952 matches
-
ca metode preferate ale postmoderniștilor. Wilson se folosește de această satiră antipostmodernistă a lui Hlynka și Yeaman pentru a minimaliza demersurile gândirii postmoderne. „Demersul tetrafazic al bunului postmodernist” nu este o metodă reală, ci o parodie menită să discrediteze pluralismul hermeneutic al demersurilor folosite în cercetarea postmodernă. Wilson își dovedește lipsa de bună-credință în valorizarea autentică a acestor demersuri. Dacă și-ar fi dorit să concilieze designul instrucțional modern cu gândirea postmodernă, ar fi putut prezenta metodele reale ale celei din
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este un concept fundamental al postmodernismului cu funcție metodologică. Este vorba despre o lărgire a sensului conotativ din lingvistică și naratologie. Orice realitate poate fi considerată, prin analogie, un text (scris sau vorbit) - prin urmare, poate fi supusă unei abordări hermeneutice. Ideea că orice proces, fenomen sau lucru poate fi interpretat în multiple moduri constituie o axiomă a gândirii postmoderne. 232. Hlynka, Yeaman, op. cit., pp. 1-2. 233. C.P. Snow, The Two Cultures and the Scientific Revolution, Cambridge University Press, New York, 1969
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teoria generală a curriculumului" Și totuși, cum va arăta curriculumul viitorului? O anumită înțelepciune perpetuă a civilizației noastre ne spune că mai întotdeauna ne învârtim în cerc - fie că este „cercul destinului” ilustrat cândva de Homer, fie că e „cercul hermeneutic” al înțelegerii asupra căruia stăruie înțelepții contemporani. Pare o fatalitate care ține de esența însăși a speciei noastre ca ființă întrebătoare. Ori de câte ori simțim că ne-am rătăcit în jungla inextricabilă a ființei și că am pierdut sensul călătoriei prin lume
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
D. (1972), „The Third Force: Humanistic Psychology and Science Education”, The Science Teacher, 39 (8), pp. 18-22. Callahan, R. (1962), Education and the Cult of Efficiency, University of Chicago Press, Chicago. Caputo, J. (1987), Radical Hermeneutics: Repetition, Deconstruction, and the Hermeneutic Project, Indiana University Press, Bloomington. Carlson, D. (1992a), „Ideological Conflict and Change in the Sexuality Curriculum”, în J.T. Sears (ed.), Sexuality and the Curriculum: The Politics and Practices of Sexuality Education, Teachers College Press, New York, pp. 34-58. Carlson, D. (1992b
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
College Press, New York, pp. 34-58. Carlson, D. (1992b), Teachers and Crisis: Urban School Reform and Teachers’ Work Culture, Routledge, Londra, New York. Carroll, J. (1963), „A Model of School Learning”, Teachers College Record, 64 (8), pp. 723-733. Carson, T.R. (1984), A Hermeneutic Investigation of the Meaning of Curriculum Implementation for Consultants and Teachers, University of Alberta, Edmonton. Carson, T.R. (1990), The International Classroom, lucrare prezentată la conferința anuală a The Canadian Educational Association, St. John’s Brunswick. Carson, T.R. (1992), „Remembering Forward
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educațional, în I. Jinga, E. Istrate (coord.), Manual de pedagogie, ALL, București. Negreț-Dobridor, I. (2001a), „Teoria curriculumului educațional”, în I. Cerghit, I. Neacșu, I. Negreț-Dobridor, I.-O. Pânișoară, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iași. Negreț-Dobridor, I. (2001b), Accelerarea psihogenezei. Cercetări experimentale și hermeneutice privind puterea educației asupra naturii umane, Aramis, București. Negreț-Dobridor, I. (2001c), Mitul lui Chiron. Explorări hermeneutice asupra destinului paideutic al omenirii, Aramis, București. Negreț-Dobridor, I., (2005), Didactica Nova sau arta de a-i învăța pe toți (aproape) totul, Aramis, București
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului educațional”, în I. Cerghit, I. Neacșu, I. Negreț-Dobridor, I.-O. Pânișoară, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iași. Negreț-Dobridor, I. (2001b), Accelerarea psihogenezei. Cercetări experimentale și hermeneutice privind puterea educației asupra naturii umane, Aramis, București. Negreț-Dobridor, I. (2001c), Mitul lui Chiron. Explorări hermeneutice asupra destinului paideutic al omenirii, Aramis, București. Negreț-Dobridor, I., (2005), Didactica Nova sau arta de a-i învăța pe toți (aproape) totul, Aramis, București. Negreț-Dobridor, I., Pânișoară, I.-O. (2005), Știința învățării. De la teorie la practică, Polirom, Iași. Newmann, F.
