738 matches
-
remușcrile, indeciziunile, aprecierile aspre sau indulgente faț de propriile noastre acțiuni n-au nimic de a face cu criteriile de simpatie, acestea fiind condiționate de alte fundamente etice. Morala eudemonist prezint (pornind de la concepția lui Aristip din Cirene, cu formulele hedonismului vizând principiul plcerii momentului, carpe diem felurite doctrine ale plcerii și utilitții, interpretate ca fundament al eticii. Potrivit acestei morale, (binele însemnând plcerea, iar rul durerea idealul etic ar fi starea sufleteasc a copilului, lipsit de griji. În aceast idee
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
pentru a putea avea acces la bunurile materiale. Viața se transformă într-o luptă competițională de obținere a unor avantaje, situații favorizante etc. Toate aceste „răsturnări valorice” duc la instaurarea unei „noi etici”, specifică societății deschise moderne, caracterizată prin individualism, hedonismul legat de satisfacerea pulsiunilor primare, extravaganța care cultivă și afișează formele fără conținut, excentricitatea care înlocuiește originalitatea, concurența care va înlocui cooperarea, violența ca formă de a se impune și a rezolva situațiile, de a-i domina și înlocui pe
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de satisfacții de moment, simple și futile, care produc plăcere, dar nu lasă nimic în urmă, la sfârșitul lor individul găsindu-se la fel de singur și de abandonat. Totul este mereu reluat de la capăt, iar existența ajunge o cursă a unui hedonism vid. În spatele acestei aparente opulențe, deschisă tuturor și în dezvoltarea continuă, stă de fapt „perisabilitatea” unor mode și modele din ce în ce mai simple, mai fragile, care se succed cu mare repeziciune. Vechiul stres de adaptare la condițiile schimbătoare ale vieții este înlocuit
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
fizice mari. Această teorie consideră că este legitimă suprimarea vieții indivizilor tratați sau grăbirea morții bolnavilor incurabili pentru a-i scuti de suferința unei agonii prelungite (P. Foulquié și R. Saint-Jean). Eutanasia este un concept derivat din „eudaimonism” și din „hedonism”, principii care resping suferința și durerea, cultivând plăcerea. Rezultă de aici că orice reflecție asupra vieții, în esența ei, este reductibilă la morală. De unde se desprinde și concluzia că igiena mintală este o morală practică, aplicată la viața psihică. În
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
un faliment al capitalului social, al inteligenței comunitare, care, printr-un cocteil toxic de convingeri și sentimente greșite, a generat, În cele din urmă, mai multe probleme decât a reușit să rezolve. Societățile se pot ticăloși atunci când se complac În hedonism; În acest caz, le lipsesc trei sentimente de bază: compasiunea, respectul și admirația. A compătimi Înseamnă a fi afectat de durerea celorlalți, și acesta e fundamentul comportamentului moral. Să consideri compasiunea un sentiment paternalist și umilitor e o imensă corupere
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
oameni, ceva elastic, aditiv, extensiv. Cybercultura este o ipostază a mondializării actuale, inclusiv cu reverberații în lumea spiritului. Iată câteva aspecte ale acestei evoluții: se manifestă tot mai insistent o proliferare a culturii de masă în detrimentul culturii „mari”, serioase, tradiționale; hedonismul și consumerismul facil sunt ridicate la principii întemeietoare și susținătoare ale acestei culturi; se experimentează formule tot mai sincretice, omogenizatoare, ale unor registre care în mod tradițional s-au dezvoltat separat (dintre savant și comun, dintre local și exotic, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
să spunem un lucru esențial facem apel la "conștiința noastră mai bună", la vechii greci. Xenofon amintește o discuție a lui Socrate cu Aristip despre tipul de educație necesar unui cetățean și unui viitor conducător al cetății, discuție în cadrul căreia hedonismul nonimplicării practicat de Aristip este combătut de asumarea responsabilă a spațiului public susținută de Socrate. Trăim demnitatea ființei noastre doar în calitate de cetățeni, adică de persoane capabile să se guverneze mai întâi pe ele însele și, după aceea, pe ceilalți; după cum
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
Diagnosticul lui Zygmunt Bauman (de altfel corect) pare să descurajeze posibilitatea ca datoria elevului de a învăța să fie fundamenta pe civism, deoarece adulții au abandonat spațiul public (sau sunt pe cale să o facă), preocupați fiind mai mult de un hedonism frivol, superficial, lipsit de orizont. În mod evident, rămâne întrebarea dacă nu cumva elevii ar trebui să aleagă alt drum (acela al implicării), însă fără a se putea fundamenta datoria de a învăța algoritmul împărțirii pe responsabilitatea ulterioară de a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
