949 matches
-
german cu Începere de la Kant - Întreprindere care, firește, nu-și poate afla locul În cuprinsul acestei cărți. Pot fi aduse obiecții la considerarea gnosticismului drept model analog corect pentru evoluționismul hegelian ori marxist, Însă ceea ce contează cu adevărat este curentul hermeneutic care a luat naștere, reprezentat de Taubes, Voegelin, Topitsch, Pellicani și alții, după care modernitatea este gnostică. Creatoarea lor greșită-Înțelegere a gnosticismului este posibilă, cu toate că s-ar putea ca ea să nu aibă legitimitate În ochii celui care caută ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
evenimentele dramatice din 4 martie 1977 - din volumul omagial din 1979, primul volum de acest fel după cutremurul din 4 martie 1977, Eugen Barbu sesizează substanța mitologică a comportamentului fondator al lui Ceaușescu. Scriitorul - parte ca elogiu, parte ca demers hermeneutic - face trimitere la baladă 9. „Legenda” a suscitat și un studiu de maximă acribie din perspectiva istoriei religiilor al lui Mircea Eliade În De la Zalmoxis la Genghis-Han10. Eliade evidențiază componenta rituală ocultată a unei mitologii fondatoare 11 recognoscibile În legendă
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
propună strategii de emancipare a celor educați de sub presiunea constrângerilor instituționale. Însă uneori pedagogia socială poate propune ea însăși practici rigide, un sistem normativ dogmatic, cum se întâmplă în regimurile totalitare. În prezent, pedagogia socială ia în considerare și „analizele hermeneutice, studiile istorico-sociale, cercetările critico-ideologice și rezultatele empirico-analitice ale științelor educației” (Schaub, Zenke, 2001). În ultimul timp, pedagogia socială este asimilată „muncii sociale”, iar pedagogul social, ca practician, primește însărcinările unui lucrător (sau asistent) social. El este atunci preocupat de grupurile
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și de concordia discors. Ambiguitatea necesară textului poetic stă în strânsă legătură cu această stare de lucruri, căci matricea ambiguității o constituie tocmai polaritatea, coincidentia oppositorum".19 Formele de existență a limbajului poetic, menite să asigure procesualitatea textuală ca "act hermeneutic", sunt "textualizarea", "contextualizarea" și "transtextualizarea", aflate într-un continuu dinamism inter-relațional.20 Cele trei forme de manifestare a poeticității textualizarea, contextualizarea și transtextualizarea au fost definite ca o "configurație de semne"21 : "caracteristica principală a textului literar, la nivelul lingvisticii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
1883) și din Ideen über eine beschreibende und vergleichende Psychologie (Idei privitoare la o psihologie descriptivă și comparativă 1894) "spre o comprehensiune generală a ființei"87 Pe scurt, Dilthey ar fi reorientat științele spiritului de la niște baze psihologice spre unele hermeneutice. Teza, devenită aproape un clișeu în epocă, e reluată de o serie de comentatori contemporani. Bunăoară, Erwin Hufnagel 88 susține că psihologia care în Idei despre o psihologie descriptivă și analitică era chemată să asigure "fundamentul definitiv pentru activitatea în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în înțelegerea sensului" ajungem numai dacă pornim de la corelațiile obiectivate ale trăirii. În cap. III (3) vom arăta că "trăirea" lui Dilthey nu este în nici un caz lipsită de reprezentativitate și de semnificație suprapersonală și că ea se subordonează principiului hermeneutic al complementarității dintre parte și întreg. Prin urmare, deși uneori dimensiunea hermeneutică nu este, poate, îndeajuns de bine pusă în evidență, aceasta nu înseamnă că ea reprezintă o descoperire ulterioară, menită a-l ajuta pe Dilthey să-și obiectiveze demersul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dătătoare de sens și, chiar dacă bazele ei sunt psihologice (transpunerea, reconstituirea, retrăirea), aici nu poate fi vorba despre un psihologism îngust, ci despre o psihologie structurală, "comprehensivă" (verstehende Psychologie), prin care Dilthey încearcă să refundamenteze epistemologia, așezând-o pe temeiuri hermeneutice. (La această idee vom reveni în cap. III, 4). Deși consideră că teza obiectivării treptate "nu poate fi respinsă cu totul", Manfred Riedel susține în schimb că "opera târzie a lui Dilthey ancorează în concepția epistemologică originară" (s.n.), fiind unitară
