1,040 matches
-
contra-balansa ochelarii uriași, cu lentilele precum fundul buteliilor uzate de sifon și care, cățărați cu parapon pe șaua îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac să semene la perfecție cu o bufniță. O bufniță negriciosă, grasă, de hambar, un ciuf, fumând în draci, cu scrumiera în poală, niște țigări subțiri și răsucite, cafenii, care trăznesc demențial a camfor, a eucalipt, a mosc și dracu' mai știe a ce. Domnișoara are peste șaptezeci de ani și nu depune nici un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
imagineze despre el că e o persoană cu „simț vizual“ și în fiecare an are o nouă idee cu privire la așezarea profesorilor în cadru. O dată ne-a pus pe toți să stăm pe iarbă în timp ce fotograful s-a urcat pe un hambar de la terenul de joacă ca să aibă o perspectivă din aer. Altă dată, a încercat în zadar să ne facă să sărim toți în același timp. Doamna Freeble, care predă științe domestice, a aterizat prost și a trebuit să fie trimisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
din Bucovina... erau zone distruse sau sub bombardament. Și oamenii aveau ordin, se anunța la radio, erau informați de primării să-i găzduiască pe toți ăștia care umblau dintr-o parte În alta... te găzduiau și ei unde puteau, prin hambare, prin grajduri, cu animalele. Frate-meu s-a umplut la un moment dat de păduchi, nu că asta ar fi fost mare scofală... Știi tu cum erau atunci drumurile? Niște nenorociri desfundate, pline de noroaie, drumuri de pămînt... Singurul drum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pentru a se angaja ca hamal În port, iar după aceea probabil că se urcase pe vreun vapor, căci, de cîteva luni, nu mai trimisese nici o veste. Femeia locuia, Împreună cu fata ei, În bucătăria de vară, amenajată la capătul unui hambar, iar casa propriu-zisă o țineau „de curat“, sau pentru musafiri. Așa că se bucuraseră, sperînd la un mic cîștig, În seara cînd au văzut niște orășeni coborînd dintr-o căruță la poarta lor, și le dăduseră camerele cele mai bune. Orășenii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
proviziile lor peste iarnă. Într-un an secetos, În care nu se făcuseră nici grâul, nici porumbul, boierul cu os domnesc Îi aștepta pe oameni să vină să se Împrumute de câte un sac de bucate, căci avea destule În hambare din recolta veche. A așteptat degeaba să pice vreun Înfometat de făină sau mălai ca să pună deștul pe Învoieli la muncă. Vechilul Îi adusese la cunoștință cum că, În loc de pâine și mămăligă, oamenii foloseau pește uscat. Înghițeau pește proaspăt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de văru-său cu ce gioarsă venise. Întâi că n-avea cum să fie Întrecut la vânat: așa cum arăta amărăciunea de praștie, nimeni n-ar fi izbutit În veci să nimerească nici de la zece pași o țintă lungă și lată cât hambarele IAS-ului. Apoi, cel scund era bucuros că avea Însoțitor prin Valea Puțului. De unul singur nu prea l-ar fi Îndemnat inima să pornească. Viclean, Încercă de câteva ori arma netotului și o lăudă: „Țeapănă, ca lumea!”. Vânătoarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
viță-de-vie, care se alătură ca importanță cultivării grâului; nu exista încă un sistem de a combina agricultura cu creșterea animalelor; animalele mari nu erau crescute decât pentru cultivarea ogoarelor, fiind foarte rar sacrificate; ,,clădirea fermei era concomitent staul pentru vite, hambar pentru recoltă și locuință pentru administrator ca și pentru sclavi;dimpotrivă, stăpânul avea deseori un edificiu separat, situat în apropierea acesteia"101; sclavii reprezentau principala resursă de forță de muncă și erau atât de numeroși în funcție de mărimea fermei; întregirea necesarului
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în Utopia, imaginează un model de repartiție: ,,Orice oraș se împarte în patru părți deopotrivă. În mijlocul fiecăreia dintre aceste părți e târgul pentru tot felul de produse. Aici, feluritele roade ale muncii fiecărei familii sunt aduse mai întâi în niște hambare și apoi împărțite după felul lor în niște magazii. Aici vine fiecare cap de familie să ceară lucrurile de care are nevoie el și ai lui și capătă - fără bani și fără a da altceva ca plată - tot ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pierdut al copilăriei, „jalea” care a cuprins familia sa din Basarabia când bunicii au fost deportați, unchii arestați, iar restul nevoiți să ia calea refugiului. În România, aceeași sărăcie și nesiguranță: „Problema grea la sat erau cotele, țăranii rămâneau cu hambarele goale. A fost o perioadă extrem de grea: seceta din 1946, foametea din 1947. În sate mureau zilnic oameni, mai ales bătrâni și copii. La școală se mergea în cipici și opinci, rar cine avea papuci de suman cu talpă de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Montaigne a practicat această înțelepciune și, din câte se pare, cu folos. în Eseuri, el mărturisește că, atât pe pământurile sale cât și la castel, a văzut destui oameni sustrăgând câte ceva, furând legume din grădina de zarzavat ori grâu din hambare, ducând la ei acasă cutare sau cutare bunuri. A preferat totuși să nu zică nimic pentru a nu provoca scandal și a-și face astfel sieși un rău. Pentru că nimic din toate acestea n-are cu adevărat importanță: un pic
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
hrăni. A fost un an mănos. S-a făcut și grâul, și ovăzul, și fasolea, și meiul. Oile și vitele mari au avut și ele hrană destulă. Când a văzut bucatele toate, strânse în grămezi, gata să fie băgate în hambare, lui Dan îi venea parcă să chiuie de bucurie. Dar a venit împuternicitul de la castel și a zis: Dane, plătește darea. Trei zile a pierdut Dan la târg,la Zalău, ca să vândă cinci găleți de grâu, una de fasole și
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Ca se le boierilor sunt ceva mai bine con struite, din pia tră și cu două sau mai multe în că peri, cu curți mari unde se află ca me re le slu gi lor, graj du ri le și hambarele. <footnote id=”3”><Călători străini, X, partea 1, p. 151 și X, partea a 2-a, p. 941. /footnote> Aici tinerii boieri se bucură probabil de ceva mai multă in ti mitate, dar asta până la apari ția copiilor. În mahala
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
brazdă, zări un spic, pe care-l mîngîie și-l sărută (urîndu-i): «Înalță-se lăstarul acesta în brazdă! Crească spicul în pămîntul pîrjolit! O, spicule, fie ca mîna lui Aghat cel viteaz să te culeagă și să te pună în hambarul său!». Craiul Denel porni iar la drum, străbătu cîmpul ars de secetă și văzu un spic de grîu în ogorul pîrjolit, el văzu un spic pe glia uscată. Dezmierdînd spicul, îl sărută și-i spuse: «Să crească mare, să crească
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
uscată. Dezmierdînd spicul, îl sărută și-i spuse: «Să crească mare, să crească înalt spicul grîului! Să se înalțe spicul în pămîntul cel pîrjolit! Spicule, fie ca mîna lui Aghat cel viteaz să te strîngă și să te pună în hambarele sale!»”. Spicul de grîu este îngrijit și adorat, iar urările ce i se aduc sunt izbitor de asemănătoare cu cîntările noastre plugărești. După două mii de ani de la povestea cîmpenească a regelui Denel, fiu de zeu, și a fiicei sale, pare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
trăite de șamani în transele lor, la viziunile extatice ale acestora), într-un moment sacru: "trei zile până la solstițiul de vară, până la Sânziene, continuă Orobete fără să-l privească. Adică, exact 12 ani de când am încheiat lectura Jidovului rătăcitor, în hambarul comunal din Strândari..."868. Despre "mitul și simbolul solstițiului" Eliade mărturisea că îl urmăresc "de ani de zile"; "simbolismul religios al solstițiului" îl vedea în strânsă legătură cu imaginile și temele folclorului românesc și european, "în noaptea aceasta, cerul se
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mari, grei, atârnând de pretutindeni ca țâțele vacilor. Numai după ce am urcat pe jumătate pi eptul dealului și am poposit pe un fel de platou, într-o ogradă imensă, umbrită de copaci groși cât roata carului, printre care abia apăreau hambarele, grajdurile, cramele enorme și în fund de tot, cerdacul conacului boieresc, mi s-a părut că pătrund într o altă lume, într-o altă viață... Conu Manole mergea încet (avea 90 de ani n.n.), oprindu-se la tot pasul. Voia
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Făcând parte dintre liderii unei răscoale anti-turcești, a trebuit să plece din sat și a venit în România. În micul oraș moldovenesc unde s-a stabilit, până la urmă, el și copiii săi "au construit și au avut moară, cinematograf, cofetărie, hambare pentru depozitat cerealele și depozite de cherestea". Casele și acareturile lor ocupau aproape o stradă întreagă. Acești oameni întreprinzători au traversat vremuri complicate. O mostră: certificatul de naștere al tatălui său, ca și cel al unui unchi mai mare, era
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
