2,931 matches
-
stare să primești mereu noi impulsuri, care te îmbogățesc și te împlinesc duhovnicește!... Pe neobservate, au trecut douăzeci de ani de când a început să ființeze (și) la Oradea, pentru întâia oară, în rândul tineretului universitar și nu numai, această dinamică, harnică, duhovnicească și echilibrată asociație care, iată, și-a însușit dimensiunea slujirii prin implicarea tinerilor, a laicatului universitar și a preoților de aici în apostolatul social, misionar, cultural și spiritual. A fost întemeiată, în urmă cu douăzeci de ani, chiar în
ASCOR – Filiala Oradea, la douăzeci de ani de existenţă [Corola-blog/BlogPost/93045_a_94337]
-
poetic este compus (printre altele) și din Încercările Labirintului...! Poetul debutant este merituos tocmai prin faptul că NU încearcă să revoluționeze (s-ar prăbuși, sub greutatea uriașei răspunderi!) - ci își încearcă, doar, aripile. Poezia sa este una de experiment personal (harnic și plin de curiozitatea ajungerii în lumea mirifică asubversiunii cuvintelor, întru posibila muzică!) - nicidecum unul ...internațional! A încerca, într-un volum conținând doar 65 de poeme, sute de hierogamii ale Logos-ului - da, acesta este un merit real și pe
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
de viață mai bun sau din diverse alte motive. Cornel Diaconu, purtător al unui nume frumos care îl descrie exact așa cum era el: Cornelius: cornul abundanței, simbolul bogăției, al hărniciei și al belșugului. Întreaga sa viață a fost un om harnic, a muncit alături de echipa sa pe care el a creat-o și împreună au obținut rezultate excelente, a creat locuri de muncă pentru mulți tineri și multe familii, aducând prosperitate și bunăstare în viețile acestora. Cunoscându-l destul de bine, îmi
UN ULTIM Omagiu LUI Cornel Diaconu [Corola-blog/BlogPost/93323_a_94615]
-
Cineva spunea că nu poți să te avânți spre ceea ce te îndrepți, dacă nu ști de unde vii. Membrii familiei Ungur vin de la harnicii predecesori ai lor, față de care au sentimente de respect și recunoștință pentru tot ce le-au lăsat în moștenire. Aceasta datorită hărniciei fără de margini, de care au dat dovadă și faptului că erau oameni de bună credință. Venind în casa
FAMILIA UNGUR – A LU’ PITĂ MOALE DIN IANCAID: O familie cu sufletul deschis [Corola-blog/BlogPost/93368_a_94660]
-
Aceasta datorită hărniciei fără de margini, de care au dat dovadă și faptului că erau oameni de bună credință. Venind în casa familiei Ungur, situată în apropierea bisericii din centrul Iancaidului, la poartă mă așteaptă George, capul familiei Ungur. Un om harnic, comunicativ, calm și respectuos, o persoană cu sufletul deschis, soț, tată a doi copii și bunic a trei nepoți. Se vede că este fericit, dar niciodată nu o spune direct. Știe că fericirea trebuie ținută doar în sufletul său. Iancaidul
FAMILIA UNGUR – A LU’ PITĂ MOALE DIN IANCAID: O familie cu sufletul deschis [Corola-blog/BlogPost/93368_a_94660]
-
unde a absolvit școala primară, iar la Zrenianin a terminat Școala Medie de Comerț. Sora ei, învățătoarea Lia Petri, este de asemenea căsătorită la Iancaid. Cu greu se poate găsi printre femei una mai devotată familiei, mai gospodină și mai harnică decât Viorica. Ea își îndeplinește toate atribuțiile pe care le are în mod firesc, calm și cu înțelepțiune. Își sprijină necondiționat soțul, este o mamă și bunică deosebit de atentă cu copiii și nepoții ei. A muncit alături de soț cot la
FAMILIA UNGUR – A LU’ PITĂ MOALE DIN IANCAID: O familie cu sufletul deschis [Corola-blog/BlogPost/93368_a_94660]
-
compus câteva pagini de muzică religioasă, „patru piese religioase”. Ultimii ani i-a trăit modest în izolarea ce îi oferea vila... A fost generos cu semenii săi. A inaugurat în orașul Busetto un fond de premii pentru elevii dotați și harnici. La Villa Nova a construit un spital. A mai construit și un cămin pentru 100 de muzicieni bătrâni din Milano, „Casa de odihnă”. Verdi a murit în urma unui atac cerebral în ziua de 24 ianuarie 1901 la Grand Hotel din
Giuseppe VERDI – 200 de ani de la naştere [Corola-blog/BlogPost/93452_a_94744]
-
statutului de limbă regională, sensibilizând necesitatea alcătuirii unei monografii a satului pentru a-i ține și pe viitor în neuitare pe martirii care s-au jertfit pentru Neam și Țară. La masa de pomenire, am servit bucate alese, pregătite de harnicele Maria Dascaliuc și Maria Macoveiciuc, toți primind colăcei de pomană de la generosul Sain Mândrescu și de la soția sa, Mărioara, de sufletul tuturor Eroilor Neamului, suferinzilor răposați, care și-au găsit veșnicul repaus sub ghețarii siberieni, în pustiile Kazahstanului, în Karelia
