872 matches
-
Ea stătea rezemată de un zid, unde i se ordonase să stea, jucând amorțită rolul toantei pedepsite. Werner Noth o scutură puțin, încercând să trezească în ea măcar un atom de inteligență. Îi arătă o altă femeie care ducea un hidos câine chinezesc sculptat în lemn de stejar, purtându-l cu atâta grijă de parcă ar fi fost un bebeluș. Vezi? i se adresă Noth toantei. Nu voia cu tot dinadinsul s-o chinuiască. Încerca s-o facă, în ciuda prostiei ei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
spus blonda, arătând către câine. A venit pentru că te-a auzit că-l strigi. Dacă nu era el, eu n-aș fi venit. Rottweillerul mârâia în vreme ce mângâierile ei îi trăgeau pe spate pielea capului și a feței, descoperindu-i albul hidos al ochilor. Am încercat să zâmbesc. — Cum te cheamă cu adevărat? A evitat răspunsul. Nu știu de ce Jerry e atât de nervos. De obicei e blajin. Câinii simt răutatea din om, poate din cauza asta. — Eu nu sunt un om rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
relaționezi cu X. Acum pleacă. E mai bine să pleci. Eram în culmea furiei. - Voi nu existați! Sunteți mai rele ca roboții, sunteți niște scânduri însuflețite, mi-e scârbă de voi! Cum puteți să vă mișcați! Cum puteți vorbi! Sunteți hidoase! Sunteți gândaci! - Ieși afară. Ieși afară acum, a spus Z și s-a ridicat de pe canapea. Părul i se electrizase de la contactul cu perna, șuvițele îi semănau cu niște șerpi. - Voi vă acceptați situația, dar ce aveți cu ea? Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sclipirea unei reclame luminoase peste măsură de mari: „FELLINI, ROMA“... „FELLINI, ROMA“... Intră. Sala era mare, curată, comodă, cu fotolii adânci și aer condiționat, dar mirosea a dezinfectant ieftin, a spital de campanie, a casă de toleranță. Ieși scârbit de hidoasa defilare a mizeriilor omenești și încercă să uite, plimbându-se pe marele Bulevard, năpădit acum de noctambuli hălăduind fără grabă, privind vitrinele unde se oferea tot ce și-ar putea dori imaginația omenească. Alături de un magazin cu mașini de lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care nu și-l mai permitea. Mai târziu, în cursul acelei dimineți, Hugo a arătat unui cuplu în vârstă un bungalow care, în mod incredibil, se numea „Osokozi“. Mai degrabă „Osourât“1, s-a gândit Hugo când a observat inorogii hidoși, pictați cu vopsea maro, care tronau deasupra fiecărui stâlp al porții. În ciuda aspectului și a prețului exorbitant, cuplul părea realmente interesat de proprietate. Bătrânica s-a întors către Hugo cu niște ochi apoși, dar încrezători. Dacă ați fi în locul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Zidurile exterioare ale casei gemeau de pantofi vechi atârnați de sfori și îndesați cu pământ- „sunt niște jardiniere grozave“, se entuziasmase Jake. Alice considera că singurul aspect fantastic era faptul că ea trăia înconjurată de milioane de obiecte din astea hidoase. Dar măcar scăpase de teama că Vechea Morgă ar fi bântuită. Simpla cantitate de gunoaie adunate în locul ăla însemna că singurul suflet neliniștit pentru care mai era loc era al ei. Și nu numai ceea ce o înconjura pe Alice se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mirosea îngrijorată, că emana un iz mucegăit. Totuși Rosa părea fericită, așa că Alice s-a dus în baie să-și spele niște piure de legume de pe haine. A încercat să nu se uite la capacul canapelei. Acesta, cu suprafața lui hidoasă, căptușită cu un material plastic de un roz prăfuit, era folosit ca întăritură pentru masa de schimbat scutece, care de-acum era evident că stătea să se prăbușească, iar iminența acestei situații nu putuse să fie ignorată nici măcar de Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice. —Deloc - ei, presupun că uneori se mai și minte, a mărturisit Hugo, gândindu-se, cu vinovăție, la cuplul Osokozi. Și-a amintit, cu un sentiment de disconfort, cum doamna cea bătrână îl întrebase dacă el ar cumpăra bungalow-ul ăla hidos și cum el o asigurase că l-ar cumpăra. Apoi mai erau și diversele trucuri pe care voise să le folosească înainte de incidentul cu câinele. Hugo s-a perpelit puțin sub privirea lui Alice. A, ia uite, a exclamat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În timp ce ambulanța alerga în continuare, Hugo își închipuia cum erupția, cu aspect de tapet cu model pufos, se întindea în tăcere, dar cu efect letal, pe sub salopeta cea albă, devenind din ce în ce mai închisă la culoare și mai proeminentă, cu umflăturile ei hidoase. Cu un efort, Hugo a revenit la conversația lui Alice. Sunetul vocii ei îl liniștea și-i distrăgea atenția. —Bețivii? Într-adevăr? Vreți să spuneți că bețivii sună la ambulanță? Numai pentru că sunt beți? Sigur că da. Am avut unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
