924 matches
-
raționamentul intuiționist german, dialectica marxistă și darwinismul social al lui Herbert Spencer. Conform acestei abordări, Veblen a calificat peiorativ doctrinele ricardiene și post-ricardiene ca discipline "taxonomice", ce-și au rădăcinile într-o filosofie a dreptului natural și într-o psihologie hedonistă, ce consideră oamenii ca pe niște creaturi pasive care reacționează mecanic la stimuli exteriori. Aceste doctrine, susține Veblen, au redus toate motivațiile umane la nevoi de cumpărare exprimate în termeni monetari și au dezvol tat o credință într-o credință
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de educație, de diferite pasiuni etc. Ideea de capital cultural e strîns legată de variația prețului fictiv al timpului liber și vizează maximizarea utilității optimale. Consumul cultural va fi determinat de timpul solicitat, de factorul cost și de opțiunile subiective, hedoniste, ale indivizilor. Unii vorbesc despre "sfîrșitul culturii", în sensul că ea pare să fi intrat definitiv sub zodia comercială, la rîndul său determinată de cea tehnologică. Respectivii văd aici un triumf al materialului, al trivialului. Totuși, înclin să cred că
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
-și drămuiască bugetul la toate capitolele sale, lipsa banilor devenind o grijă din ce în ce mai obsedantă. Oamenii se bucură de îngrijiri medicale tot mai bune. Dar asta nu-i împiedică să încerce felurite ipohondrii cronice. Corpul e liber, mizeria sexuală persistă. Solicitările hedoniste sunt omniprezente, dar angoasele, decepțiile, insecuritatea socială și personală cresc și ele. Iată tot atâtea aspecte care fac din societatea de hiperconsum o civilizație a fericirii paradoxale. „Cine vorbește de fericire are adesea ochii triști”, scria Louis Aragon. Trebuie oare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
climatizat,” cât a privatizat modurile de viață. În vreme ce „uzura morală dirijată” a produselor se accelerează, publicitatea și mass-media exaltă bucuriile „la minut”, afișând mai peste tot fantasmele erosului, ale confortului și ale divertismentelor. Sub un potop de semne facile, frivole, hedoniste, faza II a contribuit la delegitimarea normelor victoriene, a idealurilor caracteristice sacrificiului, a imperativelor rigoriste în beneficiul plăcerilor private. Prin aceasta, ea a provocat o basculare a timpului, trecerea de la orientarea futuristă la „trăirea în prezent” și la satisfacțiile sale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o basculare a timpului, trecerea de la orientarea futuristă la „trăirea în prezent” și la satisfacțiile sale imediate. Revoluție a confortului, revoluție a cotidianului, revoluție sexuală: faza II este la originea „celei de-a doua revoluții individualiste”14, marcată de cultul hedonist și psihologic, de privatizarea vieții și de autonomizarea subiecților în raport cu instituțiile colective. Ea poate fi considerată ca primul moment al ștergerii vechii modernități disciplinare și autoritare, dominată de confruntări și de ideologii de clasă. Acest ciclu s-a încheiat la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
aparatelor electrocasnice, al concediilor, al plajei, a căror seducție nu poate fi explicată plecând doar de la modelul distincției. Adevărul este că, începând cu anii 1950-1960, accederea la un mod de viață mai ușor și mai confortabil, mai liber și mai hedonist constituia deja o motivație foarte importantă pentru consumatori. Exaltând idealurile fericirii personale și divertismentul, publicitatea și mass-media au favorizat comportamentele de consum mai puțin supuse primatului judecății altuia. A trăi mai bine, a te bucura de plăcerile vieții, a nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în beneficiul unei mitologii euforice și ludice, frivole și juvenile. De unde natura hibridă a acestui ciclu ce se prezintă la scara istoriei drept o formațiune de compromis între mitologia standing-ului și cea fun, între consumul demonstrativ „tradițional” și consumul hedonist individualist. Consumul intimizattc " Consumul intimizat" Acest ciclu s-a încheiat. Procesul de diminuare a cheltuielilor destinate să atragă stima a luat o asemenea amploare, încât s-a pus problema consemnării unei noi faze istorice a consumului. Prin breșa creată de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ca un derivativ: dacă este totuși o formă a consolării, el funcționează și ca un agent de experiențe emoționale importante în sine. S-o spunem fără înconjur, criticile demistificatoare ale ideologiei nevoilor au greșit atunci când au vrut să excludă dimensiunea hedonistă a consumului. O problematică ce-l făcea pe un Baudrillard, de exemplu, să afirme: „Consumul se definește ca un veto la adresa plăcerii. Ca logică socială, sistemul consumului este instituit pe baza unei negări a plăcerii”1. În ce mă privește
