1,541 matches
-
vehicul cu pernă magnetică, gen monoșină, din sud-estul Europei, a fost proiectat acum trei decenii la Timișoara Zilele trecute îmi căzu în mână o carte poștală ilustrată din 1910, realizată de un grafician necunoscut, care ne înfățișează o imagine aproape halucinantă a orașului Timișoara, o privire în timp cu cel puțin un secol înainte: biplane și dirijabile în zbor, undeva într-un colț de cer chiar un soi de elicopter, iar dominant peste imaginea futuristă, un tren suspendat, survolând suveran patriarhatului
Agenda2005-24-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283810_a_285139]
-
ani, trăiau cu rapiditate și regresiv vârstele, iar câștigătorul, încărcându-și umerii cu... timp, se scofâlcea, devenind o adevărată epavă umană cu fiecare clipă. Deși începuseră a desluși, cât de cât, schimbările, le puneau pe seama febrei jocului devenit, credeau ei, halucinant. Și continuară, continuară... Timpul trecuse nemilos. Dimineața, târziu, intrigat de liniștea din salonul celor patru, patronul Cazinoului intră. Rămase înmărmurit. Pe lângă masă, într-o poziție nefirească, zăcea un leș aproape mumificat. Alături de el, gângureau trei sugari, agitând în mâini câte
CARTOFORII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384621_a_385950]
-
a lungul secolelor, din Oltenia - fie din Capitala acestei Provincia Magna: Craiova, fie din aceea a Romanațiului: Caracal, cărora, în ultima jumătate de secol, li s-au alăturat Băileștiul marelui actor de dramă și comedie Amza Pellea, cu al său, halucinant, Nea Mărin, iar, ceva mai de curând, dar, totuși, de 21 de ani, Slatina lui Eugen Ionescu. Meridionali până-n prăsele (cum ar zice scriitorul cu obârșii în Bălăcița mehedințeană: Nicolae Dan Fruntelată), oltenii sunt, dintre români, cei mai solari și
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
anii 50-60, ea ne aruncă înapoi în negura stalinistă, confiscând libertatea de opinie și exprimare, drepturi câștigate cu sângele celor care s-au sacrificat în 1989. Fiind ambiguă, insidioasă, cu marginile fluide, ea face posibil derapajul în abuzuri, aberații, interpretări halucinante. Un exemplu este pângărirea memoriei poetului-erou ardelean Ion Șiugariu, ucis în Slovacia, pe podul de la Brezno, pe frontul luptei antifasciste, pe care funcționarii din Ambasada Romaniei de la Bratislava, care au interzis să i se dea podului de la Brezno numele său
Scrisoare deschisă adresată vicepreședintelui Comisiei de Cultură a Senatului [Corola-blog/BlogPost/93409_a_94701]
-
e sprijinită și de o activă și rafinată fenestrație împreună cu vasta, joasa, fără pondere, a cupolei ce pare că plutește peste un cerc de lumină creat de cele 40 de ferestre ample și foarte apropiate de sub ea. „Un spațiu interior halucinant, supranatural, unic în istoria arhitecturii, revelația imaterialului prin material realizată mai întâi în arhitectură” și numai apoi în pictură. L-a preocupat și pictura românească din Transilvania dedicându-i între 1973 și 1984 o parte din timp. De la început a
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
ne-am îmbarcat pe un vapor, plutind pe Volga, prin Caucaz, iar în final am conturat și țărmurile Mării Negre, când am revenit de unde am plecat, adică la Constanța. În acel moment conturul continentului Europa a înflorit pe tablă, cu petale halucinante. - V-a plăcut călătoria? Ne-a șoptit „ghidul” care ne-a copleșit cu atâtea informații. Eram muți. Nu știu ce au simțit colegii, dar sufletul meu plutea amețit de parfumul florii albe de pe tablă. Din acel moment cunoșteam Europa cu ochii închiși
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Ana Blandiana: ,,O țară în văile cosmice ale căreia înfloresc păsări, al cărui cer este susținut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
el, o lume în care păsările umblă ... Citește mai mult Ana Blandiana: ,,O țară în văile cosmice ale căreia înfloresc păsări, al cărui cer este susținut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
de televiziune - tot tacâmul. Probabil că sunteți În cunoștință de cauză cu Întreg tămbălăul... Eram, sigur că eram, deși interesul meu nu se datora subiectului În sine, ci unui detaliu colateral, survenit la un moment dat În desfășurarea, Într-adevăr halucinantă, a evenimentelor. Înainte Însă de a-ți spune despre ce e vorba, sunt dator să te Întreb dacă știi ceva despre comoara de la Rennes-le-Château și despre abatele Saunière - vorbesc despre veritabilul Saunière, Bérenger, preotul din acel sat din departamentul Aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
