799 matches
-
apărând din adâncul Titicacăi (sau Titicacului - că e lac, nu?) vitrine în care produsele expuse aveau prețuri atât de mici, încât nu se puteau descifra... -Stai, omule! Ce naiba visai? Inversul Apocalipsei? -Eu de unde să știu? Cert este că, de după un hățiș, a apărut o nouă imagine pe ecranul televizorului: un vapor prezidențial, unde domnul președinte Traian Băsescu, venind spre Cotroceni dinspre Podul de la Mărăcineni, tocmai sfârșea un speech la portavoce spunând: ,Stimați compatrioți și iubitori de geografie, tocmai mă întorc dintr-
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
pe măsură. Mătușa Anestina este una dintre aceste personaje: căsătorită cu forța cu un bărbat în vîrstă și foarte bogat, moare la o lună după nuntă. Povestea ei o obsedează pe Tina; mătușa devine un înger păzitor, o călăuză prin hățișul sentimental în care este prins personajul principal. Obsesia se materializează într-un dialog pe cît de ciudat, pe atît de natural, între înger și Tina (cu bold-uri): "Să te păzesc. Să-ți fie bine. Te superi? Nu mă supăr
Bold-uri, italice... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16680_a_18005]
-
agendă voluminoasă, cât un ceaslov, unde avea un lung pomelnic de adrese și numere de telefon. Cel mai adesea îl dibuia pe omul nimerit care putea să-i rezolve problema, să zicem o internare în spital sau ieșirea dintr-un hățiș birocratic. Cea mai semnificativă pagină în privința marii disponibilități, în cazul de față, subliniat afectivă, este scrisă de Monica Pillat, evocând sfârșitul tatălui ei, Dinu Pillat, când George a fost de un mare ajutor familiei: "Nu pot să uit încrâncenarea și
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
prozatorului și reușind să contureze o întreagă epocă literară foarte complicată, mai ales dacă e pusă în context politic. Tonul echilibrat al realizatorului, documentarea lui temeinică, dialogul bine strunit cu invitați de marcă, ei înșiși scriitori inițiați în tainele și hățișurile acelei perioade istorice și literare (Ioana Diaconescu, Ileana Mălăncioiu, Eugen Simion, Sorin Preda), filmele illustrative folosite, de arhivă sau făcute acum, special, toate acestea au contrbuit la reușită. Dar cel mai semnificativ, această emisiune am privit-o în vreme ce pe celelalte
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2590_a_3915]
-
oameni nevinovați și pașnici își sfârșesc zilele într-un mod atât de nedrept în timp ce alții, cu mult mai nedrept, continuă să trăiască și să fie invitați la talk-show-uri pentru ca, senini și importanți, să vorbească telespectatorilor despre chestiuni în ale căror hățișuri ei înșiși se pierd... Unii nu se mai găsesc până la sfârșitul, sau foarte rar, iar alții niciodată. Moment de reculegere. Desigur, în acest sens, avem datoria sacră și morală, credința și înțelegerea privitoare la posibilitățile și vrerea lui Dumnezeu, fiindcă
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
cîțiva vorbitori nativi care nu știau ca în grecește termenul să aibă vreun sens argotic similar sau apropiat de cel din română; desigur însă că asemenea "anchete" izolate nu dovedesc nimic. Cred totuși că am dat de un fir, prin hățișul informațiilor de pe internet. Există un film grecesc, din 1980 (de Pavlos Tassios), cu titlul în original Paranghelia, a cărui muzică a fost premiată la festivalul de la Salonic și pare să fi devenit destul de populară. Rezumatul acțiunii filmului (pe site-ul
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
și după invazia japoneză) și Claire Pendleton 1953 (când viața coloniei engleze pare să-și reia cursul firesc). Intruși într-o societate complicat-amestecată rasial și social, fără să îi știe convențiile și codurile, cei doi se trezesc prinși într-un hățiș al istoriei care le schimbă definitiv viața. Profesoara de pian are o textură narativă bogată: roman de război și al vieții de lagăr, roman al coloniei engleze și al colaboraționismului cu ocupantul, un mister ce învăluie Colecția Coroanei Britanice, dispărută
Orientul înca necunoscut by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6768_a_8093]
-
cu fruntea pe crinii / cu vipere-n strîmtele cupe, / cu urechile-nvinse, / scheunări și lătrări, // spiridușii prozei, abțibilduri,/ cu măscări ne ațin pe cărări, / cîntări gîtuite, sub stele sfrijite, // ce stele, ce cîntări" (Spiridușii prozei). Autorul se arată îmbătat de hățișul unui concret sumbru-pitoresc, reziduu de bună seamă al emoției de odinioară pe care o va fi încercat fiul satului: "Prin zăpada bolind, licărește speranța, // nătărău, neochind tragi cocoșul, / sperii, gonești stele verzi, cimilituri / dosite în pînzele zdrențuite / ale verdelui verde
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
eu, mergea la rădăcinile adânci ale jurnalismului. Căci ce altceva este un adevărat ziarist decât un comunicator?! Un profesionist care, prin munca și prin eforturile sale, dăruiește semenilor exact informațiile de care ei au nevoie pentru a se descurca în hățișurile unei realități din ce în ce mai complicate! Și încă: în toți acești 15 ani, „Agenda” a mai reușit o performanță rar întâlnită în presa românească postdecembristă - și-a urmat cu îndărătnicie Ideea de întemeiere, ce i-a devenit și crez, și perspectivă, și
