1,450 matches
-
scarpini mai tare,te mănâncă și mai tare...... Pornim și într-un sfert de oră luăm culoarul Rucăr-Bran la cauciuc. Natura chiar a fost darnică cu noi , iar noi i-am mulțumit aruncâdu-i în față gunoaie și mizerii. Serpentine și hăuri adânci cărora nu li se vede fundul, stânci semețe crescute infinit la marginea șoselei...În stânga ,munții Făgăraș,își ascut vârfurile direct în nori,privind de sus la Bucegi ,munții din dreapta ,ale căror culmi au rămas un pic mai mici. - Știi
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
asculți să mă înțelegi și să mă crezi - de cîte ori ți-am spus și scris - oare chiar a fost un vis. - La Cluj n-ai fost cînd ți-am spus și unde. Ce gînd netrebnic te-a ademenit în hău - să fie greu să fie bine eu fără sufletul tău nu pot fi eu, iar sufletul din tine e zeu și pentru mine, iar pîngărirea trupului de acei falși făcători de bine e numai răzbunare asupra interiorului din mine - sînt
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
iarăși în spiritul exigențelor impuse de impecabilitatea exprimării - transmite sentimente izvorâte din sensibilitatea și puritatea sufletească a fratelui de limbă română: „Român bătut de soartă din toate patru vânturi,/ Cât n-ai pierit cu totul, nici n-ai căzut în hău,/ Adună-ți limba mamei din plânsete și cânturi/ Și slava din anale și vin la neamul tău.” („Auzi?...”). Concluzia întregului discurs liric este exprimată într-o asociere măiestrită de epitete și comparații cu valoare metaforică, și grație puterii miraculoase a
NICOLAE MĂTCAŞ – MODEL AL IMPLICĂRII de THEODOR RĂPAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371019_a_372348]
-
O căram Icnind, Cum Atlas osândit A purtat veșnic pe umerii săi Bolta cerescă. Mersul În urma-i Îmi deveni greoi, Ezitant... Umerii-mi renunțaseră La fâșia de soare; Întreg trupul îl aflai- O nemernică boccea Luată de ape dușmănoase Și-mpinsă-n hăuri, În ticăloșie. ...Până nici pe mine Nu mă mai recunoscui. ----------------------------------------------- Astă-zi mie-mi descopăr Întreaga vină: iubisem fără margini, Iubisem orb. FĂRĂ TINE De-o vreme-s perplex de ce văd, de ce-aud, de ce simt, fie-n șes, hăt! Pe
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
încălzi umila mea ființă Nepieritor, destinu-mi ocrotește Să stăpânesc și vers și elocință * Abisu-n univers dacă mă cheamă Voi admira tăcute negre găuri Când am s-ajung și-n codrii de aramă N-am să mă tem când rătăcesc prin hăuri Virgil Ciucă București 29 ianuarie 2016 Referință Bibliografică: Spre viitor / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1864, Anul VI, 07 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Virgil Ciucă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SPRE VIITOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369963_a_371292]
-
malul Și-o să rămână prizonieră în apa rece, zbuciumată, Printre rechini și cașaloți și doar de stele ajutată. Și a plutit, așa,-n derivă, vreo câțiva ani, cu bun, cu rău Când mângâiată de vreo rază, când scufundându-se în hău Pân’ ce-ntr-o zi-și sfârși înotul prin zarea ce-o ținea captivă Și care nu îi oferea nici vise, nici vreo perspectivă. A pus piciorul pe nisip, pe țărmul ce s-a-nfățișat Și sufletul i-a înflorit și a