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
știința naturii, ci pe științele spiritului și pe conștiința lor istorică, științe "chemate să legitimeze pe terenul lumii moderne posibilitatea întemeierii critice a cunoașterii."91 Și mai tranșant decât Riedel se exprimă în acest sens Herbert Schnädelbach, care accentuează demersul hermeneutic constant al lui Dilthey. Autorul citat consideră că acea "comprehensiune psihologică a lui Schleiermacher, de la care pornește Dilthey o comprehensiune a autorului și a intențiilor lui -, are puțin de-a face cu ceea ce la cumpăna dintre veacuri era atacat sub
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un fel și de A. Metzger. El arată că, dacă la Dilthey "înțelegerea <<celei mai intime intenții a singularului>> rămâne baza pentru înțelegerea <<celor mai generale categorii>> ale spiritului, respectiv pentru fundamentarea <<științelor sistematice ale spiritului>>"149, iar sensul cunoașterii hermeneutice este după propria-i afirmație "întregirea propriei individualități prin intuirea altora"150, la romantici fundamentală este "natura umană în general", așa cum spune Dilthey atunci când îl interpretează pe Schleiermacher 151. Se vede și de aici că la romantici avem de-a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
această distincție se bazează, în fond, deosebirea dintre Geistesși Naturwissenschaften, care "nu este în primul rând o deosebire de domenii", ci una de abordare 163, ceea ce ne determină să afirmăm că ar trebui mai curând să numim "științele spiritului" științe hermeneutice 164, iar "științele naturii" științe explicative. Deocamdată doar anticipăm analiza anunțată, spunând că perspectiva pozitivistă asupra științelor acoperă la Dilthey numai domeniul științelor naturii, în timp ce științelor spiritului li se rezervă "o relativă autonomie"165 din momentul în care ele ies
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de Riedel într-un pasaj pe care l-am citat anterior, unde științele spiritului erau definite ca "discipline contemplativ-compre-hensive". Prin această afirmație autorul face trimitere la istorism, care se raportează la trecut "în mod contemplativ, în așa fel încât metodele hermeneutice își pierd legătura cu acțiunea". (Desigur, aici este pusă în discuție "contemplativitatea" investigației hermeneutice, și nu caracterul contemplativ specific unei Weltanschauung vezi supra nota 25). Dacă trimiterea la istorism este întru totul justificată: "Conștiința metodologică a științelor spiritului se articulează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
erau definite ca "discipline contemplativ-compre-hensive". Prin această afirmație autorul face trimitere la istorism, care se raportează la trecut "în mod contemplativ, în așa fel încât metodele hermeneutice își pierd legătura cu acțiunea". (Desigur, aici este pusă în discuție "contemplativitatea" investigației hermeneutice, și nu caracterul contemplativ specific unei Weltanschauung vezi supra nota 25). Dacă trimiterea la istorism este întru totul justificată: "Conștiința metodologică a științelor spiritului se articulează în cadrele istorismului, al cărui <<nucleu>> (după F. Meinecke) este <<înlocuirea unei perspective generalizatoare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
