KorAP: Find »[drukola/base=hamal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...40 >

996 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

E normal. Nu trebuie să vă simțiți jenat. Am să vă dau niște pâine. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Încă nu. Mai aștept. Poate că n-o să fie nevoie, poate că nu e decât o părere... HAMALUL: Poate... (Pauză, personajele ușor stingherite.) HAMALUL (Face câțiva pași, deschide o ușă, scoate câteva unelte, privește soarele.): S-a ridicat... acum o să se facă din ce în ce mai cald... La prânz o să fie cumplit de cald... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: În fiecare zi... e așa de cald? HAMALUL: În fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ușor stingherite.) HAMALUL (Face câțiva pași, deschide o ușă, scoate câteva unelte, privește soarele.): S-a ridicat... acum o să se facă din ce în ce mai cald... La prânz o să fie cumplit de cald... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: În fiecare zi... e așa de cald? HAMALUL: În fiecare zi. Dimineața e cumplit de frig. Peste zi e cumplit de cald. Seara încep să se adune câțiva nori, începe să tune.... Dar nu se întâmplă nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: În fiecare zi tună? HAMALUL: În fiecare zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
așa de cald? HAMALUL: În fiecare zi. Dimineața e cumplit de frig. Peste zi e cumplit de cald. Seara încep să se adune câțiva nori, începe să tune.... Dar nu se întâmplă nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: În fiecare zi tună? HAMALUL: În fiecare zi. Spre seară se pornește vântul și se adună câțiva nori... câteva zdrențe... E un fel de mascaradă. Tună, uneori chiar fulgeră... dar de plouat nu plouă niciodată. Peste zi puteți sta acolo... (Arată spre camera de la etaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
fel de mascaradă. Tună, uneori chiar fulgeră... dar de plouat nu plouă niciodată. Peste zi puteți sta acolo... (Arată spre camera de la etaj.) E mai răcoare. Acolo întotdeauna e răcoare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acolo au stat și ceilalți... de dinaintea mea? HAMALUL: Acolo... E camera voastră... În fiecare zi îi spăl geamurile, o lustruiesc pe dinăuntru... Îi lustruiesc pereții... E o cameră albă, curată, o să vă placă... În fiecare zi o vopsim în alb. Știți, aici, facem cam în fiecare zi aceleași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
geamurile, o lustruiesc pe dinăuntru... Îi lustruiesc pereții... E o cameră albă, curată, o să vă placă... În fiecare zi o vopsim în alb. Știți, aici, facem cam în fiecare zi aceleași lucruri. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Or să vă înnebunească... lucrurile... HAMALUL: Pe noi? Ehe! Eu mă scol de zece ani la ora șase și mătur peronul. Și nu simt nimic. În fiecare zi spăl peronul și curăț șinele de rugină... Le dau puțin lustru, mai strâng câte Un șurub... Spăl geamurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
curăță cartofi. Face mâncare și după aceea fuge pe câmp. Seara se ascunde în spatele ferestrelor, și așteaptă. Se uită de-a lungul căii ferate și cântă, încet, mai mult mârâie decât cântă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai auzit-o tu cântând? HAMALUL: Da. Seara stăm aici, pe peron, jucăm zaruri. De fapt, numai ne prefacem că jucăm zaruri... O ascultăm pe ea, cum cântă. Uneori cântă și Bruno, la trompetă. (Începe să curețe șinele de cale ferată.) Și domnul Kapunta știe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și cântă câte o noapte întreagă... O noapte întreagă, o dată la trei, patru ani... tot e ceva. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Se așază pe marginea peronului, privindu-l pe Grubi cum lustruiește șinele.): Și cu drezina? Când se întorc cu drezina? HAMALUL (Se uită pe ceasul gării.): Mai e... Se întorc înainte de prânz. În fiecare zi Bruno și domnul Kapunta... se întorc înainte de prânz... Uneori mai găsesc câte un mort... pe calea ferată... și îl aduc cu drezina... Nu știu ce ne-am face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
prânz. În fiecare zi Bruno și domnul Kapunta... se întorc înainte de prânz... Uneori mai găsesc câte un mort... pe calea ferată... și îl aduc cu drezina... Nu știu ce ne-am face fără drezină.... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu vrei să te ajut? HAMALUL: Să mă ajutați? (Ezită.) Ba da... Puteți lustrui cealaltă șină. O să vă treacă timpul mai repede. (Cei doi sunt așezați, călare, pe câte o șină și lustruiesc; câteva zeci de secunde de tăcere; se aud sunetele ritmice ale muncii lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