O MUZĂ CU CHIP DE FEMEIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369984_a_371313]
-
clopotul tainic al vremii În ritmuri de ploi și ninsoare De frunzele și florile lumii. Am scris un sonet pentru cer Să te apere de tot ce e rău În clipe când totul pare incert... Și cumpănă-s toate și hău. Cu mână de lacrimi și dor Am pictat în culori și iubirea Să citească-n Cuvânt cei care vor Să poarte în ei nemurirea. Cluj Napoca, 27 august 2015 Prag de toamnă Copacii strâng la piept frunzele ca pe o comoară
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
acest pământ - Suflete caste pe altar de fluturi Sau poate frunze rătăcite-n vânt În toamnele brumate de pe ciuturi, Fulgi osteniți când dorurile curg În ierni pustii, și ele istovite, Jariști de gând roșite de-un amurg Al viselor în hăuri prăbușite Ne agățăm de-un fir de busuioc Păstrat în sân parcă de-o veșnicie, Ca-n veri ce ard tăceri în maci de foc Să respirăm nădejdi pe la chindie. Dar primăverii-i suntem tributari Din lacrimi calde împletind speranțe
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
nu cumva să-i scape. Biata femeie, îngrozită pe dată, rămase cu mâna blocată pe roată și strigă îngrozită la părinți: “Măi, Traian! Fa, Ghenă! Vi se îneacă fata!”. Când fetiței îi cam dispăruse inspirația, cuvintele-i cam alunecau în hăul din fântâna adâncă de vreo treisprezece metri până la apă și vreo șase de apă, prelingându-se cu forța cu care corpul este atras de pământ și de apă, mătușa Safta întinse, în sfârșit, o mână, scăpându-și adorata din gheara
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
revărsări melodioase, spre ce e-nălțător, frumos ! De la fanfara militară, din pura ei copilărie, La "Lyra-Band" de ani de zile, trăiește arta-n frenezie ! Ce e frumos, nu-i întâmplare ; ci e lăsat de DUMNEZEU, Ca și Dirijorul "Lyrei...", Profesorul Ilie Hău ! Iar doamnei Asistent, Redactor, Profesor Silvia Hău Doar mulțumiri aici pe Terra ; comorile, la DUMNEZEU ! " Revenire (apoi) la viață", "Omagiul cerului senin" Pentru "Natura (cea) Divină", a Creatorului Deplin ! Ești muzica mea Divină !", "Invocație", "IISUS", Încheie prima ei carte, gândind
SĂ TRĂIM SPIRITUAL TRĂIRI , PRIN PANA ECATERINEI-COCA SOARE ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370521_a_371850]
-
fanfara militară, din pura ei copilărie, La "Lyra-Band" de ani de zile, trăiește arta-n frenezie ! Ce e frumos, nu-i întâmplare ; ci e lăsat de DUMNEZEU, Ca și Dirijorul "Lyrei...", Profesorul Ilie Hău ! Iar doamnei Asistent, Redactor, Profesor Silvia Hău Doar mulțumiri aici pe Terra ; comorile, la DUMNEZEU ! " Revenire (apoi) la viață", "Omagiul cerului senin" Pentru "Natura (cea) Divină", a Creatorului Deplin ! Ești muzica mea Divină !", "Invocație", "IISUS", Încheie prima ei carte, gândind la ce e-n Ceruri Sus ! N.B.
