26,356 matches
-
tare rumenește lumina care parcă joacă în aer, în roiurile ei de albine care nu se văd. Privea de pe trepte la postatele care se întindeau ochilor înainte, și nu se mai sătura să-și privească pământul. Era îmbrăcat tot cu haina aceea, de capă cafenie, lungă ca un antiriu și sub atingerea moale a stofei calde, își simțea genunchii goi. De câțiva ani deprinsese de la Mișu, fiu-său, boala asta a naibii, modernă, de a îmbrăca izmene scurte, chiloți, cum îi
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
aer în piept. - Citește! porunci Walburga, privind în tavan. Hansi ridică petecul de hîrtie la înălțimea ochilor, apoi se porni pe recitat, pătruns de emoție, cu o voce joasă, impunătoare: OMAGIU LUI RUDOLF HESS În liniște și tristă-însingurare Te-mbracă haina grea a nopții. De veghe stai și-aștepți cu-nfrigurare Să se-mplinească voia sorții. O, tu erou sub aspră suferință Fii neclintit și crede-te în bine Că noi avem un gînd și o dorință Să stăm de-a
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
eșarfă. Și cum se-nvîrt Și cum se-nvîrt se-nvîrt în jurul tău morții ca niște sfîrleze unii umblă pe muchia unui gînd cum pe ape alții se adună-n senzaționalele desene ale prafului de pe mobile ori se despart ușor aidoma pulpanelor unei haine. Norme Numai ceea ce putrezește pretinde dovezi nici pămîntul care putrezește nici apa care putrezește nici soarele care putrezește și el nu se abat de la regulă doar sfințenia nu putrezește e un etern început gata cel mult a se sparge rece
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
poetică. Aproape toate poemele se structurează în jurul metaforelor morții, sângelui, cenușii, captivității, așadar un repertoriu sumbru în care nu există decât o singură sărbătoare, și-aceea mortală: reciclarea baptesimală a cuvintelor în lumina jerfei de sine: "dar metafora îmi țese haina/ de sărbătoare macină celulele/ ca o moară de vânt/ ca o carte străbătându-mă/ metafora din lama bisturiului/ atinge arterele gurile de canal/ masca de pe chip/ aruncată nevăzătorilor". Așezarea pe cruce înseamnă pentru Bucur Demetrian viața de zi cu zi
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
coborârea zeiței Ishtar în infern. Zeița Ishtar coboară în lumea infernală acolo unde domnește sora ei zeița Ereșkigal. Pentru a putea pătrunde în imperiul morților ea trebuie să treacă prin șapte porți unde, la fiecare, ea își lasă câte o haină, ajungând în final goală și prizonieră. Absența ei de pe pământ are urmări nefaste, astfel că zeul Enlil intervine pentru revenirea ei; în final se vorbește despre învierea lui Tammuz, iubitul zeiței Ishtar. Probabil că readucerea la viață a lui Tammuz
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
te apropiai deveneau ostile și prevăzătoare. Nu vedeai oare și singur că nu este ceea ce cauți? De unde puteau să știe ele când vor primi marfă? Iar când mergeau acasă mai aveau câte ceva în sacoșa pe care o țineau prevăzător sub haină, ferită de priviri. Biscuiții cumpărați la kilogram ni se lipeau de gât, ca aluatul nedospit. Cei mai norocoși ne îmbrăcam cu furnituri militare pe care le vindeau plutonierii sau magazionierii. Când venea zloata, bocancii mei de parașutist atrăgeau priviri invidioase
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
care crestele munților par și mai ușor de atins într-un coș de răchită unde se odihnesc unul lîngă altul pentru eternitate un mosorel de ață albă și altul de ață neagră în palma hotelierului invizibil la îndemîna trecătorilor cu haine destrămate și pielea intactă
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
de lumină hemoglobină Am fi ce își amintesc cuvintele că eram atenție se închid ușile ne-am îndepărtat ne apropiem aveam niște cuie pe perete unde stătea poza lui ceaușescu acum avem icoane & asta e numai o poză dincoace de haine agitația caută pielea zgomotul conștient seara între firele de păr atenție se închid ușile cu ochii închiși vedem același model din fire luminiscente o fracțiune de secundă terasamentul primește ploi infiltrate încet încet căldura corpului pune stăpânire pe aer ușile
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