buzunar, pe aleea care reprezintă ultimul drum al celor pe care ruleta Îi lasă lefteri. Se și numește, de altfel, Aleea Sinucigașilor. Nu ajunge să comită gestul fatal, pentru că un bărbat care Îl urmărise toată seara Îi propune o Înțelegere halucinantă: Îi va plăti hotelul și pensiunea completă, plus câte două mii de franci zilnic, cu condiția ca, În fiecare seară, cu excepția duminicii, să piardă la ruletă câte douăzeci de mii de franci pe care, bineînțeles, urma să-i primească tot de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
imposibilă, așa că... În zilele când necunoscutul cu fizionomie europeană, vorbind o engleză cu vădit accent americănesc, care Îi oferise o săptămână de răgaz pentru a se decide Între SUA și Centru aștepta răspunsul, povestea din urmă cu ani se repetase halucinant În datele sale fundamentale. Detaliile difereau, se-nțelege, dar acest amănunt nu schimba nimic. Acum, Toshiro Fujimori avea două ceasuri electronice - un Citizen Cronograph cu cadran alb și un Seiko negru - de care se servea alternativ: când bateria unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o poștă, nu era mare filozofie), cât faptului că al șaselea simț, care campionilor le semnalizează prompt apropierea catastrofei, la mine nu funcționa, pur și simplu. O verificasem dureros și-n viață, cu ocazia despărțirii de Maria a doua, survenită halucinant Într-un moment de armonie conjugală netulburată de vreun accident, fie el și minor. Pentru ca, ulterior, la revederea mentală a Întâmplărilor care jalonaseră ultimul nostru an de conviețuire pașnică, să sesizez fără efort numeroase indicii vizibile cu ochiul liber ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
impun, de asemenea, a fi citite În această lumină. Voi trece, domnule, peste fundalul istoric, aidoma unui peisaj arid pe care se va proiecta existența noastră; cînd Îl rememorez, acesta se comprimă Într-un șir de imagini care se derulează halucinant, interminabile zile ploioase cu drumuri desfundate și acel „iremediabil frig tăios“. Aș vrea Însă să vă Încredințez, domnule, că Mendel Osipovici nu avea deloc o Înfățișare austeră, cum ar putea să transpară din proza sa ascetică, scrisorile adresate mie fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de a se îmbăia în ochii ce cuprindeau o vastitate necuprinzătoare a unui negru adânc de fierbinte. O atingea cu palmele minții în adâncul esenței ei de femeie pură, o poseda cu forța incapabilă a unui zâmbet, răstălmăcit în dansul halucinant al clipelor când se posedau aproape demonic, fiecare dintr-o parte corespondentă a unei singure clipe. Iubea cu teamă în carne această ființă a cerului. Teama de atingere. Atingerea ar fi ucis iubirea netăgăduită de nimeni. Ea poate nu ar
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
se-amestecă-n tăcere în noianul de himere Născute din nostalgia dorințelor efemere. Spuma valului brodează pe hotare de nisip Gândul trimis în adâncuri pentru zâna fără chip Hula veșnic ne-mpăcată se revoltă din neant Vrând s-acopere pământul cu un val halucinant. Când la țărmuri acostează vânătorii de comori Uragane ucigașe scăpate din închisori Aleargă înnebunite pe-ntinderi de-așezământ Distrugând totul în cale pe ocean și pe pământ VALURI ȘI GÂNDURI Visurile vieții au încremenit Gânduri efemere au înnebunit Țipă în
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
de minunatul său poem „Moartea căprioarei”, capodopera liricii lui, descrierea vânătorii, poem în care Labiș se desparte de copilărie, trecând spre adolescență, maturitate chiar prin descoperirea tainelor universului care leagă viața de moarte. Prima strofă a poeziei transcrie un peisaj halucinant, de sfârșit de lume, peisajul secetei și al morții de după al doilea război mondial, în impresionante imagini: „Seceta a ucis orice boare de vânt. / Soarele s-a topit și a curs pe pământ. / A rămas cerul fierbinte și gol. / Ciuturile
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
e lumină în trsta pace Și umbrele se mută mai departe... Parcă, ceva, se învârtește în aer Și riscă să atingă nemurirea, Un fior trece ușor, -ca un vaier- În vis, mă-mbrățișează presimțirea. Urcăm, lin, dealul pietruit cu vise! Halucinante clipe, moi, latente, În dragostea cu aripile-ntinse, Înnoadă, blând, suave sentimente... ........................................................ Îmi râde sufletul în privirea ta Când ochii tăi-văpăi sclipesc iubire, Sângele-alergând nu-l mai știu asculta, Emoțiile se zbat în uimire... Referință Bibliografică: ÎMI RÂDE SUFLETUL / Lia
ÎMI RÂDE SUFLETUL de LIA RUSE în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363370_a_364699]
-