treacă timpul mai repede. (Cei doi sunt așezați, călare, pe câte o șină și lustruiesc; câteva zeci de secunde de tăcere; se aud sunetele ritmice ale muncii lor.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lucrând îndârjit.): De fapt... de ce trebuie să le lustruim? HAMALUL: Nu știu. Așa zice domnul Kapunta. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... E bine să fie lustruite. (Alte secunde de muncă încordată.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Întinzându-și spatele.) Până unde le lustruim? HAMALUL: Până unde vreți dumneavoastră. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Lucrând îndârjit.): De fapt... de ce trebuie să le lustruim? HAMALUL: Nu știu. Așa zice domnul Kapunta. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... E bine să fie lustruite. (Alte secunde de muncă încordată.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Întinzându-și spatele.) Până unde le lustruim? HAMALUL: Până unde vreți dumneavoastră. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum așa? HAMALUL: Nu știu dacă vă dați seama... dar lustruitul șinelor e... așa... ceva care liniștește nervii... care-ți trece prin sânge și te umple de... ceva mai adânc, mai subtil... Nu știu cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu știu. Așa zice domnul Kapunta. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... E bine să fie lustruite. (Alte secunde de muncă încordată.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Întinzându-și spatele.) Până unde le lustruim? HAMALUL: Până unde vreți dumneavoastră. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum așa? HAMALUL: Nu știu dacă vă dați seama... dar lustruitul șinelor e... așa... ceva care liniștește nervii... care-ți trece prin sânge și te umple de... ceva mai adânc, mai subtil... Nu știu cum să vă spun... Dumneavoastră nu simțiți cum deveniți mai bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sânge și te umple de... ceva mai adânc, mai subtil... Nu știu cum să vă spun... Dumneavoastră nu simțiți cum deveniți mai bun, mai adevărat? Nu aveți senzația că începeți să aveți... un sens? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Un moment de gândire.): Nu. HAMALUL: Eu simt. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Te simți tu... mai bun? Mai ușor? HAMALUL: Mă simt foarte ușor. Simt cum mi se golește sângele și cum încep să plutesc... așa... printre propriile mele cuvinte... E atât de simplu și de răcoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
spun... Dumneavoastră nu simțiți cum deveniți mai bun, mai adevărat? Nu aveți senzația că începeți să aveți... un sens? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Un moment de gândire.): Nu. HAMALUL: Eu simt. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Te simți tu... mai bun? Mai ușor? HAMALUL: Mă simt foarte ușor. Simt cum mi se golește sângele și cum încep să plutesc... așa... printre propriile mele cuvinte... E atât de simplu și de răcoare... Aș putea să lustruiesc zile în șir aceste șine... Dacă n-ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
propriile mele cuvinte... E atât de simplu și de răcoare... Aș putea să lustruiesc zile în șir aceste șine... Dacă n-ar trebui să dorm cred că le-aș lustrui continuu... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aruncându-și unealta.): Nu-mi place. HAMALUL: Nu-i nimic. Poate, cu timpul... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu, mi se pare o treabă inutilă... și jalnică... Arăți jalnic, zău așa. HAMALUL: Nu e chiar atât de inutilă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu? HAMALUL: Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
dorm cred că le-aș lustrui continuu... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aruncându-și unealta.): Nu-mi place. HAMALUL: Nu-i nimic. Poate, cu timpul... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu, mi se pare o treabă inutilă... și jalnică... Arăți jalnic, zău așa. HAMALUL: Nu e chiar atât de inutilă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu? HAMALUL: Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt că-mi pierd mințile. HAMALUL (Impasibil.): Știți, o dată la trei, patru ani... se întâmplă să mai treacă și câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-și unealta.): Nu-mi place. HAMALUL: Nu-i nimic. Poate, cu timpul... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu, mi se pare o treabă inutilă... și jalnică... Arăți jalnic, zău așa. HAMALUL: Nu e chiar atât de inutilă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu? HAMALUL: Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt că-mi pierd mințile. HAMALUL (Impasibil.): Știți, o dată la trei, patru ani... se întâmplă să mai treacă și câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Se ridică violent, se repede spre Grubi, îl ridică de guler