sfîrșitul vieții), cît Wells-tînărul. Deși deprimat de apropierea morții (scriitorul suferă, în ultimii săi ani, de cancer hepatic), eroul își asumă destul de liniștit (în "discuția" cu el însuși) existența tumultoasă. În contra partidă, junele Wells se aruncă în viață cu un hedonism rapace, care i-ar face invidioși și pe cei mai înverșunați senzualiști ai istoriei. Se înțelege, acest Wells devine miza întregului text, iar intensitatea creionării moral-psiholo gice, exersate de Lodge, se focalizează, aproape exclusiv, pe el. Prozatorul post-victorian se transformă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de a media (uneori, chiar de a intermedia) între extremele analitice, noționale și stilistice. Teoria estetică revelă o organicitate impresionantă în pofida dimensiunilor și a absenței unei concluzii -, asigurată, în primul rînd, de viziunea generală, unitară, a autorului. Fie că abordează "hedonismul estetic", "fericirea cunoașterii", "noul", "dezestetizarea artei", "urîtul", fie că se focalizează pe opusul lor, "empiria artei", "dialectica funcționalismu lui", "tradiția", "autonomia artistică", "noțiunea de frumos", Adorno refuză, măcar într-o etapă inițială, partipris-ul ideologic, explorînd, cu obiectivitate de arhivar, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Leo Lowenthal, Walter Benjamin, Ernst Bloch, Otto Kircheimer, Franz Neumann, Henry Grossman, Friedrich Pollock, care e poate cel mai economist dintre toți și alții, ca să avem o imagine mai bună asupra nucleului materialist al dialecticii non hegeliene și negative, al hedonismului utopic al Școlii critice. Teza subiectivității moderne este reconstruită pe baza modelului lui Ulise, care, pentru a supraviețui sacrifica vraja naturii exterioare pe altarul raționalității instrumentale, devenind astfel "protoimaginea individului burghez". Deci rațiunea eliberează de constrîngerile naturii, iar acest proces
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
se dedă exceselor alimentare. Unele dintre aceste reproșuri au la bază fapte reale, dar ele sunt interpretate incorect, cu bună știință (M. Onfray). Epicur nu era un cetățean de vază, dar i se atribuiau prea multe defecte. El trăiește un hedonism ascetic. S-a bucurat de succes în timpul vieții. Practicile epicuriene s-au prelungit sute de ani după moartea filosofului. Epicur (cel care ajută) pare predestinat de propriul nume să contribuie la mântuire. El luptă împotriva a tot ceea ce generează frică
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
că scopul vieții trebuie să fie plăcerea, că natura adâncă a semenilor săi nu poate fi decât plăcerea, echilibrul și pacea, siguranța și optimismul. De la început, trebuie făcută precizarea că Epicur nu se referea la desfătările senzuale și nu propovăduia hedonismul vulgar. A înființat școlile de filosofie de la Mytilene, Lampsacas și Atena. După ce a trăit 72 de ani, s-a stins la 7 ani de la moartea lui Platon. A fost un autor original și fecund (cca 300 de scrieri). Epicur împărțea
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
posibilă ca echilibru, ca dreaptă măsură. "Meden agan" este principiul care îl urmărește pe Epicur și îl leagă de individ și nu de societate cum credea Aristotel; cumpătarea se raportează la plăcerile trupești, dar nu la toate; epicurianismul este un hedonism de un fel aparte, diferit de cel stigmatizat de Aristotel. Epicur face din plăcere temeiul existenței noastre, sensul ei, dar nu eșuează în amoralismul la care l-ar fi dus un hedonism vulgar împreună cu egoismul implcat de acesta. Pierre Gassendi
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
trupești, dar nu la toate; epicurianismul este un hedonism de un fel aparte, diferit de cel stigmatizat de Aristotel. Epicur face din plăcere temeiul existenței noastre, sensul ei, dar nu eșuează în amoralismul la care l-ar fi dus un hedonism vulgar împreună cu egoismul implcat de acesta. Pierre Gassendi a publicat în 1647 "Viața și moravurile lui Epicur". Binele suprem stă în voluptate. Epicureismul nu se reduce la versiunea ascetică, ci o are și pe acea hedonistă, voluptatea epicureică nu este
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Pierre Gassendi a publicat în 1647 "Viața și moravurile lui Epicur". Binele suprem stă în voluptate. Epicureismul nu se reduce la versiunea ascetică, ci o are și pe acea hedonistă, voluptatea epicureică nu este desfătarea bestială și nici plăcerea cataleptică. Hedonismul a fost definit pentru prima dată în Grecia antică (cu semne anterioare manifeste în alte zone: Mesopotamia, China, Egipt); aceste manifestări erau rezultatul unei dorințe firești de a trăi în liniște, simplitate, seninătate și plăceri. Înflorirea epocii eleniste se exercita
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
perioade: * perioada următoare revoluției franceze și căderii napoleoniene; * ruinele și instabilitatea economică de după primul Război Mondial; * goana după aur de la mijlocul secolului al XIX-lea american; * prohibiția și recesiunea economică (1920-1930). Există și o adevărată galerie a personajelor vestite prin hedonismul lor impus până la satisfacerea deplină a poftelor: Cleopatra (69-30 î.e.n.), Tiberiu (42 î.e.n. - 37 e.n.), Caligula (12-41 e.n.), Ludovic al XIV-lea "Regele Soare" (1638-1715), Ecaterina cea Mare (1762-1796), George al IV-lea (1762-1830), Ludovic al II-lea "regele Ludwig