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
venit criza de benzină, și lumea a început să iasă din spațiile cu aer condiționat...), îmi lipsea spiritul latin. Oamenii de aici, minunați de altfel prin felul lor politicos de a-ți respecta „spațiul privat”, foarte disciplinați în lucru, foarte harnici, încercând să nu te deranjeze cu nimic, mi se păreau, și încă mi se par, prea „pătrățoși”, reci. Normal, sunt anglo-saxoni, în majoritate. Mi se părea că „nimeni” nu se mai uită la mine. În lift bărbații își îndreptau privirile
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
IOAN CIORCA după ION CREANGĂ Era odată - ca să vezi - / O capră ce avea trei iezi. Iedul cel mare și la fel / Și mijlociul după el Erau obraznici de dădeau / În băț de cât se-obrăzniceau. Cel mic însă - opusul lor - / Harnic era și-ascultător. Căci vorba ceea: „Mâna are / Cinci degete. Asemănare Însă nu este între ele.” / Așa-i cu degetele-acele Și tot așa-i și între frați, / Căci nu la fel sunt toți turnați. Odată, capra i-a chemat / Pe
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
printre hârtiile adunate de-a lungul anilor În depozitul-arhivă al Centrului. Dat fiind faptul că până acum Înregistraseră un zero absolut la capitolul succese, era suficient ca din aria noastră de investigație să eliminăm zonele ce purtau semnul trecerii lor harnice pe-acolo. Locurile cu pricina nu erau dificil de depistat: straturile groase de praf, așternute din belșug În intervalul de când nimeni nu se mai apropiase de rafturi și nu le mai cercetase conținutul, trebuiau să păstreze urme de deranj recent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cazul să le mai înșir - dar mai avea ceva pe deasupra: avea suflet, fraților. — Cum vine asta? - făcu Surduc. — Iată cum vine: trăia odată, lângă o apă mult curgătoare, la o stână, o băciță. O chema Mădălina și pe cât era de harnică, pe atât era de singură. Singură, fraților, cum îi cucu: numai brazi și brazi și câini. Episodul 30 îN CARE CONTINUĂ POVESTEA LUI CANCIOC — Și trăia Mădălina asta la stână și n-avea treabă cu nime - grăi mai departe Cancioc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și libere care pe atunci creștea cu sutele de mii pe generoasele dealuri urmate de fertile văi, soarele trecu încet, inexorabil în crucea amiezii. Era o zi minunată. Ciocârlia se înălța voioasă în văzduh după vreo musculiță inconștientă, albinele bâzâiau harnice în căutarea prăzii, fluturii își etalau întreaga paletă a coloritului lor, demn de pensula unui Kandinsky, iar muștele, cu excepția locului unde adăstau caii, erau puține. La marginea pădurii se puteau vedea vreo cincizeci de zimbri păscând falnic, demn, iar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se înduioșeze de vreo istorie cu amor, fără mâna stângă pierdută în tinerețe la cărți. Dacă ai vreo istorioară cu amor, ești omul lui: poți să mănânci și să bei pe gratis cât te ține suflul epic. în spatele stăpânului, țopăie harnică o țigăncușă de vreo douăzeci și unu de anișori, un adevărat factotum al localului. Alt personaj Kir Haciaturian n-are. Din când în când văzând că țigăncușă întârzie prea mult pe la vreo masă, stăpânul se oprește din plimbare, își răsucește cu greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gâtul. — Premysl - citi el. — Slavă Domnului! - oftă ușurat Metodiu și grăbi pasul. Intrară în localitatea Przemysl printre case frumoase din cărămidă roșie și cu ramele ferestrelor vopsite în alb, cu livezi și curți mari în care stăteau de vorbă oameni harnici, gospodari, rumeni la față și prietenoși la chip. Merseră cei doi ce merseră până dădură într-un fel de piațetă unde se zărea imediat clădirea hanului. Piațeta era pustie: doar pe treptele hanului se vedea șezând și ținându-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în colțul din stânga sus, a apărut o necruțătoare gaură. Moliile au lărgit cât au putut gaura cu pricina, apoi, la rândul lor, au îmbătrânit și s-au stins. Insă, înainte de a muri, doamna Potoțki era o femei grasă, pieptoasă, tropotind harnic prin camerele nenumărate ale castelului, ștergând ici de praf o icoană, răsturnând colo un bibelou. După moartea glorioasă a soțului, hatmanul Potoțki, corpul nu tocmai subțire al doamnei luase dimensiuni și mai îngrijorătoare, oarecum direct proporționale cu creșterea apetitului religios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