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Curriculum Theory, Epistemes, Formula, and Familiarity: A Critique of the Present Discourse in Curriculum Theory, lucrare prezentată la conferința de la Bergamo pe tema „Curriculum Theory and Classroom Practice”, Dayton. Reynolds, W. (1989), Reading Curriculum Theory: The Development of a New Hermeneutic, Peter Lang, New York. Reynolds, W., Block, A. (1994), „Curriculum as Making Do”, în R. Martusewicz, W. Reynolds (eds.), Inside Out: Contemporary Critical Perspectives in Education, St. Martin’s Press, New York, pp. 209-221. Rice, J. (1912), Scientific Management in Education, Hinds
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
New York. Smith, B., Stanley, W., Shores, H. (1950/1957), Fundamentals of Curriculum Development, World Book Co., Yonkers; 1957 - ediție revăzută și publicată de Harcourt Brace and World. Smith, D. (1983), The Meaning of Children in the Lives of Adults: A Hermeneutic Study, University of Alberta, Faculty of Education, Department of Secondary Education, Edmonton, Alberta. Smith, D. (1988), „Experimental Eidetics as a Way of Entering Curriculum Language from the Ground up”, în W. Pinar (ed.), Contemporary Curriculum Discourses, Gorsuch Scarisbrick, Scottsdale, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Faculty of Education, Department of Secondary Education, Edmonton, Alberta. Smith, D. (1988), „Experimental Eidetics as a Way of Entering Curriculum Language from the Ground up”, în W. Pinar (ed.), Contemporary Curriculum Discourses, Gorsuch Scarisbrick, Scottsdale, pp. 417-436. Smith, D. (1991a), „Hermeneutic Inquiry: The Hermeneutic Imagination and the Pedagogic Text”, în E. Short (ed.), Forms of Curriculum Inquiry, State University of New York Press, Albany, pp. 187-209. Smith, D. (1991b), Pedagogy as an International Narrative Practice, University of Lethbridge, Faculty of Education, Lethbridge
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Department of Secondary Education, Edmonton, Alberta. Smith, D. (1988), „Experimental Eidetics as a Way of Entering Curriculum Language from the Ground up”, în W. Pinar (ed.), Contemporary Curriculum Discourses, Gorsuch Scarisbrick, Scottsdale, pp. 417-436. Smith, D. (1991a), „Hermeneutic Inquiry: The Hermeneutic Imagination and the Pedagogic Text”, în E. Short (ed.), Forms of Curriculum Inquiry, State University of New York Press, Albany, pp. 187-209. Smith, D. (1991b), Pedagogy as an International Narrative Practice, University of Lethbridge, Faculty of Education, Lethbridge, Alberta. Smith, N.