SĂ TRĂIM SPIRITUAL TRĂIRI , PRIN PANA ECATERINEI-COCA SOARE ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370521_a_371850]
-
-i Și-am să mă las purtată peste lume, hăt. Iar de-o să cad voi zace-n agonia-i Plăcută-n amorțire și plină de-mpliniri, La schimb pe viața-mi frântă îi voi cere Să îmi croiască drum din hău în nemuriri. Cu lacrimi calde-oi îmbăia azi fericirea Și o s-o-mpart la toți în jur ce-or vrea Să guste din licoarea ce curge din vioară Și-apoi nebuni de beți să cădem toți în ea. Azi
GUST DE VIOARĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370569_a_371898]
-
randez-vous cu lumea, într-o formulă de descătușare prin demontarea cunoașterii în entități unitare de trăire. Cu aceeași senina delicatețe cu care scrie și poezie ne dezvăluie setea de absolut, așteptări, împliniri, eliminând denivelările, șlefuind înălțările și acoperind cu iubire hăurile disperării și urii. Căci pentru Rodica Elenă Lupu iubirea este raspunsul la toate întrebările, refugiul pentru identificarea soluțiilor lumii. Restul - doar arhitecturi, socializare, logos și iluzii... Lili Bobu, Președinte Aociația Culturală Regal D’Art, 2014 RODICA ELENĂ LUPU PUTEREA DESTINULUI
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
industria cosmetica din orașul Cluj, unde, însă, omenescul are aceleași manifestări izvorâte din calități și defecte. Ca-ntr-un joc de biliard, interesele și, mai ales, sentimentele se ciocnesc, bilă cea albă, exponenta calităților fără apărare în fața râului, căzând în hăul sinuciderii. Acțiunea se desfasoara într-o normalitate absolută, faptele derulându-se una după alta și reclamându-se una pe alta. Într-o societate așezată, a cutumelor stratificate, cum este aceea din inimă Transilvaniei, iresponsabilă nestatornicie amoroasă a doctorului Luca declanșează
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
plumbul, semne de furtună, Picături de ploaie scăpate din hamuri Prevestesc potopul trimis de-o nebună Se agită frunze de vânt spulberate Muzica stihiei a cuprins pădurea Trunchiuri dezbrăcate din eternitate Fluieră în codru delirând aiurea Scurtele rafale rătăcesc spre hăuri Gonite de neguri par că-s îngrozite Să-și refacă vlaga se adună-n găuri Ce duc în străfunduri nezăgăzuite * Mă-nfășoară gânduri de-un tunet stârnite Umbre fără număr mă-nsoțesc în noapte Spre locuri străbune, meleaguri sfi nțite Să
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
dor: viața, rostul, zorii, amurgul, căutarea, ieri-ul și mâine-le, azi e incertă secunda, pentru că inevitabil vine și taina ce și-o ascunde și argintul oglinzii o deformează-n grimase, pentru că sigur, absolut sigur, se-ntunecă și cade în hău, în neant... în uitare. Iubirea lui e spaimă și totuși, rugăciune; cuvintele lui strigă, de-aceea se repetă, obsesiv se repetă, până la teama de a fi trecut dincolo de dor, în agonie... E dureroasă dragostea lui sau, cel puțin, etern bolnavă
DORINA MANU DESPRE VALERIU COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370646_a_371975]
-
zi determinând ceea ce urmează să faci. Pe această temă, păstrez în minte o lecție de viață din tinerețe, care m-a ajutat de-a lungul anilor, când m-am aflat în impas. O întâmplare nefericită mă zvârlise sufletește în fundul unui hău de unde nu mai puteam zări scăparea, deși construcția mea a fost întotdeauna robustă, optimistă, solară. Mă lăsasem pradă deznădejdei. Asemenea unui animal lovit între coarne, ca paralizată, m-am prăbușit într-un fotoliu. După un timp, mintea a început să
PUTEREA MAGICĂ A GÂNDULUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369546_a_370875]
-
Prin ochiul de piatră se ocolește un ochi de apă, luna se alungă lângă soare totul pentru ca în noapte să zărim o cărare, dar să nu deranjăm șarpele prin multele cratere iar scăderea să o adunăm la cum am spune: hău, pe muntele de gheață puțin, dar mai în față. Acum este timpul să ne adunăm prin a fi scăzând tangetă de pi, și este timpul să spun: mi-e dor de Nichita, unde să-l adun? Referință Bibliografică: Adunarea prin