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Ca logică socială, sistemul consumului este instituit pe baza unei negări a plăcerii”1. În ce mă privește însă, cred că nu ne mai putem înșela asupra chestiunii în discuție, consumul în societățile noastre fiind inseparabil atât de idealul social hedonist, cât și de înclinația subiectivă spre plăcere. Dar despre ce fel de plăceri e vorba? Ce e în joc, pentru subiect, în cursa spre satisfacțiile care țin de piață? Trebuie să mai deschidem o dată dosarul lui homo consumans, care e
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
e mai complex, mai „metafizic” decât lăsa să se înțeleagă o primă abordare sociologistă. Consumul ca divertisment și călătorietc "Consumul ca divertisment și călătorie" Hedonism, divertisment și economia experiențeitc "Hedonism, divertisment și economia experienței" Nimic nu ilustrează mai bine dimensiunea hedonistă a consumului ca rolul crescând al activităților din timpul liber în societățile noastre. Cheltuielile legate de sectorul divertisment, de cel al culturii sau comunicării ocupă un loc tot mai mare în bugetul familiilor: ele cresc mai repede decât media consumurilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ori mai repede decât media celorlalte sectoare economice. În Statele Unite, industriile culturale au ajuns pe primul loc la export, înaintea aeronauticii și a agriculturii. În paralel cu creșterea bugetelor și a timpului consacrat divertismentelor, marketingul furnizează tot mai frecvent ofertei hedoniste un ambalaj experiențial. Faza III înregistrează o explozie a numărului parcurilor de distracții: în Franța, 250 de astfel de parcuri atrag 70 de milioane de vizitatori anual; Disneylandul de lângă Paris a devenit prima destinație turistică europeană, cu mai mult de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
adevărată” care să-i semene. Dacă preferă uneori simularea dirijată hazardului realității, el ține și mai mult la redescoperirea „autenticității” naturii, la amenajarea individualizată a timpului liber. Este de la sine înțeles că, într-un asemenea „capitalism cultural”, așteptările și comportamentele hedoniste legate de consum sunt primordiale. Paul Yonnet contestă acea definiție a timpului liber care pune accentul pe criteriul hedonist 8, dar trebuie să spun că argumentația lui nu m-a convins până la capăt. Fără îndoială, cutare sau cutare spectacol poate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
autenticității” naturii, la amenajarea individualizată a timpului liber. Este de la sine înțeles că, într-un asemenea „capitalism cultural”, așteptările și comportamentele hedoniste legate de consum sunt primordiale. Paul Yonnet contestă acea definiție a timpului liber care pune accentul pe criteriul hedonist 8, dar trebuie să spun că argumentația lui nu m-a convins până la capăt. Fără îndoială, cutare sau cutare spectacol poate să nu-mi fie pe plac, dar asta nu-i de ajuns pentru a elimina ideea că motivația principală
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai frecvent întâlnit, cei mai mulți oameni asociind timpul liber cu plăcerea-destindere, iar lucrul cu o obligație mult mai puțin plăcută. Oricare ar fi experiența trăită a practicilor divertismentului, nu putem nega că oamenii asociază timpul liber cu o satisfacție de tip hedonist, ceea ce nu e, în general, și cazul muncii. Auzim frecvent vorbindu-se de muncă ca despre un chin: de ce nu se întâmplă oare același lucru în cazul activităților din timpul liber? Adaug că, dacă o mare parte dintre salariați doresc
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ca plăcere" Dar nu este suficient să subliniem noua preponderență a pieței divertismentului. Pentru că, în zilele noastre, chiar și consumul de bunuri materiale are tendința să basculeze într-o logică experiențială, shoppingul apărând în general ca o componentă a atmosferei hedoniste și recreative. Este adevărat că un francez din doi consideră comportamentele tipice cumpărării ca aducând mai mult sau mai puțin cu o corvoadă, dar același procentaj asimilează cumpărăturile cu plăcerea 9. Astfel, într-un timp când complexele comerciale atrag ca
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
shopping-party, distracția la cumpărături. Societatea de hiperconsum este aceea în care consumul se scindează în mod radical, ordonându-se în jurul a două axe antagonice: pe de o parte, cumpărăturile practice, considerate a fi corvezi, și, pe de altă parte, cumpărăturile hedoniste, privite ca sărbători, ele incluzând atât produsele culturale, cât și un mare număr de bunuri materiale (automobil, modă, mobilier, decorații interioare etc.). Cumpărarea-plăcere, consumul experiențial: cum poate fi asimilat actul cumpărării cu o activitate recreativă? Cum poate el funcționa ca
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
un mare număr de bunuri materiale (automobil, modă, mobilier, decorații interioare etc.). Cumpărarea-plăcere, consumul experiențial: cum poate fi asimilat actul cumpărării cu o activitate recreativă? Cum poate el funcționa ca derivativ? Ce face din consum un divertisment? Neîndoielnic, avântul consumului hedonist nu poate fi separat de multiplele strategii comerciale. S-a evidențiat adesea modul în care publicitatea a erotizat marfa, i-a creat un mediu prielnic, festiv, un climat de vis cu ochii deschiși și de stimulare permanentă a dorințelor. Acest