terminologice utile și, sperăm, clarificatoare pe parcursul lucrării. 7 F.W.J. Schelling, Filozofia artei, București, Editura Meridiane, 1992, traducere de Radu Gabriel Pârvu, p. 102. 8 Ibid., p. 101. 9 Manfred Riedel, Comprehensiune sau explicare? Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, traducere și prefață de Andrei Marga, Cluj, 1989, p. 133. 10 La aceste tipuri de intercondiționări vom reveni, într-un alt context, în cap. III, 4. 11 Bunăoară, s-ar putea obiecta că dintr-un anumit punct de vedere pozitivismul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
confirmă tradiția hermeneutică, acea tradiție care a caracterizat, începând cu Schleiermacher, comprehensiunea ca o mișcare circulară sau în spirală". Accentul pus aici de Schnädelbach ni se pare prea apăsat, fiindcă există prea multe locuri și lucrări, unde, dincolo de mișcarea cercului hermeneutic, atașamentul lui Dilthey față de un demers inductiv fie el și impur este totuși prea indubitabil ca să-l putem plasa chiar sub semnul unei mode din epocă. 104 Ibid., p. 159. Pentru mai multă exactitate, cităm întregul context în care apare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înseși. În cel de-al doilea caz în favoarea căruia pledează multe pasaje -, Dilthey ar reprezenta o variantă psihologizantă a filozofiei transcendentale, abia aceasta înlesnind apoi, la rândul ei, stabilirea diferenței dintre psihologie ca știință particulară și știința spiritului în sens hermeneutic." Totuși, observă în continuare Schnädelbach, "la Dilthey granițele dintre filozofie și psihologie sunt estompate, iar pentru a se justifica, el ar putea invoca faptul că, până pe la mijlocul secolului al XIX-lea, psihologia ca știință despre spirit a fost considerată permanent
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este o bază indispensabilă pentru științele hermeneutic-istorice, încât fiecare acțiune conține, alături de conexiunea motivației, și o conexiune a impulsului rezultată din amestecul de trebuințe și afecte care depășește acțiunea reciprocă a individului și lumii înconjurătoare și rămâne <<neinteligibilă>> în sens hermeneutic". De aceea, "acolo unde se aplică conștient și metodic judecățile generale pentru a cunoaște singularul, sub toate laturile, expresia <<explicație>> își dobândește locul ei în cadrul cunoașterii singularului" (M. Riedel, op. cit., p. 113). De aceeași părere este și V. Drăghici. El
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Ființa istorică, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977, pp. 31-33). Ca "unitate originară" a unei conexiuni fundamentale în cunoaștere (Erlebniszusammenhang), "trăirea" lui Dilthey se înseriază într-o "conexiune a vieții" și nu este lipsită de reprezentativitate. Înțelegerea trăirilor se subordonează unui principiu hermeneutic pe care Dilthey îl aplică în mod consecvent ori de câte ori este vorba despre interpretarea faptelor, indiferent de natura acestora: cel al complementarității raportului dintre parte și întreg. Așadar, "trăirea" nu este un fenomen strict personal, fără relevanță, ci ea ne deschide
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
importanța unor asemenea "ipoteze de lucru" nu a fost negată niciodată de către Dilthey. Sau în alți termeni, chiar și o teorie a cunoașterii rămâne în cele din urmă tot o viziune metafizică (vezi I, 3C). Dacă apelăm la figura cercului hermeneutic, vom ajunge la aceleași concluzii. Putem spune că, privit în sine, întregul pe care-l reprezintă orice metafilozofie (Weltanschauungsphilosophie) devine, la rându-i, parte (Weltanschauung). "În cercul hermeneutic arată M. Riedel întregul poate să apară totdeauna doar ca <<totalitate relativă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tot o viziune metafizică (vezi I, 3C). Dacă apelăm la figura cercului hermeneutic, vom ajunge la aceleași concluzii. Putem spune că, privit în sine, întregul pe care-l reprezintă orice metafilozofie (Weltanschauungsphilosophie) devine, la rându-i, parte (Weltanschauung). "În cercul hermeneutic arată M. Riedel întregul poate să apară totdeauna doar ca <<totalitate relativă>> sau continuitate care păstrează deschisă experiența istorică dinspre trecut spre viitor."165 Așa cum se știe, conform interpretării hermeneutice, "un singular nu poate fi înțeles decât sub presupoziția cvasisistematică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