devenite balsam și muzica sufletească a personajelor converg la unison spre finalul scontat. Subiectul extras dintr-o zonă invalidantă, cu aspirații reprimate inițial, creează o atmosferă bogată, pe mai multe planuri, cu o ancoră psihologică prin care autorul evită discursul halucinant ai handicapurilor obstrucționale uneori în finalul vieții. Narațiunea decurge firesc, evoluând de la trăirea sufletească, dureroasă la început, spre speranța optimistă, tonifiantă, proprie însuși autorului, ca rezultat al cercetărilor laborioase în domeniu, menite celor predestinați să-l fructifice într-un viitor
ECOURI DE LA CITITORI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362242_a_363571]
-
devenite balsam, împreună cu muzica sufletească a personajelor, converg la unison spre finalul scontat. Subiectul extras dintr-o zonă invalidantă, cu aspirații reprimate inițial, creează o atmosferă bogată, pe mai multe planuri, cu o ancoră psihologică... prin care autorul evită discursul halucinant al handicapurilor, obstrucționiste uneori, în finalul vieții. Nararea decurge firesc, evoluând de la trăirea sufletească dureroasă, la început, spre speranța optimistă tonifiantă..., proprie însuși autorului, ca rezultat al cercetărilor laborioase în domeniu... menit celor predestinați să le fructifice într-un viitor
ECOURI DE LA CITITORI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362242_a_363571]
-
care, fierbinți, prind a deveni o pastă gri-fer, gata să se prelingă pe asfalt. Nici o adiere. Soarele e un cubilou cu fontă topită, având ochiul ciclopic spre noi, și care stă să-și răstoarne lava clocotită peste această stradă. Atmosferă halucinantă. Sunt clipe când te simți ca și cum te-ai afla într-un spațiu absurd și fără ieșire”. De remarcat în acest pasaj, distilata artă de tip expresionist cu care redă strada în fierbânțeala unei zile. Totuși, ca viziune, acest tablou coșmaresc
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
cu ochi buni, cu luciditate, înțelegere și dragoste. O plimbare pe strada Spinoza, îi prilejuiește reconstituirea, cu autentică fibră dramaturgică, a conflictului lui Max Brod (care a locuit pe această stradă) în cazul scandalos al manuscriselor lui Kafka. Povestirea devine halucinantă, de-a dreptul kafkiană. În textul intitulat în stil avangardist „Yaffo. O zi. Cu soare.” ni se oferă patru pagini de inventar în stilul caragialean din „La moși..: Pavaj. Din dale. Piatră veche. Galerii de artă. Locuințe. Ateliere. Pictori. Sculptori
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
timpul și spațiul” (dans eteric), panorama lumilor interstițiale: „trecutul și prezentul sunt fețele aceluiași eu/ trăiesc acumul și departele înt-un singur punct/ extind cunoașterea să-mi verific ființarea/ pun la ochi binoclul și exersez jocul de perspective/ într-un ritual halucinant” (stare onirică), iubirea hemografică și metafizică:”atingerile sunt dincolo de piele/ totul mai departe de pura stare fizică / către doze de sublim și extatic/ prin minte prin sânge prin spirit (ars amandi), jocul imaterial al cuvintelor: „și cuvintele cad/ de pe sârma
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
acestei încordări , el trebuie să se desfacă în sine și să se risipească. E un blestemat care nu poate trăi fără blestemul său. În tot romanul respiră acest tragic suflu de fatalitate. Autorul conturează aici o tristețe nemângâiată într-o halucinantă viziune care îndepărtează cu mult marginile scrisului său de până acum și-i adaugă un aspect nou și neașteptat. Cel de-al patrulea roman, intitulat „Cerul infernului”, impresionează „prin consistență și masivitate, prin profunzimea introspecțiilor psihologice, prin bogăția și amploarea
SUFLETUL UNEI LUMI de CODRUŢA VIIŞOREANU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363135_a_364464]
-
praznic”, Daniel Ioniță s-ar putea recomanda cu succesul profesional dobândit pe continentul insular. Sau cu cardul de credit. Sau cu statutul social. Sau cu succesul copiilor săi. Sau cu toate astea laolaltă. Dar nu - prin Testament autorul se recomandă, halucinant: Daniel Ioniță al poeziei române. Iar antologia pe care a alcătuit-o (și a tradus-o) este adevăratul sau document de identitate, este fondul sau genetic pentru care mulțumește părinților și pe care visează să-l poată transmite copiilor și
INSULA CUVINTELOR DE-ACASĂ de LUCIAN VASILESCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363178_a_364507]
-
necontenirea morții, absența nesfârșita. O „Memorie a Vetrei” poemul e, iată, admirabil, ar da seama, după priceperea mea, de această: „ Fecunda vibrare a Totului primordial/ întemeiază dintre genuni de evi fără început/ tutelare Nume de râuri, oameni și cetăți,/ din halucinantele câmpuri marine/ până în muntele sacru în codri, în peșteri,/ în mister de flăcări palpita memoria vetrei ( ... )/ Încoronare a tainei, paradis al privirii,/ fluvii de umbre apuse la viață ivind/ în delta eonilor - herb al timpului - / prin genuina diviziune a oului
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]