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ori ludice. Se vând excitație și senzație și se cumpără experiență de viață, orice consumator semănând mai mult sau mai puțin cu un „colecționar de experiențe”13 dornic să se întâmple ceva aici și acum. Ca un proces de intensificare hedonistă a prezentului prin înnoirea perpetuă a „lucrurilor”, așa trebuie gândit consumul în faza III. Practicile hiperconsumatorului sunt comandate de o estetică a mișcării continue și a senzațiilor trecătoare. A consuma însemna a te deosebi de ceilalți; acum, a consuma înseamnă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
încearcă să regăsească impresii trăite cândva în copilărie prin intermediul ofertei pieței; ei se joacă fără nicio inhibiție cu trecutul, surfează peste mărcile vechi sau reprezentative pentru toate perioadele vieții. De unde putem conchide: „consumul regresiv” este înainte de toate semnul unei culturi hedoniste, ludice și juvenile, semnul unei epoci în care cumpărăturile se fac în vederea unor experiențe subiective. Noua febră nu este altceva decât una dintre figurile ordinii dereglementate, emoționale, hiperindividualiste a fazeiIII. Orice ar fi, în mod paradoxal, omului îi place „s-
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
un magazin cu mărfuri la preț redus nu este un subconsumator, ci un hiperconsumator care se abține de la anumite cheltuieli pentru a putea accede, în altă parte, la consumuri ludice, comunicaționale și emoționale. Nu atotputernicia logoului triumfă, ci forța valorilor hedoniste, gustul pentru schimbare, dorința generalizată de a participa la societatea-modă. Hiperpublicitate și hipermărcitc "Hiperpublicitate și hipermărci" Rămâne un adevăr că goana după inovare și lansări de produse nu se poate lipsi de strategiile de comunicare destinate să favorizeze vânzarea, să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cumpărării, a gusturilor și a exigențelor. Hedonismul consumatoriutc "Hedonismul consumatoriu" Faza II nu se reduce la difuzarea de masă a bunurilor de confort, ea a creat în același timp o cultură cotidiană dominată de mitologia fericirii personale și de idealurile hedoniste 11. Societatea obiectului se prezintă ca fiind civilizația dorinței, care consacră un adevărat cult bunăstării materiale și plăcerilor imediate. Plăcerile consumului se exhibă peste tot, imnurile aduse timpului liber și vacanțelor răsună pretutindeni, totul se vinde ca promisiune a fericirii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de privațiuni, de inhibiție și de ascetism. Gata cu poruncile disciplinare și rigoriste, este momentul clamării dorințelor materiale, al celebrării divertismentului și consumului, al desfătării perpetue în plăceri private. Faza II corespunde lansării pe orbită a unui individualism de masă, hedonist și consumerist. Hedonism individualist care s-a concretizat în noi practici de consum, acesta devenind una dintre principalele preocupări ale individului. Creșterea însemnată a cheltuielilor pentru timpul liber (ele s-au multiplicat cu 3,5 între 1949 și 1974), pasiunea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ecou. Astfel, suntem martorii extinderii gustului pentru hoinăreală, pentru ieșirile seara la restaurant, pentru zăbovirea pe plajă sau pe terasele cafenelelor. Nu o temporalitate uniform urgentistă, ci un sistem compus din temporalități profund eterogene: timpului operațional i se opune timpul hedonist, timpului corvezilor - timpul recreativ, timpului precipitat - timpul decomprimat al jocurilor și al spectacolelor, al destinderii, al ansamblului de momente centrate pe plăcerile senzuale și estetice. Regimul timpului în societatea de hiperconsum nu are nimic unidimensional: dimpotrivă, el este paradoxal, desincronizat
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
toxicomaniile, practicile adictive de tot felul, anarhia comportamentelor alimentare, bulimia și obezitatea. Se anunță așadar în egală măsură un individualism dezlănțuit și haotic și un consumator „expert” capabil să-și poarte de grijă în mod responsabil. Slăbirea controlului colectiv, normele hedoniste, supraabundența, educația liberală, toate acestea au contribuit la fabricarea unui individ detașat de scopurile comune și care, dispunând doar de propriile forțe, se vădește adesea a fi incapabil să reziste solicitărilor din afară, ca și impulsurilor din interior. Suntem astfel
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
adaptată cerințelor unui consum nelimitat. Era hiperconsumului începe atunci când vechile rezistențe culturale sunt reduse la tăcere, când culturile locale încetează a mai constitui niște frâne în calea formării gustului pentru nou. Faza III este acea civilizație în care sistemul referențial hedonist se impune ca evidență, în care publicitatea, divertismentul, schimbările permanente aduse cadrului de viață au „intrat în rândul moravurilor”: neoconsumatorul nu se mai dezvoltă pe fondul unei culturi antinomice 2. Spiritualitatea consumeristătc "Spiritualitatea consumeristă" Nici chiar religia nu mai constituie
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]