metafilozofie (Weltanschauungsphilosophie) devine, la rându-i, parte (Weltanschauung). "În cercul hermeneutic arată M. Riedel întregul poate să apară totdeauna doar ca <<totalitate relativă>> sau continuitate care păstrează deschisă experiența istorică dinspre trecut spre viitor."165 Așa cum se știe, conform interpretării hermeneutice, "un singular nu poate fi înțeles decât sub presupoziția cvasisistematică a întregului [...], iar o înțelegere a întregului poate fi dobândită abia prin comprehensiunea singularului", ceea ce îl face pe autorul citat să vorbească despre "modelul comprehensiunii prin prezumție", întrucât indiferent care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
realitate însă, aici se impun iluminismul istorist și istorismul, care nu mai admit ca subiectul cunoașterii istorice să se autoexcludă de la principiul istoricității oricărui fapt cultural. Apoi, receptarea hermeneuticii recomandă ca și încrucișarea dintre subiect și obiect să fie interpretată hermeneutic, și nu dialectic", ca la Hegel. "<<Cercul hermeneutic>>, care viza inițial doar structura comprehensiunii unui text, devine încă de aici și nu abia o dată cu Heidegger o figură ontologică" (ibid.). 38 Ibid., p. 74. 39 Riedel distinge trei momente care au
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorismul, care nu mai admit ca subiectul cunoașterii istorice să se autoexcludă de la principiul istoricității oricărui fapt cultural. Apoi, receptarea hermeneuticii recomandă ca și încrucișarea dintre subiect și obiect să fie interpretată hermeneutic, și nu dialectic", ca la Hegel. "<<Cercul hermeneutic>>, care viza inițial doar structura comprehensiunii unui text, devine încă de aici și nu abia o dată cu Heidegger o figură ontologică" (ibid.). 38 Ibid., p. 74. 39 Riedel distinge trei momente care au impulsionat "răsturnarea hermeneutică" produsă de Droysen în conceperea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
căruia cunoaștem universul lăuntric pornind de la indiciile furnizate de lumea exterioară"29. Acest proces cu desfășurarea lui circulară fiindcă partea este reprezentativă pentru totalitate, iar totalitatea o înțelegem numai prin intermediul părților 30 trimite la una dintre caracteristicile fundamentale ale cercului hermeneutic. Dar asupra acestei teme vom reveni. 2. Rolul corelațiilor în științele spiritului Vom urmări în continuare modul și locul în care conceptele de Zusammenhang și pars pro toto sunt inserate în "viziunea despre lume" a lui Dilthey, începând de la nivelul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tradiția hermeneutică și pozitiviști pornind de la distincția dintre Verstehen și Erklären, am arătat de ce socotim că științele spiritului (științele despre individ, societate și istorie), ce "angajează întreaga noastră ființă, implicând structura mentală care contopește intelectul, voința și sentimentul"40, sunt hermeneutice, pe când științele naturii (științele care formulează legi), angajând doar intelectul, sunt explicative (vezi I, 3F și III, 5). Adăugăm acum că în funcție de activarea mai intensă a uneia sau alteia dintre aceste laturi, ajungem să cunoaștem, să acționăm și, respectiv, să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
științele spiritului nu sunt nici teoretice, nici practice", este introspecția (Selbstbesinnung)64. Aici, autorul citat reformulează, de fapt, o idee a lui Riedel (vezi II, 2Ba). Pe lângă analiza întreprinsă în capitolele anterioare în legătură cu natura introspecției, afirmațiile mai sus confirmă caracterul hermeneutic al științelor spiritului (vezi I, 3F). Iar aceasta cu atât mai mult cu cât conform unei caracterizări făcute de Gadamer trăirea nu este în viziunea lui Dilthey doar "o formulă ontologică pentru res cogitans", ci ea se constituie hermeneutic chiar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]