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu timpul... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu, mi se pare o treabă inutilă... și jalnică... Arăți jalnic, zău așa. HAMALUL: Nu e chiar atât de inutilă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu? HAMALUL: Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt că-mi pierd mințile. HAMALUL (Impasibil.): Știți, o dată la trei, patru ani... se întâmplă să mai treacă și câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Se ridică violent, se repede spre Grubi, îl ridică de guler.): Cum ai spus? Cum? HAMALUL (La fel, indiferent.): o dată la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Simt că-mi pierd mințile. HAMALUL (Impasibil.): Știți, o dată la trei, patru ani... se întâmplă să mai treacă și câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Se ridică violent, se repede spre Grubi, îl ridică de guler.): Cum ai spus? Cum? HAMALUL (La fel, indiferent.): o dată la câțiva ani... trece câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Câte un tren! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Vibrând.): O dată la câțiva ani! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: La câți? HAMALUL: La doi, la trei, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Se ridică violent, se repede spre Grubi, îl ridică de guler.): Cum ai spus? Cum? HAMALUL (La fel, indiferent.): o dată la câțiva ani... trece câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Câte un tren! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Vibrând.): O dată la câțiva ani! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: La câți? HAMALUL: La doi, la trei, la patru, la cinci... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și atunci? De ce m-ați mințit ieri? De ce? HAMALUL: Nu v-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se repede spre Grubi, îl ridică de guler.): Cum ai spus? Cum? HAMALUL (La fel, indiferent.): o dată la câțiva ani... trece câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Câte un tren! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Vibrând.): O dată la câțiva ani! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: La câți? HAMALUL: La doi, la trei, la patru, la cinci... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și atunci? De ce m-ați mințit ieri? De ce? HAMALUL: Nu v-am mințit, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: M-ați mințit! Ați spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
guler.): Cum ai spus? Cum? HAMALUL (La fel, indiferent.): o dată la câțiva ani... trece câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Câte un tren! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Vibrând.): O dată la câțiva ani! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: La câți? HAMALUL: La doi, la trei, la patru, la cinci... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și atunci? De ce m-ați mințit ieri? De ce? HAMALUL: Nu v-am mințit, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: M-ați mințit! Ați spus că pe aici... niciodată... nici un tren... De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Câte un tren! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Vibrând.): O dată la câțiva ani! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: La câți? HAMALUL: La doi, la trei, la patru, la cinci... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și atunci? De ce m-ați mințit ieri? De ce? HAMALUL: Nu v-am mințit, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: M-ați mințit! Ați spus că pe aici... niciodată... nici un tren... De ce? HAMALUL: Nu v-am mințit, domnule. Pentru dumneavoastră... e adevărat... N-are rost să așteptați nici un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
La doi, la trei, la patru, la cinci... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și atunci? De ce m-ați mințit ieri? De ce? HAMALUL: Nu v-am mințit, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: M-ați mințit! Ați spus că pe aici... niciodată... nici un tren... De ce? HAMALUL: Nu v-am mințit, domnule. Pentru dumneavoastră... e adevărat... N-are rost să așteptați nici un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: N-are rost? HAMALUL: N-are. Trenurile dumneavoastră au trecut... toate... De mult. Zău n-avea nici un rost să vă dăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mințit, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: M-ați mințit! Ați spus că pe aici... niciodată... nici un tren... De ce? HAMALUL: Nu v-am mințit, domnule. Pentru dumneavoastră... e adevărat... N-are rost să așteptați nici un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: N-are rost? HAMALUL: N-are. Trenurile dumneavoastră au trecut... toate... De mult. Zău n-avea nici un rost să vă dăm speranțe... vorbe goale... Nu? Un tren care trece la trei, patru ani o dată nu contează... E un tren care nu există... N-are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
țineți aici, să vedeți cum îmi dau duhul... Știu eu... Vreți să mă faceți să spun lucruri pe care nu le știu, să mă faceți să vorbesc. Din asta trăiți voi. Din lucruri pe care eu nu le știu. Ascultă, hamal nenorocit, n-o să vă meargă! Am să plec de aici, am să plec! Mă duc! Gata! Mai bine mor pe câmp decât să vă ascult minciunile și să vă văd pe voi... cum vă pândiți... (Tot mai strivit, se lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]