vioara, participă la făurirea unui viitor măreț și salută entuziast iureșul înaintării spre socialism: „Camioanele gonesc spre socialism. Înainte!”. În mijlocul unui vacarm de versificări puerile, unele stihuri bat, chiar în epocă, recordul emfazei și al bombasticismului: „Republica: hectare de nădejdi, / Hambare largi de pâine și de viață”. Având gustul formulărilor patetice, vociferante, T. cultivă - și va cultiva toată viața - stihul lozincard. El însuși va preciza, cu mândrie: „Nu umbre cu migală-n ele țes, / Ci versuri cu lozinci și salopete.” Temele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
săteanul obținea învoirea să facă eleșteu de pește pe locul acestuia sau al săucă era și un monopol asupra apelor de hotar, datora zeciuială la partea din peștele prins, spune Radu Rosetti (op. cit.). Dijma nu se căra de sătean la hambarul stăpânului, ci pe câmp se hotăra și depozita, la fața locului, iar căratul ei era treaba stăpânului. Dijma din fân era atunci mai importantă decât cea din pâine pentru că „bogăția de căpetenie a sătenilor erau vitele lor", la 1805, când
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
o colivie, făcând autostopul și luând, când se putea, autobuzul, traversând Orientul Mijlociu dintr-un capăt în celălalt. Se întoarce iar în Orientul Mijlociu pentru a-și procura un cuplu de bufnițe mari. Le ia cu el în Franța, le ține în hambarul său. Seara, când are invitați la cină, le aude prin pereți, cum strigă: "Bu-hu-hu!...". Trebuie să le răspundă. Preț de câteva minute bune, omul și bufnițele își trimit mesaje și își răspund cum se cade, iar conversația se reia doar
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
un porc (dar nu cu normă întreagă, căci bietul de el nu ieșea din iarnă), vreo douăzeci de găini, un cocoș, doi câini (unul de vânătoare, celălalt ciobănesc), câteva pisici și un cârd de porumbei (adăpostiți în porumbar, în colțul hambarului). Mai întâi, vacile. Șase cornute (și cam tot atâția copii: eram patru frați, două fete și doi băieți), dar care ocupau mult loc, adică mult timp. Zilnic, în fiecare zi lăsată de bunul Dumnezeu, seara și dimineața, trebuia să mergem
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Casa cu portița care scârțâia, cu castanul din curte, cu trandafirii, cu tufele de bănuței, cu grădina de zarzavaturi (grădina cu prunul renglotă din capăt, sub care avea să fie îngropat), cu porumbeii (uguitul lor îi era atât de familiar), hambarul cu grajdul alăturat (și cu mirosul puternic al grajdului), strigătul ascuțit al lăstunilor din jurul turlei bisericii: toate lucrurile la care visase, la care râvnise, erau acolo, la fel ca înainte. Copleșit de mângâieri și felicitări însoțite de câteva lacrimi, hrănit
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
mai merită oare numele de animal?) nu este nimic altceva decât o halcă de carne traversată de un aparat digestiv, o larvă enormă care se târăște spre hrană, înghite, doarme, se ușurează și se încărnează văzând cu ochii. Adunate în hambare imense, îngrășate în câteva săptămâni, toate aceste creaturi se aseamănă. E greu să te înduioșezi, să te atașezi de ele, fiecare e replica perfectă a celeilalte, aproape că nici nu mai pot fi numite "indivizi". * * * Secole de-a rândul, strămoșul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
îi întăreau convingerea în propria-i capacitate de organizare a "Institutului economic 16 și atelierul mecanic" ce urma a se deschide în capitala Moldovei. Deosebit de acestea, își declara priceperea confirmată ulterior prin fapte în construcția diverselor binale și instalații, precum: hambare, grajduri, velnițe, cărămidarii, mori etc., dar și în instruirea școlară a meșterilor lăcătuși, dulgheri și strungari. Nu-și declina competența, ba dimpotrivă, în domeniul exploatării ocnelor de sare17, de care iarăși își va lega numele și în Moldova foarte curând
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Tecuci, existau 20 de mașini de treierat, 15 de vânturat, 7 de bătut porumb și 215 pluguri, din care 185 din lemn. La începutul secolului al XX-lea, în comuna Oncești existau, pentru păstrarea cerealelor, construcții special amenajate: 128 de hambare, 312 coșare, sau în podurile caselor și lesele de sub șoproane. Până în 1950 s-a lucrat pământul în mod tradițional. Se ara manual cu plugul tras de animale, iar culturile erau întreținute manual. După cooperativizare, s-au pus bazele unei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]