1,019 matches
-
bătea în geamuri și apa ne înghițea. Părul fiicelor mele plutea în jurul fețelor lor uluite. Piciorușele puternice ale fiului meu tăiau apa neagră. Mă zbăteam să îi salvez, dar curentul îi ducea departe de mine. Credeam că noaptea aceea din hambar fusese ceva neobișnuit. Acum știam că era destinul. Omorâsem o dată. Aveam să o fac din nou. În urmă cu câțiva ani spusesem că mă voi întoarce, deși atunci eram sigur că mințeam. Dacă mă gândisem la bărbatul cu pistrui ruginii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și dumneavoastră îmi spuneți că nu contează cum l-am ucis? — Cum l-ați ucis? — Cum l-au ucis. Se uita la mine cu acea privire tâmpă. — Nu sunt un criminal. Nu am insinuat niciodată că sunteți. — Acea noapte din hambar a fost o prostie. Așteptă. — Era de înțeles după război. Ne era încă foame, pentru Dumnezeu! Așa era atunci, imediat după război. Continuă să se uite la mine. Voiam doar să ne distrăm. Și să primim și noi ce ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Mărunțiș. Firimituri de răzbunare. Eu tânjeam după un banchet. Și știam unde să îl găsesc. Cu toții știau de fermier, ce făcuse în timpul războiului, ce aștepta să facă din nou. Lemnul nevopsit strălucea în lumina lunii străveziu ca apa. Ușa de la hambar era deschisă. Nenorocitul mai era și un fermier prost. Duhoarea de animale și de bălegar, de sudoare și de urină și alcool îmi făcea greață. Singurul miros care lipsea era cel al fricii. Fermierul era inconștient. Eu eram neînfricat. Șobolanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în sânge când încep să alerg. Când am terminat povestea, mi-am scos batista și mi-am șters fața. Sudoarea curgea din mine de parcă încă mai ciopârțeam cu acel topor. Gabor se balansa în scaun, calm. — Deci ați intrat în hambar și l-ați omorât pe nenorocitul de SS cu un topor. Bravo dumneavoastră. Dacă într-adevăr ați făcut-o. —Cum adică, dacă într-adevăr am făcut-o? Tocmai v-am spus că am făcut-o. Nu i-am mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
notat povestea mea, cu exact cuvintele mele, în timp ce eu vorbeam. Știam că nu asta făcuse, dar aveam nevoie de timp. Nu este povestea dumneavoastră, domnule van Pels, sau este, dar nu sunteți cel care l-a ucis pe bărbatul din hambar. Încă mai țineam în mână foaia de hârtie. Am pus-o pe birou. —De ce credeți că ați fost trimis la mine prima dată când v-ați pierdut vocea? — Doctorii nu găseau nimic. Spuneau că un psihiatru era singura mea speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am lăsat în urmă. Dar aveți această poveste în comun. Hârtia pe care tocmai ați citit-o este înregistrarea unui interviu dintr-un lagăr DP. —Bine, deci nu sunt singurul tip care a ciopârțit un nenorocit de nazist într-un hambar. Aici aveți probabil dreptate. Multe lucruri din astea se petreceau pe atunci, deși noi nu vrem să o recunoaștem. Poate sunteți unul dintre criminali. Dar nu cred asta. Nu mă întrebați de ce. E doar o bănuială. Nu credeam că psihiatrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
zis deja. Cineva trebuie să vină. —De ce? De câte ori trebuie să îți explic? Cain. Minyan-ul. Pentru același motiv pentru care vii și tu. —Eu vin pentru că... M-am oprit. Nu știam de ce eram acolo. — Da? I-am povestit despre noaptea din hambar și despre ce am crezut toți acești ani, și despre Gabor. Fața lui rămăsese nemișcată în timp ce îi povesteam. Și? întrebă el, când am terminat. —Nu ești surprins? —De ce să fiu surprins? Dar părea atât de real. Chiar și în vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fost plătite de domnul Șvaițer, pe acre am izbutit să-l conving, expunându-i pe larg posibilitățile de plasament sigur în țara în care se calcă pe galbeni, se arde țițeiul supraabundent și în acre putrezesc grânele devenite neîncăpătoare în hambare și silozuri. - Crapul de patruzeci de chile se răstoarnă din năvod înapoi în Dunăre, i-a spus monstrul cu cap de dovleac, înăbușit în coșul pieptului meu. Fiindcă la noi, să vezi mata, adăugase piticul scuipându-și călușul, - la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
salonului. Clădirea era de cărămidă, cu detalii din piatră, și avea o fereastră mare și frumoasă, În arcadă, la primul etaj, dar o ușă umilă de lemn la parter, una pe care o găseai mai degrabă la un grajd sau hambar. E fermecător! spuse el. Ce clădire e asta? — E Camera Grădinii de la Lamb House, din Rye, Îi răspunse Warren. Presupun că s-ar putea numi un fel de chioșc În stil georgian. Casa Însăși e ceva mai veche și probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