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
al XIV-lea "Regele Soare" (1638-1715), Ecaterina cea Mare (1762-1796), George al IV-lea (1762-1830), Ludovic al II-lea "regele Ludwig cel nebun" (1845-1886). Istoria este plină de personaje destrăbălate, a căror viață a sfârșit tragic. Răsfățul excesiv este pericolul hedonismului scăpat din frâu. Fiecare își poartă responsabilitatea față de sine; dacă ne asigurăm propria fericire și bucuria de propria viață într-o măsură rezonabilă, le putem împărți cu cei din jur. Puritanismul credea orbește în interpretarea literală a Scripturii și propăvăduia
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
care este incoruptibilă și deci, absolut deloc supusă morții. Spinoza refuză filosofii care i-ar putea pleda cauza (Platon, Aristotel, Socrate). Alții ar putea fi mobilizați pentru cauza sa (Epicur, Democrit, Lucrețiu). Spinoza este ciudat cu materialismul lui fără materie, hedonism fără trup, religie fără dogme, este unitate fără urme de apoi, dorință fără carne etc. Spinoza poate fi citat ca un libertin al barocului. Preocuparea principală a libertinului este eliberarea, separarea registrelor Credinței și Rațiunii, a Teologiei de Rațiune, a
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
preferați, care par să fi făcut o alegere fără rezerve pentru libertate, în detrimentul adevărului sau chiar al căutării adevărului. Aron nu invocă niciun adevăr pe care să-l opună la anarhia dorințelor consacrate în drepturile lor, nu dojenește nici chiar hedonismul contemporan pentru frenezia sa pe care nicio limită nu o mai reține, ci interoghează "criza morală a democrațiilor liberale". Neliniștea care le frământă și care se poate traduce prin conduitele cele mai nebunești, este semn că ele nu se pot
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
perimetru este doar de ochii lumii, populat de actorii (hypocritai) purtători de măști ale aparențelor, ale salvării acestora. În spatele uniformei călugărești apare, insidioasă și universală, uniforma cărnii", conchide Gabriel Liiceanu, pe urmele unui Boccaccio recuperator al al unui soi de hedonism precreștin, dar nu anticreștin. Boccaccio și-l face aliat și complice pe Dumnezeu în a proslăvi dorința și plăcerea erotică plus farmecul aparte, mai ales atunci când ea este furtivă (a se vedea personajul Filomena). Pictor de geniu al lumii îmbibate
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
extravaganță și lux, cei bogați acordau o mare atenție arhitecturii; rezultatul acestui entuziasm s-a concretizat sub forma unor palate noi, a pavilioanelor, moscheilor, fîntînilor și a unor parcuri publice sofisticate. Această epocă s-a remarcat prin accentul pus pe hedonism și printr-un mare interes față de poezie. În privința realizărilor pe plan cultural, introducerea tiparului în limba turcă a fost poate cea mai importantă. Pînă atunci fuseseră tipărite cărți în armeană, greacă, ebraică și latină, dar nu și în turcă. Eroul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
discursul lui Rorty. Culler îi reproșează scurt - în ciuda teoriei inconsistenței naturii textului -, că, fiind preocupat exclusiv de uz, pragmatismul lasă în suspensie chestiunea sfidării de către un text a structurii conceptuale cu care noi încercăm să-l interpretăm. Cu alte cuvinte, hedonismul post-teoretic al lui Rorty, numit paradoxal "pragmatism", e neavenit din moment ce neagă însăși dimensiunea euristică a științelor limbii, activitatea "practică" a analizei. Intrigat de finalismul pragmatic conform căruia, din moment ce nu există poziție exterioară propriei credințe, devine imposibilă aprecierea valabilității unui alt
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
în contact natural cu reacțiile la impresionism, cu asidua aspirație către natura primitivă, frustă, necoruptă de sclifoselile de buduar și de suspinele efeminate și false. In mod sigur, nu îi vor scăpa, în această perioadă, nici încercările de înlocuire a hedonismului de tip art nouveau, confortabil și decorativ, cu o atitudine frustă, cu exprimări directe și cu caractere susținute de energii elementare. În mod cert, tînărul pictor se regăsește estetic și temperamental pe această imensă plajă de oferte. Desenator prin practică
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
Coșbuc”), citit azi, chiar dacă în ansamblu este „sub nivelul celorlalte două volume”, se reține azi prin cel puțin câteva pasteluri - ne încredințează Petru Poantă - prin „rafinamentul plastic”, prin „spiritul ludic” ce trebuie, ce poate fi acceptat mai cu seamă pentru „hedonismul hâtru” al unor „stări și curiozități efemere” de fapte, marcat de „un nonconformism jovial și amuzant”, poeziile nefiind însă ocazionale, în strictul sens al cuvântului, automatismul prozodic pe care i-l reproșează criticii de ieri, ca și cei de azi
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]