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înscriu o contribuție etern teoretică, însă nu apodictică, la fixarea varietății epistemice a apropierii de "adevăr". Sensul meditației vii a romanului e adesea umbrit de varianta (intens) colorată, pitorească, a anecdoticii narative, însă purtătoare a condițiilor de existență a discursului hermeneutic subiacent. Sacrificiul subînțeles se edifică aproape arhetipal: în "mortificarea" materiei, în epuizarea "vieții" de întrupare efemeră, plurală și aleatorie a ideii se instaurează o "naștere mistică", o dimensiune spirituală, invizibilă, a configurației lumești, o adresă pură a înțelegerii. În actul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dimpotrivă, caz în care servește la demonstrarea (...) competenței metaforice sau a competenței ironice [a observatorului, naratorului sau a autorului, n. n]". (8) În edificarea motivației care leagă personajul de mediul descris, există de multe ori "un discurs interpretativ, de tip hermeneutic", în care relațiile de implicare reciprocă, de analogie, de corespondențe "între habitat și locuitor vor fi subliniate". (9) " Lucrurile participau azi cu tact și cu o inteligență nespusă la împrejurările zbuciumate ale oamenilor" constată Mini, sensibilă observatoare căreia "cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a stării elementare, animalice, a vieții, pe care un sens de dincolo o guvernează și o modelează. De altfel, acestei supuneri treptate în umilitatea condiției îi datorează personajul întredeschiderea căii spre dincolo. Etapa revoltei este o primă "orbire" în sens hermeneutic, Zahei fiind incapabil de a înțelege, intui sau presimți și cel mai mic sens soteriologic în încercarea ce pare a-i fi fost destinată fără milă, dar care admite, camuflînd-o, ieșirea spre lumina interioară. Sub semnul azilului pentru nefericiții soartei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Caragiale, Antonin Artaud). În 1995 i se acordă Premiul Opera Magna al Uniunii Scriitorilor. Activitatea lui P. s-a desfășurat pe câteva fronturi paralele de mare anvergură intelectuală: comparatistica și studiile romanice, cu precădere italiene; brevetarea și legitimarea unui program hermeneutic ambițios, blindat speculativ și testat cu aplicare la diversele vârste ale literaturii române; despărțirea apelor în producția literară postbelică, aflată sub semnul conjuncturalului și al presiunilor extraculturale. În 1986, cu titlul Intelectualitate și poezie, tipărește o versiune revizuită a tezei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
Un erudit necesar: Marian Papahagi, TR, 1991, 12; Ștefan Borbély, Constructorii. 1. Marian Papahagi, F, 1993, 2; Ierunca, Subiect, 218-223; Maria Genescu, Hermeneutica pudorii, RL, 1994, 8; Octavian Soviany, Critica „filologică” și postmodernismul, APF, 1994, 3-4; Ion Vlad, Orizonturile criticii hermeneutice, TR, 1994, 21-24; Negoițescu, Scriitori contemporani, 336-339; Ioana Cistelecan, O sinteză a perspectivelor, ECH, 1995, 1-2; Mircea Mihăieș, Vitamina M.P., „Cuvântul”, 1995, 2; Nicolae Manolescu, Odiseea unui dicționar, RL, 1995, 33; Ioana Pârvulescu, A,B,C, RL, 1995, 33; Gabriel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
la procesul de construire permanentă a mitului 238. Din acest motiv, Cousineau subliniază paradoxul mitului, acesta fiind un eveniment care nu a existat niciodată, deși a fost dintotdeauna etern. Mitul creează semnificații, dar în același timp generează un constant efort hermeneutic. În timp ce mitul dă explicații despre origini și întâmplări, el rezolvă o problemă: întoarcerea inconștientă a omului spre un model exemplar. Astfel, mitul este un reper de gândire, un răspuns pe care colectivitățile l-au dat unor teme fundamentale. Mitul cosmogonic
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
sfaturi și recomandări adresate țarului Petru. Se supuneau însă presiunii sistemului și ceremonialului baroc, scriind (chiar și istorie) potrivit unei mentalități și venind în întâmpinarea unui gust deja instalat. Între datele ce definesc acest gust, aplecarea spre exerciții de tip hermeneutic, în transcrieri literare, ocupă o poziție de seamă. Într-o lume care iubea încifrările și simbolistica și își îmbrăca teama de necunoscut în hieroglifele redescoperite (M. începuse și el redactarea unei Cărți despre hieroglife, care este, de fapt, o traducere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