Agenda2005-07-05-agenda 15 ani () [Corola-journal/Journalistic/283376_a_284705]
-
pe care și le fac, din fluxul, uneori întrerupt, alteori abundent, al mărturisirilor. Altfel spus, personajele devin prisme prin care se întrevăd existențele lor - și nu invers, ca în romanul realist tradițional. Unde obiectivitatea epică reprezintă o condiție obligatorie, iar hățișul de fapte apare ca necesar pentru desenul traiectoriei eroului. Romanul lui Octavian Paler răstoarnă perspectiva, construind și analizând cu atenție două personaje, ca să poată privi, prin ele, lumea. Eventualele obiecții legate de nerealismul romanului ar cădea, astfel, alături de miza prozatorului
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
trase, prin ogrăzile întunecate, plutește printre staulele părăsite și grajdurile pustii. Iarba pe care calcă și frunzele pe care le atinge se înfioară la șuierul mantiei lui negre, și doar în apropierea zorilor e înghițit de adâncurile codrului, alunecă prin hățișuri în beznă, plutește în tăcere printre văi, peșteri și crăpături, întorcân-du-se la castelul lui plin de lucruri îngrozitoare, aflat undeva prin munții cei înalți de care nici un om n-a îndrăznit vreodată să se apropie. Ia uite, șușotesc între ei
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
petrecut lucrurile cu un roman, încă inedit, al lui Arghezi. Cu mult umor, Niculae Gheran, cunoscut pentru editarea integrală a ediției critice Rebreanu, a schițat câteva dintre greutățile extreme ale cercetării care pregătesc edițiile critice. Realizarea integralelor publicistice presupune adevărate hățișuri: "N-a existat un negustor, băcan, om politic tentat să editeze o revistă care să nu se adreseze lui Arghezi sau Rebreanu, cerându-le să colaboreze cu câte un text, fie și circumstanțial." Acestea toate lăsând deoparte barierele contextuale pe
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
nu sunt de acord: primele două reprezintă un tot unitar. Văd eu că acest film a reușit să le livreze confuzia pe tavă criticilor anglo-saxoni de film, și nu fără motiv. E extrem de deschis interpretării, și astfel îți oferă un hățiș de semnificații. Puhoiul de coincidențe seamănă a Lynch, delicatețea gesturilor protagoniștilor, a pantomimă, violența are ceva de farsă în modul de manifestare (principala armă rămâne un set de mingi de golf), iar continuarea relației dintre cei doi e deopotrivă hipnotică
A fost odată... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10770_a_12095]
-
cursul către pîrîul cel mai apropiat. De-a lungul anilor mi-am dat seama că, urmînd o lege biblică, acela era singurul loc din care nu erai izgonit. Nici măcar gardienii nu se oboseau cine știe ce să mai snopească vreo cîțiva prin hățișurile acelea, dacă nu avea loc cîte o crimă ce ducea prea vădit cu gîndul la golănime. Acel spațiu se afla undeva între proprietatea privată și proprietatea publică și puteai să-l asemui cu o pepinieră de traverse, cum numai bine
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
selecționate. La unele ediții, a pierdut teatrul. A cîștigat, însă, orașul. Și, sînt sigură, vom primi înapoi ceea ce merităm. Pe măsura unei Capitale europene a culturii. SPECTACOLE DE AUTOR Dacă citești programul, urmărești orele, locurile și spectacolele, te pierzi în hățiș și riști, ca spectator onest, să nu mai vezi nimic. Cum am experiența și febra altor și altor festivaluri, cum nu doresc să devin ubicuă și exhaustivă, cum nu mi-am propus să cultiv varza, fie ea și de Bruxelles
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
putea contempla prin transparența unei cupe de șampanie.” Cititorul român fascinat de perioada interbelică românească regăsește la Arturo Pérez-Reverte finețea analizei din Patul lui Procust. Nu am găsit alt romancier cu un ochi atât de subtil față de feminitate și de hățișurile unei mari iubiri. Aidoma lui Camil Petrescu, Arturo Pérez-Reverte își iubește eroinele create, nu-i scapă detaliile: tăietura unei rochii, grația mișcării, gestul trădând emoția, corpul surprins în actul erotic. Iar obiecte precum colierul de perle și mănușile devin laitmotiv
Tango, spionaj, șah sau probele unei pasiuni by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2790_a_4115]
-
față, îmi dau seama câte ar mai fi de spus și cât de departe mă aflu în a surprinde măcar o parte a esențialului, fiindcă, de fiecare dată când credeam că urmez calea cea dreaptă, realizam cât mă cufundam în hățișul de detalii pe care îmi impuneam să le ocolesc înțelept. Fără a reuși. I.L. Caragiale, Opere, II. Teatru. Scrieri despre teatru. Versuri. Ediție îngrijită și cronologie de Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hârlav. Prefața Eugen Simion. Univers Enciclopedic, București, 2000
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
bun să inserezi două? Coloana sonoră barocă este în schimb încântătoare, ca și locațiile venețiene care arată de parcă au fost vizitate de Mr. Proper. Dar produsul finit nu oferă decât niște râsete anemice, o poveste greu de crezut și un hățiș de personaje uneori la un pas de ridicol.