și ardoare, un altfel de soare. Negația și interogația. Riva degli schiavoni, Dalmația, Sacul de cânepă al sclavului, Umilința slavului, teroarea frigului, mysterium iniquitatis, toate anunță Lumina. Dar nu se știe în care ceas. Toate pregătesc Invierea. Medaliile scuipatului pe haina împăratului. 2. Vino, la Subiaco, unde croncăne inteligibil corbul lui Benedict, parc-ar emite un edict. Crux. Crevasă, Normă Formă fără formă. Forma ce-și golește forma. Aici departe de Roma. Nu în grădinile de pe Palatin unde înfloresc oleandri, iar
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
viață îmi aduc aminte un sfert dorm visez un sfert merg pe sârmă fumez mă implic cât de puțin cât de puțin ochii se odihnesc în ochi vocea-n auz mâinile cât de rar se îngână dimineața vine ca o haină în care nu mai încap casa visată am construit-o ani de-a rândul cu râvnă de furnică din temelii piatră de piatră zdrelindu-mi mâinile totul era perfect așa că am trântit ușa și-am pornit în noapte nu mă
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
e vremea să te pregătești pentru iarnă să te instalezi în sfârșit în viața ta ca într-un fotoliu confortabil tu care doar să stai pe marginea scaunului știi ca un invitat nedorit la o petrecere pentru care nu ai hainele potrivite e vremea să te pregătești pentru iarnă să atârni pe pereți fotografiile dragi cu chipuri care nu mai sunt aici dar care atât de limpede îți vorbesc încât te-ntrebi întruna ce cauți tu de partea aceasta mărșăluind în
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
uneori de insomnie. El practică un joc mimetic, împletind indiscernabil detașarea și adeziunea. (Parodiile publicate în Steaua anunțau, încă din 1956, această atitudine.) Versurile lui par un asediu al poeziei care știe că nu-și va atinge țelul. Totul îmbracă haina unor fandări delicate, a gratuității conștiente și împăcate cu ea însăși. Judecate în sine, adică izolat, reușitele pot fi remarcabile. Ceea ce le lipsește e convergența, ,programul" liric. Masca de poet păstrează totuși un loc aparte printre măștile autorului, fiecare definitorie
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
obscuritățile textului, de rostirea aproape pythică. Cea mai ,clară" poezie din placheta de Versuri (1968) este următoarea: te rog beatrice să ne întâlnim te rog și n-ar trebui să te rog mâine seară în steaua vega îmbrăcat cu o haină albă simplă ușoară fără cravată fără să-mi amintesc versuri sau alte lucruri frumoase din naștere simplu pe măsura hainei mele voi coborî din tramvaiul 709 cu o flacără la butonieră cu un pui de șopârlă în palmă să mă
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
să ne întâlnim te rog și n-ar trebui să te rog mâine seară în steaua vega îmbrăcat cu o haină albă simplă ușoară fără cravată fără să-mi amintesc versuri sau alte lucruri frumoase din naștere simplu pe măsura hainei mele voi coborî din tramvaiul 709 cu o flacără la butonieră cu un pui de șopârlă în palmă să mă poți recunoaște imediat te rog beatrice te rog beatrice te rog la ce oră omenească vei vrea mâine seara în
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
revedere! Un șoc electric, un fior rece pe șira spinării și senzația specială că l-ai întâlnit pe necuratu', o gură uscată și dorința imperativă de a deschide ușa și geamul ca și când ai fi claustrofob, lipsa de aer și îmbâcseala hainelor în care a intrat pe viață tutunul... Doctorul, năuc, o chemă pe asistentă care nu-i răspunse. Cine a fost femeia asta și câte prostii a mai putut îndruga, dar de unde a știut de Silviu, fratele lui geamăn, endocrinolog, găsit
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
scăldat apele morții. flăcările morții ne-au ademenit în groapa roșie pregătită pentru arderea de tot înainte de naștere. din gîrliciul spaimei ne-am potolit setea și de trei ori pe zi în fața barbarilor am înghițit dumicatul de spaimă. îmbrăcați în hainele pestrițe ale risipitorilor n-am înfulecat din vițelul cel gras tăiat pentru întoarcere - am fost jertfiți cu lovituri de satîr bont în spatele casei. ,apă și scrum cît vezi cu ochii" au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de naștere. 3 abia
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
vreau să te caut pe străzi. Bucureștiul asta îmi înnegrește unghiile pe care le tăi în fiecare dimineață pentru tine, pentru că s-ar putea să te întîlnesc. Mă bărbieresc pentru tine, mă dau cu deodorant pentru tine, mă împrumut de haine pentru tine - Dorm oriunde ca să fiu în același oraș cu tine, pentru că nu am un loc al meu, dar o să am un loc al meu pentru tine, o să omor ratatul din mine pentru tine și o să fac bani - O să învăț