numai pentru că, în sfârșit, atmosfera se liniștea. Ci și pentru că Hugo avea o senzație de gratitudine și de mândrie la gândul că era în stare să-i ofere fiului său un adăpost sigur și cald. În noaptea asta, după seara hidoasă prin care trecuseră, momentul acesta i se părea mai special ca oricând. Hugo s-a îndepărtat în vârful picioarelor, simțindu-se, în mod simultan, gata să explodeze de atâta dragoste și mai obosit decât fusese vreodată în toată viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-se, în mod simultan, gata să explodeze de atâta dragoste și mai obosit decât fusese vreodată în toată viața lui. Îndreptându-se către ușă, Hugo s-a împiedicat de ceva mare și pufos. Și-a dat seama că era câinele hidos, operat pe bază de baterii, care și lătra. Unul dintre cadourile grotești ale Amandei. Câinele era uriaș, iar lătratul, care era activat de la câțiva centimetri distanță datorită unui senzor montat în nas, era terifiant de realist și de agresiv. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mușchii i se topesc de durere. —A fost așa de greu, a declarat Amanda întorcând către el niște ochi cu priviri tragice. Să fac să meargă totul. Serviciul, Theo, tu și cu mine. Jonglatul cu toate astea. Toată chestia asta hidoasă cu mama care și muncește. Hugo a simțit cum în el se năștea un val familiar de furie. Nu mai avea chef de tot rahatul ăsta cu autoiluzionarea. Aducându-și aminte de Barbara, aproape leșinată de oboseală în holul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
amiază ce agoniza sub picăturile imense de ploaie nesfârșită. Un Scriitor înfrigurat (de ce nu și înfricoșat?) care pășea cu pași din ce în ce mai mici către momentul în care reflectoarele aveau să fie aprinse din nou, iar măștile aruncate de pe fețe. Fețe ridate, hidoase, inumane. Fețe spoite în culori cenușii, cu ochi holbați, apoși, aproape morți. O sală de spectacol în care moartea scrijelea cuvinte obscene pe toți pereții, iar spectatorii aplaudau doar atunci când Iepurele era chinuit suplimentar. Un Magician care mergea de-a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
momentului revoluționar pașoptist de la 1840”; Pag. 563: „Dictaturile promovează o faună monstruoasă”; Pag. 583: „Lacto-vegetarienii sunt o plagă a occidentului fiindcă lucrurile aleargă În constelații. Uram și ridiculizam pe lacto vegetarieni și dascălul meu milionar prefera iaurtul cu portocale (mixtură hidoasă); Pag. 597: „Mila slăbește pe cel miluit și pe cel care milostivește”. În alt loc această pidosnicie: „Surplusul milosteniei vine de la Diavol”(pag. 549); Pretindea acest fanfaron că-i poliglot, știind, mai ales, limba franceză. Drept care, a abuzat de franțuzisme
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de fabrică pe sticlă le dădea un aer vulgar. Pe sobă se coceau câteva mere, umplând aerul de miros. Un palmier fibros, uscat era înfipt într-un ghiveci umplut cu iarbă de mare, și într-un colț strălucea o combinație hidoasă de ghinde, conuri de brad și alte produse forestiere vopsite cu bronz. Lui Titi, interiorul îi plăcu prin ordinea lui. Doi bărbați erau relativ tineri, ceva mai în vârstă decât Sohațchi, unul voinic, pătrat, altul slab în aparență, din cauza osaturii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Din stânga, dreapta și lateral stânga, automobilele demarau ca niște șalupe. O sută de metri în aval, pe autostradă, se zărea plăcuța indicatoare cu Aeroportul Internațional Otopeni. De pe duna de metal a capotei taximetristului despicau semințe și-și bălăbăneau picioarele scurte, hidoase, de crocodil, Dulcele Doru, Relu Înmiresmatul și Fiorosul Marcel. În cabina Daciei 1300, căzut sub bancheta din față, sub efectul toxic al glasului crainicei Victoria Andrei, țocăindu-și buzele și răsucindu-se, șoferul taximetrului oprit de străin își traversa straniul său
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în suspine ar urla atunci într-un cor de o sinistră dizarmonie, cu strigăte stranii care să cutremure acest pământ. Apele să curgă mai repede și munții să se clatine amenințător, arborii să-și arate rădăcinile ca o veșnică și hidoasă mustrare, păsările să croncăne imitând corbii, iar animalele să fugă speriate până la epuizare. Toate idealurile să fie declarate nule; credințele fleacuri; arta o minciună și filozofia o glumă. Totul să fie o înălțare și o prăbușire. Bucăți de pământ să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