ADUNAREA PRIN SCĂDERE de PETRU JIPA în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362772_a_364101]
-
Rîme băloase, neguri omoară Fruntea suavă. O! naiv jucător în azur, Flamura, slava, cocorii ucide; Drept se ridică, sălbatec, impur Lupul uitării cu dește livide. ----------------------------------------------- Publicată în „VREMEA”, an XVI, nr. 695, Paști 1943 LEIT-MOTIV Simt toată vremea care curge hău Cu Dumnezeu de mână prin oraș Și-o prinde omul, hoț ca un geambaș, Ca s-o anime-n calendarul său. Ispita asta ne-a cuprins de mult, Orânduiți sub moarte și sub cer Și ne-a legat în zodii
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
ticăie în capul omului și al planetei La început găsea așa de ușor pietrele de care avea el nvoie, chiar în gropile rămase la așezarea planetei, apoi s-a apucat să sape el gropi sfredelind pământul și lăsând în urma lui hăuri imense din care scotea pietre, ape și fel de fel de noroaie și gaze. Le a dat foc și a văzut că pot arde, le-a strâns și constrâns până din ele a putut scoate alte feluri de pietre, alte
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
poziție pe pămant - a modificat cursul apelor creând baraje în spatele cărora au făcut acumulări imense de ape - a sfredelit pământul spre a scoate din măruntaiele lui fel de fel de componente. Cărbune, minereuri, pietre, petrol ,gaze lăsând în urma lucrărilor lui hăuri imense, așa zisele mine, fără a le astupa cu ceva în loc....că nu putea și nici nu prea avea cu ce...și nici nu era eficient din punct de vedere economic....pentru el. - A înfășurat pământul cu un soi de
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
care o putem respira și străbate, fără a avea teamă că nu ne mai întoarcem . - Omul, însă, vine el și taie pădurea luând umbra pământului, taie copacul și îl bagă pe foc, deși avea atâtea crengi uscate pe jos, sapă hăuri imense în mantaua pământului lăsându i goluri imense în sufletul lui plutitor, îi topește piatra și o aruncă în ceruri, în tot ce e viu, îi oprește cursul firesc al apelor lui curgătoare tăindu-le drumul cu piedici în calea
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
Acasa > Poezie > Imagini > NOCTURNĂ Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2047 din 08 august 2016 Toate Articolele Autorului NOCTURNĂ Pasul neauzit... se mai leagănă doar umbra bătranului ulm purtând în coroană înțepenit condurul lunii... CLIPĂ Între hăul trecutului și abisul viitorului planează cuprins de curburile aripilor în zborul prezentului nimicul. NEGRU ȘI ALB Petalele negrului trandafir legănate lasciv se răsfrâgeau peste întunecatul bor al pălăriei sub care alb surâzător chipul de văduvă-nflorea. . PARASTAS Stăruind să-nghită
NOCTURNĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353397_a_354726]
-
-ndepărtate. Brațul gheții mă cuprinde Cu albastre-mbrățișări, Lacrimi reci încet desprinde Și mă pierd în depărtări! O scânteie pal, lucește Într-o beznă de mormânt, Vălul ei întruna crește Și mă scoală din pământ! Nu credeam vreodat' să fie Hău' atât de-ntunecat, După dorul care știe, Lacrima ce l-a udat! Referință Bibliografică: A PLECAT ASEARĂ... / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2047, Anul VI, 08 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile
A PLECAT ASEARĂ... de DANIEL DAC în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353401_a_354730]
-
priviri nestinse Săgeți de întâmplare-și croiesc drum înțepat Cu vârfuri pișcătoare de-un ultim, trist, păcat Iubirea e poveste, iubirea nu există În plânsul meu de cântec sunt singura solistă E marginea din viață, e buza spre-al meu hău În ochii minții mele e scris numele tău Cu raze de-ntuneric îmi amuțește frigul Pe limba lunii moarte se înfiripă timpul Mitologii ciudate-mi hrănesc copilăria Îmi amintesc, cu ciudă, cum aprindeau făclia De vise-mpotmolite-n al timpului culoar Când
IUBIREA NU EXISTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353440_a_354769]