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
mâinile și ochii lui ieșind de sub mâinile mele ca niște mușuroaie de cârtiță * vreau să-ți treci părul peste am zis și ea a zis stai acolo și s-a dus la ușă și s-a aplecat și a luat haina de pe jos și eu am zis vreau să-ți treci părul și ea a zis termină odată mâine se împlinesc șapte și a ieșit din cameră și eu am rămas în cameră și am zis vreau să-mi și ea
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
de cer? (pe perete apare un vierme minuscul. dintr-o dată am văzut tot cerul și pămîntul prin ochii lui). urma din urmă degete de alge aduse la mal. în tot acest du-te-vino valurile abia dacă mai au timp să îmbrace hainele de întoarcere. din pămînt răsar păsări molatice. toate se puteau vedea prin orbita aceea imensă, adusă de apă, adusă de pămînt. toate se puteau citi în zborul păsării de nisip. (o părere, s-ar putea spune, dar apele și-au
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
O prostie, o mare prostie aprecia ea acum. Cum o uriașă prostie fusese și fuga ei de trecutul său românesc, dorința ei să-și ascundă numele, să se lepede de ființa ei de altădată așa cum te-ai lepăda de o haină ponosită, în care ai cunoscut umilințe fără număr. (Mereu folosea comparația asta când voia să exprime raporturile ei cu patria-mamă și cu sine însăși cea de atunci!...). Toată această încercare nefericită constituia al doilea mare eșec al său. Acum își
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
foarte guralivului și dolofanului Crișan. Mircea Crișan. Între o emisiune și alta se strecura cu mare timiditate prima încercare românească de publicitate, sub formă de șlagăr entuziast cântat în cor: ,Plouă, plouă./ Ei și ce ne pasă nouă?/ C-avem haine impregnate/ c-un produs de calitate:/ IM-PREG-NOL". Ba numitul Impregnol se răsfăța și pe câteva clădiri centrale din oraș, în litere de o șchioapă, albăstrui, meșterite din ditamai tuburile cu neon. Sau fi-vom noi oare denumiți ,prima generație a
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
șapca de licean mototolită rău și de matricola smulsă de pe mâneca uniformei sau a paltonului. Or, toate acestea aveau să dispară oricum ca suflate de uragan la intrarea la Facultate. Oricât le-ar fi îngrijit, spălat și călcat gospodinele casei, hainele, costumele și cămășile bărbătești de dinainte de apariția țesăturilor cu fire de plastic în ele au avut un numitor comun: erau șifonabile și, cel mai adesea, mototolite bine. Portretul-robot al bărbatului tânăr din anii '50 arată cam așa: un lungan cu
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
De m-oi întoarce până-n seară Din drumul meu prăfos și lung, Un duh al casei o să-mi ceară Cu mirul drumului să-l ung Și să-i aduc din rătăcire Tot ce te lasă-n gând s-aduci, Sub haina zilelor subțire, Străjerii albelor năluci; De m-oi întoarce dinspre lună, Cu chipul despletit de vânt, Alt duh al casei o să-mi spună Cu taina nopții să-l descânt Și să-i aduc de lângă stele, Din munții cerului străini, Tăcerile
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
jind, Te calcă-n sute de copite De parcă nici n-ai fi fiind; Tu știi că bruma când se lasă Pe câmpuri până-n deal la schit, Din straiul tău de-mpărăteasă Rămâne-un petec ponosit; Tu știi că iarna e haină, La ea iertarea n-are rând, Sub masca albă de lumină Călăul mormăie flămând; De-aceea-ntreb cu jale lungă Și sentimente prietenești, Știind ce poate să te-ajungă De ce mai vrei să înflorești? Iar cupa-nchisă-n taină vie Răspunde gândului
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
ai tropăit trei săptămâni prin apartament cu piciorul de ghips ca un pirat. istoria asta va trebui gândită de purtătorul de măturică. emoția lui zace deocamdată pe undeva prin gunoaie dumnezeul din micro doișpe dumnezeu e un cerșetor bărbos cu haine soioase stă într-o rână pe trotuar la catedrală. cerșește de la trecători. e bine să-i dai. nu e literalmente necesar să crezi în el. ajunge teama ceva speranță e chiar prea mult. nu poți fi dumnezeu dacă nu te-
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]