu fi prinși cu sacoșele cu alimente furate din bucătărie, sau alte obiecte ce puteau
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
intervievat, nu de autor. Pentru că autorul interviului este cel care pune întrebările, nu cel care răspunde, deși acesta din urmă dă consistență materialului rezultat. Așadar, nu știu cine este autorul interviului, dar știu că răspunsurile date de distinsa scriitoare Ileana Vulpescu sunt grozave. Ele concentrează, pe un spațiu relativ restrâns, o necruțătoare radiografie a mentalității sociale contemporane. Am preluat o mare parte din acest interviu de pe Așii Români, unul dintre nenumăratele site-uri pe care este diseminat, unde figurează ca autor Ioana Vulpescu
„CÂND BORDELUL E O MĂNĂSTIRE” – Interviu cu Ileana Vulpescu [Corola-blog/BlogPost/92815_a_94107]
-
un trecut de care să nu ne rușinam. Și-au ajuns...ce ? Povară societății !? Povară noastră, a fiecăruia !? România a dezvoltat o plăcere bolnavă să-și umilească bătrânii și dacă nu mă tem același lucru ne așteaptă pe noi, ăștia grozavi și încă în putere ! Nu am văzut în tinerețe brutalitatea adevărului din versurile poetului : “că povară îi simți și ei știu că-i așa/ Și se uită la tine ca si cand te-ar ruga... “. Recitam cu fervoare “Repetabila povară” a lui
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93098_a_94390]
-
acestea ne bucură. Dacă am răspunde superficial, am zice că din punct de vedere spiritual progresăm, dar trebuie să fim și obiectivi pentru că și valul secularizării este prezent. Și provocările sunt peste tot, așa că nu putem spune că este o grozavă revigorare a vieții spirituale serioase. Oamenii merg la biserică, mulțumim lui Dumnezeu că bisericile sunt pline, dar sunt și mulți care încă nu au preocupări religioase. Și apoi, ceea ce mă preocupă în mod special este viața spirituală a tinerilor. Am
Interviu inedit al Asociatiei „Salveaza o inima” cu Mitropolitul Clujului, de Sf. Andrei [Corola-blog/BlogPost/93339_a_94631]
-
vrei să mi-o iei înapoi, iubitule?” „Nu, dar nu poți să respingi dorința unui condamnat la moarte!” „Tu nu ești osândit la moarte, ești osândit la viață, la una veșnică, știi bine asta, de aia și faci, acum, pe grozavul, îți dă mâna!” a țipat EA. „Îți bați joc de toți, simțeam că așa o să faci. Ești puternic, te sprijină tot Cerul. Să fii slab și să suporți cazna fără vreo speranță, iată eroismul! Jertfa. Înălțimea! Uită-te la cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu asta, senzația că situația mea se agravează cu fiecare clipă care trece devenea tot mai apăsătoare. Orgoliul de a Înțelege cu orice preț În ce Încurcătură diabolică nimerisem pierdea vertiginos teren În fața convingerii că asupră-mi planează o primejdie grozavă. Am realizat siderat că, În spatele disperării cu care căutam, dincolo de neverosimilul Întâmplărilor trăite, o logică, un rost, o explicație, se Întindea cu totul altceva - spaima viscerală, paralizantă, că aș putea să mor. În același timp, mi-am dat seama cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ba da, aud pași. Hai, repede! Să ne ascundem undeva! Am ascultat-o, deși eram convins că i se păruse. Călcând atenți, pe vârfurile picioarelor, ne-am adăpostit Într-una din firidele săpate În pereții rotondei. Nu era cea mai grozavă ascunzătoare, cuiva bănuitor din fire ori foarte precaut nu i-ar fi fost greu să ne descopere. Norocul nostru avea forma paralelipipedică a ghenei care masca, după toate probabilitățile, o conductă de ventilație. Înapoia ei, cu umerii lipiți de zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
italiana? — Precum vezi, răspunse tătarul. Tatăl meu, Hantătar, văzându-mă cu tragere la carte, m-a dat la școli. Am terminat anul trecut la Padova, secția clasice. O să mă-ntrebi poate ce caut pe-aici. Ducatele italiene trec printr-o grozavă criză economică, o ciumă, și cu toate că aveam pe diplomă „magna cum laudae”, nu m-am putut angaja la nici un duce. Așa că m-am întors acasă la vechile obiceiuri: prădez pustietățile și mă hrănesc cu visuri. Dacă drumul domniei-tale nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să vorbească despre alta, cei doi călugări înaintau prin stepă, apropiindu-se de hotarele Moldovei. în urmă-le, la răsărit, tocmai