celor două noțiuni poate fi observată în toate erele istorice și în toate tipurile de culturi, preferința pentru una dintre ele fiind indiciul (simptomul) unor trăsături specifice ale respectivei ere/culturi. A transforma favorizarea uneia dintre componente într-un filtru hermeneutic, într-o grilă de receptare a unor entități sau fenomene pare a fi extrem de profitabil pentru orice tip de analiză, deoarece rezultatele sale pot fi foarte fructuoase, trimițînd la alte niveluri ale interpretării. Mediologul nu se apleacă doar asupra sesizării
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
este medierea transformată în religie. El există ca atare, dar noile suporturi au provocat o reciclare a medierii pe calea cea dreaptă. Căci două filiații se impun în medierea creștină în general, ca în toate celelalte. Reînnoirea charismatică împotriva tradiției hermeneutice. Experiența trăită împotriva reflecției intelectuale. Valorile spiritualității ori valorile intelectualității. Mărturia sau argumentarea. Acel "a trăi împreună propriul angajament este ceva fizic, este experiența fantastică a lui Dumnezeu, o sărbătoare sălbatică și relațională care vă face să-l trăiți pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lui, ne paraissait pas être d'ici. Era un mesager? Al cui? Al cui trimis era Sabaseanul? O să evit, spre a răspunde la întrebările pe care tot eu mi le pun, limbagiul misticoid ori excesiv de angelologie în favoarea unuia cibernetic sau hermeneutic, faute de mieux. O să înțelegeți mintenaș al opțiunii mele warum. Pentru că acum cînd, anii trecînd ca apa Topologului, Aurel Dumitrașcu se risipește cum excelent formulează Adrian în amintiri, acum cînd fragmentele mnezice se preschimbă și în volumioare de stihuri, amicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de vânt, și nu e de ajuns admirația noastră pentru tenacitatea luptei de supraviețuire a acesteia. La Botoșani se încearcă ceva în acest sens. De către niște romantici cercetători ce se susțin din propria lor pasiune. Activitatea de tezaurizare a patrimoniului hermeneutic eminescian ar trebui să intre în responsabilitatea Ministerului Culturii. Măcar atâta. Și încă ar fi o chestiune de toată lauda, menită a fixa în conștiința publicului de azi o mare personalitate a literelor universale despre care cei ce trec prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe care le face unor eminescologi ce au marcat semnificativ procesul de receptare, înțelegere și popularizare, nu mai puțin de explicitare a operei eminesciene fie pozitivă, fie negativă, marcându-se astfel, cu fiecare dintre aceștia, un nou nivel al procesului hermeneutic, urmat fără întrerupere, cu varii mijloace critice, până în anii '30 când, odată cu sintezele călinesciene, monumentale, privind viața și opera lui Eminescu, cercetarea eminescologică va dobândi o nouă dimensionalitate. Doamna Ioana Vasiloiu se oprește asupra lui Al. Grama, Aron Densusianu, Mihail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
operei publicate de Eminescu însuși, adică poezia, proza și publicistica". În acest sens se pronunță și Lucia Cifor, cea care girează științific lucrarea: "Eminescu și comicul. Strategii și stratageme estetice se remarcă printr-o capacitate de analiză singulară, prin exerciții hermeneutice dificile și ingenioase, accesibile celor familiarizați cu litera și spiritul textului eminescian, ca și prin stilul unor formulări memorabile, de natură să impună adevărurile descoperite de autor". Aceste adevăruri reprezintă, de fapt, originalitatea lucrării. Într-o primă parte a ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Italo Calvino, părinte al unei literaturi fantastice de calitate, de fapt tot al unui alegorism cu orientare existențial-filosofică. Abordarea e echilibrată și argumentată, aparent „tradițională”, în fond de o modernitate neostentativă, cumpănit eclectică, fără dogmatism metodologic ori aserviri față de grile hermeneutice exclusiviste, iar interpretările și comentariile sunt prezidate de o viziune ideologizată cu moderație. Stilul eseurilor lui S. se distinge prin fluență și claritate, eleganță sobră, dar și printr-o discretă vibrație afectivă, mărturie a atașamentului față de subiectul tratat. Destinată nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]