provoacă în sufletul omului o neliniște și o tulburare, care nu sânt atât de intense pentru a duce la o anxietate universală, ci păstrează toate elementele unei neliniști și tulburări de esență muzicală. Moartea însăși, fără să înceteze a fi hidoasă, se manifestă într-o universalitate de noapte, a cărei impalpabilă transparență, deși e fructul iluziei, nu este mai puțin muzicală. Dar tristețea acestei nopți universale este întocmai ca tristețea muzicii orientale, în care predomină mai mult misterul morții decât al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
suspine, care sânt suspine chiar dacă sânt complet înăbușite. Căci autoironia este o expresie a disperării. Ai pierdut lumea asta, te-ai pierdut și pe tine. Și atunci un râs negru, înveninat și sinistru, însoțește toate gesturile tale, ca o mască hidoasă, distruge toate iluziile de elan și pe ruina tuturor surâsurilor naive, dulci și mângâietoare, apare surâsul agonic, mai crispat decât în măștile primitive și mai definitiv decât în cele egiptene. Despre mizerie Când mă gândesc la faptul că mizeria este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rușine până și de faptul că există muzică, devenită în asemenea cadru inexpresivă și rece. Esența vieții sociale este nedreptatea. Și atunci, cum să mai aderi la o doctrină socială și politică? Mizeria distruge din viață totul; o face scârboasă, hidoasă, spectrală. Există paloarea aristocratică și paloarea mizeriei. Întâia rezultă din rafinament, a doua din mumificare. Căci mizeria fantomatizează, creează umbre de viață, apariții stranii, asemănătoare unor forme crepusculare, ce succed unui incendiu cosmic. Nu este în convulsiunile ei nici urmă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
amorului. Era noaptea aceea un roman cavaleresc fără înțeles, din evul mediu, dar în care nu mai eram în stare de-a transpune tablourile colorate cu sânge, cu foc și cu negrul vânăt roșu al fumului, cari trecuse turburi cu hidoasele lor fețe de mort, cu satanicele roșii fețe vii ce trecuse pe dinaintea ochilor mei. Toate astea s-amestecau în sufletul meu cel turbure și din acest amestec se născu o tâmpire cumplită a organelor de cugetare și simțire care-mi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și să-și minimalizeze dușmanii) se manifesta triumfătoare, o egalitate de animale sălbatice, cu un același nivel de sîngeroasă mîrșăvie, căci fanatismul intereselor echilibrează delirul trebuințelor iar aristocrația împrumută sminteala gloatei și boneta de lînă nu se arată mai puțin hidoasă decît boneta roșie"114. Universalitatea acestor efecte, transformarea identică ce afectează indivizii reuniți în grup ne permit să conchidem că masa nu este "plebea", "gloata", săracii, ignoranții, proletariatul hoi polloi care s-ar opune elitei, aristocrației. Mulțime înseamnă lumea întreagă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
proverbul. Pentru ele ar fi valabil contrariul: "tot ceea ce este excesiv, este adevărat"; sau cel puțin ar putea să fie. Anticii spuneau că spiritul și memoria pot fi impresionate prin suscitarea șocurilor emoționale cu ajutorul imaginilor insolite și marcante, superbe sau hidoase, comice sau tragice. Pentru ca un personaj să se poată impune, trebuie să aibă trăsături izbitoare, caracteristici ieșite din comun; trebuie să semene cu un prototip extrem, cu un erou ori cu un trădător, și mai trebuie să fi trăit aventuri
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe pastor să-i scape de aceste Manush-Baghas („spirite umane”). Organizând împreună cu prietenii un loc pentru vânătoare, el vede ieșind dintr-o vizuină, un fost furnicar, trei lupi adulți, doi pui și, „imediat după cei tineri, venea creatura: o ființă hidoasă, cu corp, mâini și picioare aparent omenești, dar cu o căpățână uriașă și cu o claie de păr ce-i acoperea umerii și bustul... O vietate înspăimântătoare i se încurca printre picioare, identică cu ea, dar mai mică”. Recunoscând două
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
pletele cărunte. O crîncenă orgie de sînge, de cruzime Îmbată umbra mută ce zace la desime, Ș-ades În mez de noapte s-aude prin tăcere O surdă lovitură, un vaiet de durere, Apoi un zbor de vulturi și urlete hidoase De lupi ce vin să-mparte a victimelor oase, Și straniu, lung, satanic, un hohot ce răsună Ca clocotul de codri cînd cerurile tună. Atunci păstorii sarbezi zăresc din depărtare Ivindu-se pe munte o naltă arătare Ce stă În dreptul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]