prindea a miji o geană de lumină, când, din iarba somnoroasă și-naltă, țâșni drept în fața lor o arătare grozavă și, o dată cu ea, bubui un glas de spaimă: — Bine-ați venit în Moldova, da’ stați pe loc! Mâinile sus! Buimăcite, fețele bisericești ridicară mâinile. Se uitau tremurând la acel trup din care ieșea acel glas și nu vedeau bine: om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pâș, vine senzualitatea. „Doamne, am șoptit, aibi milă, nu mă lăsa s-o iau razna, scapă-mă, arată-mi o cale!” Și-atunci, din senin, din înaltul tăriilor cerești s-a rostogolit un huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o clipă; mi-am pus un șorț, am dat la găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți, am șters praful în castel, am spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
DIN CRONICI în vreme ce la conacul boierului Radu Stoenescu-Balcâzu se punea la cale. precum am văzut, a doua suire în Scaun a lui Barzovie-Vodă, Moldova, sub Sima-Vodă, gemea din greu sub turci. Țara era adusă la sapă de lemn și, din cauza grozavei sărăcii, se petrecură întâmplări nemaiauzite care înfiorau oamenii. Nici nu dăduse prima brumă a acelei toamne când, într-o dimineață, căpitanul Bașotă și oștenii lui, care păzeau o bucată de hotar, văzură mii de iepuri lihniți trecând Nistrul printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
campament. — Dar aici suntem în mijlocul pustiului - protestă însoțitorul său. — Știu asta, însă pe aici trece drumul caravanelor cu sare care se îndreaptă spre sud. Pentru câțiva franci te pot duce până într-un loc mai mult sau mai puțin civilizat. — Grozavă perspectivă!... Nu uita că tu ai vrut-o. Cine te-a pus să te bagi în încurcătura asta? — Nimeni, dar înainte de toate sunt ziarist. Și când un ziarist adevărat descoperă un fapt despre care trebuie să scrie, obligația lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
găsim peștera și să luăm apa pe care-a adus-o elicopterul. Dacă au omorât prizonierii, le-a rămas destulă acestor lepădături. — Or să ne aștepte la fiecare cotitură. Bănuiesc că da. — Și s-au dovedit a fi niște trăgători grozavi, iar după spusele lui Mendoza au și puști cu lunetă. — Așa se pare. — Câte peșteri ar putea fi aici ? — Cine știe, dar dacă munții ăștia s-au ridicat datorită unei erupții vulcanice cu mult timp în urmă, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca o umbră din fotoliu și se ducea dincolo să se culce. Doar cînd era singur ca acum pe stradă, frazele Începeau să se adune, Întîi timid, În propoziții simple: uite betoniera cine o fi pierdut galoșul ce fată frumoasă grozave picioare avea Betty O’Connor de unde-i fraza asta parcă așa Începea povestirea pe care am scris-o de mult pe Ghica Tei unde s-a născut Tiberiu e acum o grădiniță casa noastră cu magazia În fața geamului unde l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În cameră, Înainte de a aprinde lumina m-am repezit la fereastră. El era tot acolo În fața blocului. Își aprinsese o țigară și privea țintă În sus să vadă la ce fereastră se va aprinde lumina. Fără Îndoială eram o femeie grozavă și inaccesibilă. În următoarele săptămîni după vestea morții lui Rudolf am evitat să mă Întîlnesc cu prietenii comuni. Nici Gerdei nu i-am mai scris. Sună. — Cine-i? — Lumina. — Un moment. Mă Întorc În cameră să sting veioza. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cum se curăță burta.“ „Și gîtlejurile?“ „Sigur, și beregățile. SÎnt excelente. Le ții o noapte În oțet și nu mai au balele alea; faci o tocăniță de-ți lingi degetele.“ „La Obor se găsește osînză cu 18 lei chilu. E grozavă pentru săpun!“ — N-am știut niciodată că se poate face o tocăniță delicioasă din beregăți, nici că osînza de 18 lei e grozavă pentru săpun. Mi se face rușine că am ajuns femeie de cincizeci și cinci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