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10793_a_12118]
-
am fost cu adevărat uimit de îndrăzneala și de priceperea, de insistența instinctivă - deoarece avem de-a face, în cazul Aurei, cu un poet de prima mână, în plină ebuliție creativă! - cu care autoarea s-a apropiat de misterul și hățișurile, paradoxurile și îndrăznelile tipologice nemaiauzite ale științei personajului la un Marcel Proust, fapt ce a făcut ca până azi, chiar și în lumea profesionistă a scriitorilor - francezi, nemți sau români - arta lui să nu fie pe deplin înțeleasă și tot
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
unde se retrage Cezara după fuga lui Ieronim și moartea tatălui ei: aici grădina în paragină, potrivită cu starea de spirit a îndrăgostitei fără speranță, e numită "frumoasă": "ea privea oare întregi (...) la prăvălatica grădină, frumoasă și sălbăticită, care înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm, sau alte dăți, perzându-se pintre aleile umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de speranță". Până la urmă
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
aș vorbi în idiomul nostru, al obișnuiților cu disconfortul. De parcă ivirea unei ierni confortabile din toate punctele de vedere ne-ar lua prin surprindere, ar contraveni obișnuințelor, nenorocitelor obișnuințe ale jumătății noastre de veac. *** Altceva. Vreau altceva. Să ies din hățișul ăsta imund. Să văd altceva. Ce? Urc la volan și, într-un sfert de oră, sînt în pădurile Bîrnovei. A nins. Doar aici a nins. Drum forestier: copaci de plumb, monumentali, un burete sfărîmat, o labă de iepure, un uliu
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
preferată, în copilărie, a fost "Aventurile lui Huckleberry Finn"... Ei, așa da! Privind imediat cu alți ochi imaginile tv convinși că, în perspectivă pedist-cotroceniană, biografii domnului Băsescu vor avea în vedere, desigur, acest amănunt cu reverberații și ramificații hoinărind prin hățișuri freudiene... Și, în liniștea care se lasă dintr-odată, îl auzim pe domnul Borbely spunând apăsat: "Sinistrații sunt obligați să-și asigure locuințele construite de stat..." (Știri Tv, 13.06). -Are dreptate, domnu', zice Haralampy. Fin'că sunt locuințe faine
"Stela și cu Arșinel nu mai au umor defel" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10527_a_11852]
-
știe s-asculte și să privească lumea, filmele lui se înaltă. Ca-n zbor. Portret al artistului în tinerețe În România ceaușistă, un aparat de filmat era la fel de primejdios ca o armă. Ca să-l ai, trebuia să traversezi un complicat hățiș de formalități. În Timișoara României de-atunci, dacă te pasiona filmul, frecventai, tânăr al deceniului șapte, Cineclubul C.F.R. Victor Popa a trecut prin toate astea. „Prima cameră era rusească, pe 8 mm, firește, cu peliculă alb-negru. A doua am procurat
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
89 nu mai emitea, iar Victor Popa devenea, cu filmele domniei-sale cu tot, „particular“. Portret al artistului în tinerețe În România ceaușistă, un aparat de filmat era la fel de primejdios ca o armă. Ca să-l ai, trebuia să traversezi un complicat hățiș de formalități. În Timișoara României de-atunci, dacă te pasiona filmul, frecventai, tânăr al deceniului șapte, Cineclubul C.F.R. Victor Popa a trecut prin toate astea. „Prima cameră era rusească, pe 8 mm, firește, cu peliculă alb-negru. A doua am procurat
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
de simplu. Nu întotdeauna acea limpiditate a scriiturii - complimentată în măsura în care îi și este reproșată scriitorului - e doar o superficie elegantă, lipsită de profunzime. Uneori, pe fundul transparenței se află o viață vegetativă ce așteaptă să fie scoasă la iveală. În hățișul din adînc stă și răspunsul la întrebarea pe care și-o punea I. Negoițescu în cronica lui: „Cum s-a născut romanul familiei Grodeck în romanul lui Paul? Ce sîmbure ascuns a prins să încolțească aici?“ Dar pentru asta trebuie
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]