învăța de la muierea ta mai abitir decât le înveți de la mine. Și-acum, copilă dragă, ascultă și tu povața unui moșneag care, chiar dacă n-a fost însurat și nu cunoaște femeia, cunoaște în schimb bine, ab origine, tutorele ei: pe harnicul Michiduță. Sunt numai ochi și urechi, părinte - ganguri Malgorzata. — Asta e prima greșeală - i-o întoarse Metodiu. De ce să fii numai urechi? Ca să asculți tot ce spune soțul, om al muncii, la o oboseală, la un necaz. Să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
FRUMOS E îN FOILETON LA VENEȚIA Veneția! Puternic centru economic și industrial, important port maritim cu un volum al traficului de mărfuri depășind 2 milioane de tone pe an în secolul al XVII-lea: așezare frumoasă, cu oameni gospodari și harnici care la nevoie știau mânui’ și vâsla, și penelul; remarcabil bastion cultural făcând din Adriatica un estuar creștin spre mările păgâne - iată doar o parte din însușirile care au statornicit prestigiul real al Veneției în Orient. în privința populației venețiene, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai târziu, pe la orele 22, puteai auzi dintr-o gondolă singuratica voce de tenor a vreunui îndrăgostit bine dispus intonând o serenadă, dar el era rapid redus la tăcere de ploaia de roșii, pensule, șuruburi azvârlite de la geamurile învecinate de harnicii venețieni care trebuiau să prindă gondolele de dimineață. Noaptea venea senină. Deasupra orașului se ridica, precum un abur subțire, sforăitul puternic al Dogelui, însoțit de sforăiturile mai timide ale supușilor săi. Episodul 146 AMORUL LA VENEȚIA Așa era Veneția la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-și botinele prăfuite din picioare. Dacă mănânci dovleac seara, rar, foarte rar reziști ispitelor. Episodul 154 îN SALA DE MESE A SIGNOREI Rămași singuri, Metodiu și Iovănuț începură, după datină, să se spele. Rând pe rând, sub frecușul energic al harnicelor mâini monahale cădeau de pe trupurile lor în apa tot mai tulbure din încăpătorul lavabou prafurile roșcate ale Pocuției, cele aspre din Țara Leșească, vântoasele ce se ridică și orbesc drumeții în pusta de la Pesta, glodul negru al Serbiei, nisipurile fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
frumoase costume populare, spre lanurile de porumb înalt din care nu se vedea calul și călărețul și de unde nu se sfiau a se arăta prietenoși lupul și ursul ziua-n amiaza mare; spre falnicele livezi de pomi în care șerpi harnici și tăcuți culegeau merele și le așezau frumos în lădițe: merele mai mari în lădițe mai mari, iar merele mai mici le mâncau ei; spre grupurile de heruvimi care zburau ras cu pământul de-acolo, ducând cu voioșie spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
legumă barabulă. Spre acest boier se îndrepta acum Barzovie-Vodă cu suita sa. Episodul 174 LA MOȘIA LUI RADU STOENESCU-BALCÂZU De cum pășiră hotarele moșiei boierului Radu Stoenescu-Balcâzu, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și rapsodul Broanteș observă cu plăcere pretutindeni semnele unei harnice mâini de gospodar: șanțuri proaspăt săpate prin care curgea gâlgâind o apă firească, limpede, lanuri dreptunghiulare, parcă trase cu sfoara, de grâu cu spic greu, gunoi așezat în mici piramide pe pământul de pe care se culesese orzul, poteci pietruite pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trimis la Stambul, la Casa Veteranilor. — De ce tocmai pe ele? - întrebă Metodiu. — Turcoaica era deja prea bătrână, într-un fel o moștenisem de la tata, n-avea niciodată chef, era acră, făcea totul în silă, de parcă eram tata. Albaneza, deși foarte harnică și gospodină, era cam mică de statură și tușea mereu, era ofticoasă, răcise pe drum, o luasem într-o iarnă, iar poloneza, bre, altfel frumoasă de pici, băga întruna fitile printre celelalte, le tulbura, nu-i stătea gura o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fruntașii, întruneam două atribute: aveam cele mai bune note și, după părerea direcției, eram cei mai indisciplinați. Dinspre partea elevilor mai buni, se învecina cu noi Eisenberg, dinspre leneși - Takadjiev. Eisenberg sau „Mutul“ era un evreu foarte rușinos, modest și harnic. Avea un obicei straniu: înainte de a spune ceva sau de a răspunde la o întrebare, înghițea un nod de salivă pe care-l trimitea la vale înclinându-și capul și îngăimând „sssăăă“. Toți găseau de cuviință că trebuie să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
timp în tăcere, cu capul bâțâindu-i-se, apoi, venindu-i parcă o idee, o porni spre ușă. - Ascultă, Zander, îl opri Mik, ia bate acolo la Nelka și spune-i să se grăbească. Dar vezi, fii și tu mai harnic, că nici eu n-am murit încă. Când Zander închise ușa în urma lui, cu mișcări stranii și cu o precauție plină de spaimă, l-am întrebat pe Mik ce s-a întâmplat și unde se duc cu toții. - Ei, fleacuri, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]