faci o tocăniță de-ți lingi degetele.“ „La Obor se găsește osînză cu 18 lei chilu. E grozavă pentru săpun!“ — N-am știut niciodată că se poate face o tocăniță delicioasă din beregăți, nici că osînza de 18 lei e grozavă pentru săpun. Mi se face rușine că am ajuns femeie de cincizeci și cinci de ani și nu știu o grămadă de lucruri pe care le știe orice fetișcană. Trebuie să se ivească un prilej ca acum - o internare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spun?! Și acum ai vrea să mă duc după ea să-i cer scuze, nu? Lasă c-am s-o Împac eu cînd am să iau banii pe carte. Ce-ai zice să plătesc singur instalarea antenei pentru toată scara. — Grozavă idee! Parcă văd c-o să ni se pună o placă la intrare: La această scară a fost ridicată În luna mai a anului 1987, prin donația poetului și animatorului cultural George Almosnino, antena pentru captarea posturilor de televiziune bulgare. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
valma În circumvoluțiile mele. Penibile aceste recunoașteri În mizeria cărora Încă mai tresare vanitatea. CÎnd mă aflu În locuri unde știu că nu mă vede nimeni sau cînd sînt singură acasă, mă surprind făcînd gesturi urîte; simt atunci o poftă grozavă să Încerc tot ceea ce mi s-a interzis În copilărie. De pildă umblu cu picioarele goale, Înjur, Îmi șterg mîinile de capot, mă scarpin, ling farfuriile, rod resturile de salam de pe coajă. Am un soi de voluptate să recuperez ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
N-am mai avut însă timp să mă gândesc prea mult la motivele nehotărârii mele, căci am și apăsat pe clanță, învârtindu-mă ca un dement și fluierând, nu știu de ce, pe măsură ce intram. Nu pot să vă descriu cât de grozavă era liniștea ce se așternu, la vederea mea, peste numeroasa și onorabila adunare ce se afla în încăpere și, de asemenea, nici jena ce m-a cuprins nu-mi vine ușor a vă mărturisi. Probabil că arătam dezgustător. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
gândurile refuzau să se adune într-o ordine cât de cât rațională. Trăgea cu sete din țigară privind în întunericul grădinii. Un licurici singuratic zbura bezmetic în jurul unui copac, probabil unul din prunii lui Pop din care făcea pălinca aceea grozavă. La început timid, apoi din ce în ce mai tare, greierii își începură concertul nocturn. Din nou se înfioră când își dădu seama că până atunci în jur domnise o liniște nefirească. Ești deja aici? auzi el vocea Ilenei care venise fără s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
animalele în grajduri și staule. îmi aduc aminte de iernile grele când trebuia să merg împreună cu alți copii, peste dealuri și văi, 3-4 km, până la școala din centru, la Lunca, unde funcționa ciclul II (clasele V-VII). Mărturii despre iernile grozave ne furnizează medicul Viorel Pătrașcu, numit medic de circumscripție în Filipeni între 1970-1973 și care a scris o carte „Jurnal de la Filipeni” (Apostolatul în „epoca de aur”), în care vorbește și despre blocarea drumurilor în iarna grea din 1972-1973. Pe lângă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
profesorul - Își petrecuse noaptea Într-o celulă Împuțită, unde un orfeon de pești și de cuțitari și l-au disputat ca pe-un tîrfoi de sărbătoare pentru ca mai apoi, o dată Îndestulați de cărnurile lui macre, să-i administreze o bătaie grozavă În vreme ce restul deținuților strigau În cor cu veselie „poponel, poponel, papă caca bombonel“. O tăcere sepulcrală puse stăpînire pe noi. Merceditas sughița de plîns. Fermín voi s-o consoleze cu o Îmbrățișare tandră, Însă ea se eliberă cît ai clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
însă el, cu urechea lui experimentată, îmi spunea că o să mă fac o florăreasă sau mama vitregă dintr-un basm românesc, ai voce de mamă vitregă dintr-o piesă a marelui Will, te și văd în rolul ăla, o regie grozavă, pentru elite, și te-am făcut om. Ei, om, eu vreau să fiu actriță, dom’ profesor... Loredana respiră adânc și continuă: Bineînțeles că, în anul următor, am intrat la teatru, pe atunci Maestrul era profesor la o universitate de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că s-au unit mai multe femei în ea, Thalia și Melpomene, poate Calliope, nu știu bine acuma, toate zeițele astea au dat-o pe mama, juca teatru era o soprană desăvârșită, parcă venită de pe scena Operei, făcea niște serbări grozave la școala unde lucra, copiii și părinții o divinizau, erau mândri de ea, când mergea printre rândurile de bănci, elevii o mângâiau pe fustă, pe la spate, să nu îi vadă tovarășa învățătoare, sperau ei că nu-i vede. Dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]