instalaseră pe ai mei la un țăran. Această constrângere era necesară, căci rareori se întâmpla ca refugiații și evacuații să fie primiți de bună voie. Mai ales acolo unde nu existau nici un fel de pagube vizibile, iar casa, grajdul și hambarul se sprijineau parcă netulburate pe dreptul de succesiune; în plus, nici unei căpățâni de țăran din partea locului nu-i fusese clintit un fir de păr - mai ales acolo oamenii refuzau să accepte că războiul ce fusese atâta vreme ridicat în slăvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și păreau să aibă în acest timp un numeros public în spate. Unora le era de ajutor partitura desfăcută pe portative, alții aveau totul în cap. În rest, din Bayreuth, cu fandoseala lui respingătoare de plebe proaspăt îmbogățită în preajma monstruosului hambar cultic, nu mi-a rămas decât o silă care-mi zgândărește nervul râsului. Cu piepții fracurilor umflați, împopoțonată cu ciucuri, aristocrația banului se expunea. Iar amintirea unei excursii inițial nevinovate în împrejurimile împădurite s-a înscris într-o foaie proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dacă nu au sămânță, ce faci cu ele? Pe acelea le mâncăm. Mai si păstrez din ele, adun în fiecare zi, pentru Sfintele Paști. Le vom înroși atunci, bunico? Da, le înroșim ca sa ciocnim de sărbători, fată dragă. Treceam pe lângă hambar să mă uit la cloșcă. Era permanent pe coș, acoperind ouăle. Nici nu cobora să mănânce ori să bea apă. Dacă trecea altă pasăre pe aproape, cârâia la ea și se înfoia, alungând-o. Nici pe mine, prietena ei, nu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
în livadă sau lângă iazul cu rațe, înainte de a porni să explorez clădirile de unul singur: nu uitam niciodată să arunc o privire vițeilor - animalele mele preferate - și să mă cațăr pe clăile de fân din fundul celui mai mare hambar, unde erau întotdeauna o mulțime de pisici tigrate slabe și adormite. Mă întindeam pe fân lângă ele, nedumerit de misteriosul mecanism al torcăitului lor și hipnotizat de rânjetul impenetrabil care mă făcea să le invidiez pentru visele lor. Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Poza mamei - picătură de ploaie sau lacrimă? Pitită-n ghiozdan cea mai dragă păpușă - zâmbet cu lacrimi În zori pe șosea - frunze rostogolindu-se după mașină Capăt de holdă - baraca din scânduri vechi abandonată Hambarul vechi - razele soarelui printre scânduri Lângă hambarul vechi o căruță goală - soarele apune Hambarul plin - un șoarece apropiindu-se pe furiș Amurg de toamnă - luna plină se ivește prin crengi de arțar Cireș sălbatic - două frunze arămii cad împreună Cireș
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
mamei - picătură de ploaie sau lacrimă? Pitită-n ghiozdan cea mai dragă păpușă - zâmbet cu lacrimi În zori pe șosea - frunze rostogolindu-se după mașină Capăt de holdă - baraca din scânduri vechi abandonată Hambarul vechi - razele soarelui printre scânduri Lângă hambarul vechi o căruță goală - soarele apune Hambarul plin - un șoarece apropiindu-se pe furiș Amurg de toamnă - luna plină se ivește prin crengi de arțar Cireș sălbatic - două frunze arămii cad împreună Cireș desfrunzit - printre crengile rare o singură stea
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
-n ghiozdan cea mai dragă păpușă - zâmbet cu lacrimi În zori pe șosea - frunze rostogolindu-se după mașină Capăt de holdă - baraca din scânduri vechi abandonată Hambarul vechi - razele soarelui printre scânduri Lângă hambarul vechi o căruță goală - soarele apune Hambarul plin - un șoarece apropiindu-se pe furiș Amurg de toamnă - luna plină se ivește prin crengi de arțar Cireș sălbatic - două frunze arămii cad împreună Cireș desfrunzit - printre crengile rare o singură stea Seară fără nori - pe mormântul vecinei o
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
vreodată piciorul aici. În vârful colinei, am dat peste o poartă de lemn, unde poteca se bifurca. Sub mine, un râu își croia drum printr-o mică vale presărată cu tufișuri și pâlcuri mițoase de oi. Departe, la dreapta, distingeam hambarele și clădirile-anexă ale fermei. La stânga, o casă mare se ițea la capătul unui teren plantat cu iarbă și pomi. Castelul Swyre, mi-am zis. Ferma alăturată trebuie să facă parte din domeniu. Trebuie să recunosc, locul arăta ca în Gosford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am stat acolo așteptând sub privirile crunte ale grifonului. N-a venit nimeni. Poate nu era nimeni acasă. Pe alee nu era nici o mașină, deși asta nu însemna mare lucru - britanicii își ascund în mod obsesiv mașinile în grajduri sau hambare, chiar și pe cele foarte frumoase, ca Audi, pentru a nu fi acuzați că a) strică priveliștea ori că b) se dau mari. Am ciocănit din nou, de data aceasta mai tare. Tot n-a venit nimeni. Acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ceva, Willy? Cred că ar fi mai bine să vedeți dumneavoastră. Intrigat de aerul misterios al tânărului, von Streinitz îl urmează îndeaproape pe poteca îngustă către capătul celălalt al taberei. Printre copaci zărește conturul întunecat al unei construcții simple. Un hambar care arată ca și cum în fiecare clipă stă să se prăbușească sub greutatea zăpezii. Dincolo de ușa făcută bucăți, chiar la intrare, se văd două trupuri întinse deoparte și de alta a stâlpilor pe jumătate putrezi ce mai susțin câteva balamale ruginite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca de o bucurie rară și secretă, iar eu știam ce e: deliciul vicios al singurătății! Aveam să ajung în odaia mea, să mă așez la planșeta albă și să lucrez relaxat până în zori. Eram liber, bogat, fără datorii, cu hambarele pline, iar marile scadențe, suferința fără speranță, moartea violentă, cum o sufereau în chiar acele clipe populații haotice de pe pământ, erau departe de mine. Iată, îmi spuneam ascultând visător ecoul pașilor mei în noapte, bucuria sau durerea nu sânt totdeauna
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
exista o distorsiune între corpul ei sfidător, sala 118 încărcată de tocilari, și dorințele mele nu tocmai didactice. Zâmbetul, ochii, hainele, postura - toate săreau în ochi, ca și cum ai fi mutat din greșeală un animal de competiție de pe scenă într-un hambar. Fata asta n-avea ce să caute aici, o vedeam în cu totul alte locuri, cu sutiene cu volane sau corsete din piele strânsă, fuste extra-scurte și tocuri-stiletto, dumnezeiești, dresuri până pe pulpe, linse de portjartiere recunoscătoare, fardată impecabil, cu manichiura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
linii și găurele. De la găurelele lui Jacquard, până la 0-urile și 1-rile computerelor de astăzi, nu-i un drum prea lung.“ „Nici ABC, nici Colossus nu mergeau pe principii mult diferite, în al doilea război mondial. Erau ele cât un hambar, dar i-au ajutat pe britanici să spargă codul Enigma.“ „Și să câștige războiul.“, am precizat. „Detaliu important.“ „Totuși, nu văd de ce ar trebui să legăm originile fotocainei de mini-programele de calculator pe care Jacquard habar n-avea că le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
inițial aveau nevoie de o mână de ajutor de la vecini. Aceștia veneau să îi ajute pe noii veniți să rostogolească buștenii tăiați pentru construirea locuinței, și apoi îi ajutau să ridice structura de bază a noii gospodării (barn-raising), combinație de hambar pentru grâne și grajd pentru animale, mai importantă chiar decât casa propriu zisă. Logrolling este o formă de negociere și compromis realizat prin sprijin reciproc transpartinic la votul legislativ din Congresul american, prin care se ajunge la situații uneori contradictorii
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
necesitățile localnicilor sunt atelierele de tâmplărie din Tibănești și Glodenii Gândului, care folosesc ca materie primă lemnul oferit de pădurile din perimetrul comunei, dar și cherestea adusă din jud, Neamț. Produsele obținute înatelierele de tâmplărie sunt: lăzi destinate colectării fructelor, hambare, uși, ferestre, care și căruțe tot mai mult folosite după 1990. Acestea funcționează tot ca asociații familiale cu 1 2 lucrători. III.2.3. Istoricul meșteșugurilor și a industriei în zonă Printre cele mai vechi ocupații de tip industrial pot
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
ochi iarba mustoasă de peste sârma ghimpată și fâșia de control a hotarului, dar și sumedenia de pește din albia Prutului, care se prindea la cârlig chiar și fără nadă. Îi frământa gândul cum să treacă caprele peste sârma ghimpată. Din hambarul pentru porumb, situat chiar lângă sârma ghimpată, au urmărit câteva zile la rând santinelele de grăniceri și au făcut orarul trecerii lor pe lângă hambar. În prima zi de trecere a hotarului, au adus capra și țapul în hambar, au scos
Creativitatea academicianului Ion Bostan, dar divin sau rezultatul unei munci asidue by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83665_a_84990]