681 matches
-
desprind greoi, ca smulse din pămîntul însuși, atributele unor imagini pe care memoria noastră ar fi tentată să le recunoască, suprapunîndu-le, spre identificare, unor amprente atavice pe care ea le-a conservat undeva, într-un spațiu dezafectat al conștiinței. Siluete hieratice, obiecte golite de funcție, atitudini și figuri ambigue, structuri zoomorfe și însemne ale unor ceremonii vagi, iată, la un prim-inventar, reperele unei noi morfologii care apar în această pictură. Acum intervine, însă, și o migrație a semnului spre centrul
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
multe ori, operei înseși, ea a preferat tenacitatea construcției în surdină și lupta continuă cu inerțiile ideologice și cu îndărătnicia materiei. Situată la intersecția a trei tendințe majore, adică memoria statuarului occidental, cu vocația lui eroică și antropocentristă, presiunea imaginii hieratice, mai curînd bidimensionale, dar cu aspirații către tridimensional, din spațiul spiritual postbizantin, care acoperă integral și aria de răspîndire a ortodoxiei, și tendințele modernității europene de a substitui retoricii formelor clasice jocurile de volume și de suprafețe, dinamica spațială a
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
unei școli cu indiscutabile valori profesionale și umane, dar sever controlate politic, încearcă să rezolve, în felul său, un conflict constitutiv al sculpturii noastre, acela dintre natura figurativă și retorică a statuarului occidental și tentația hieroglifei, a semnului auster și hieratic pe care spiritul oriental, de factură veterotestamentară și bizantină, l-a impus subtil imaginarului și sistemului nostru de gindire. Dacă acestui conflict fundamental, constitutiv, îi mai adăugăm și efortul circumstanțial de a reda sculptura ei însiși, de a scoate forma
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
public, după cum îi este imposibil să uite și măreția sobră și copleșitoare a imaginii bizantine. Dar tot ceea ce în sculptura clasică occidentală este consecința directă sau mediată a unei viziuni anatomice, în statuarul Doinei Lie devine geometrie sacră și reper hieratic. Însă ea nu este interesată nici de experiența bizantinizantă a lui Mestrovic sau Paciurea, din Madona Stolojan, de exemplu, de a transpune drapajul bidimensional în volumetria sculpturii, după cum nici experiența brâncușiană din Rugăciuneanu i se pare potrivită, factura bizantină a
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
Pămîntul plugarului și pămîntul păstorului, cu toate atributele specifice și cu întregul lor inventar, au încremenit în pînzele artistului și, pe măsură ce și-au găsit un spațiu simbolic, au ieșit decis din timpul profan. In aceste imagini, monumentale ca proporții și hieratice prin sentimentul unei solitudini înalte, în absolutul unui spațiu mîntuit prin puterea visului și prin bucuria senzației, conflictele s-au stins, imemorialele adversități și-au luat și ele o clipă de răgaz, colțul seminței s-a împăcat cu putrezirea fructului
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
Ioan-Aurel Pop De astă dată, Mircea Muthu „pășește rar pe dealuri transilvane”, după ce ne obișnuise cu maniera de „a se ploconi răsăritean și moale” înaintea efigiilor hieratice bizantine și a fantasmelor încrâncenate balcanice, de la Panait Istrati până la Ismail Kadare. Cărțile sale noi - Repere culturale transilvane, vol. I, și Trepte, poeme, scoase frumos de editurile clujene Eikon și Scriptor - sunt atipice într-un fel, fiindcă una este de
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
un om al Evului Mediu târziu care privind spre o miniatură dintr-un in-folio mult râvnit și descifrând cuvintele înșirate pe panglica ce iese din gura unui sfânt Părinte, a vreunui teolog al Bisericii, închipuit în culori, într-o poziție hieratică, descoperă una din acele fraze pe care le cunoaște demult, pe care le știe pe dinafară, frază aproape impersonală dintr-un text care, în stereotipia repetării sale se desacralizase, își pierduse demult profunda sa valoare. Falsă decepție, căci s-ar
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
în fiece efort De-a spune adevărul, căci minciuna o gândește. Unde sunt acele cuvinte ce ar putea să mă facă Din nou prunc, să sug atunci Din mamelonul aerului, în locul Cunoscut de păsările încoronate? Voi fi îmbrăcat de înfățișarea Hieratică a penelor. Să trec dincolo de limbajul Omenesc învățând să murmur trilul Ce delectează inepuizabilul, Secretul ce rămâne în majestatea sa Logică și ilogică, reală și ireală. Mă așteaptă să mă purific Poarta și pragul tocit De beția cantică a pelerinilor
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
voi trăi Nărteștii/ Ce mi-au adus în gînd iluminare/ Cu veri abrupte și cu ierni polare/ Și cu Berheciul inundîndu-l peștii...etc."). Poemele în care îl regăsim cu adevărat pe Dionisie Duma, nu sînt cele în care se oficiază, hieratic, cultul supremei Poezii sau al Patriei supreme, ci mai curînd în poemele de dragoste în care tiparul metafizic se relaxează: "Și ai să rîzi și ai să plîngi de-ajuns/ Și frig va fi-ntre sînii tăi, femeie,/ Iar caldul
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
cozi de pește. În baptisteriul din Parma, lângă Pomul Vieții străjuiesc balauri, la fel pe un basorelief în muzeul catedralei din Ferrara. Care le este rostul pe catedralele creștine? Ce înțeles poate avea această înfruntare între frumos și urât, între hieratic și grotesc? Legenda spune că un dragon teribil trăia într-o peșteră, în apropierea Senei. Această reptilă cu gât lung, denumită Gargui, împărțea cu dărnicie groaza printre oamenii din împrejurimi, făcând victime pe măsură. Cel care îi scapă pe locuitorii
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
aura ce înconjoara omul existau doi electroni ce pot pătrunde și prin plumb, electroni degajați din momentul diviziunii celulei primare. Aceasta este o energie care ține legătura cu Cosmosul (dacă ar dispare din sfera viului, viața ar înceta). Această aură hieratică stăruie în jurul omului și după moarte încă mult timp. Aceasta este energia sapiențială și erotică și că, apoi s-ar strecura în alte ființe (Metempsihoza). h) După dezagregarea corpului uman rămân două câmpuri energetice. După miliarde de ani, acestea pot
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
a zis Melissa, articulând repezit. Dumnealui poftește una mai tânără... Tu nu-i placi. Nu știe, nu nțelege. Te plătim pentru o pasă, nu dublu, dar nu facem nimic. Uite. Și ridicându-și tricoul i-a arătat pieptul. Cealaltă, sulemenită hieratic, și-a scos la rândul ei, lent, înțelegător, sutienul, dezgolind sâni mai somptuoși. Au făcut un pas una spre alta și și-au atins sfârcurile. Au rămas așa mai întâi, nemișcate, ochii închiși. Apoi, piele pe piele, s-au pupat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și se îndreptă spre locul unde bănuia că se află capela. Când o dibui, aprinse lanterna. Capela era un chioșc de scânduri a cărui ușă dispăruse. Intră și roti lanterna împrejur, peste lumânări pe jumătate arse și icoane cu sfinți hieratici și holbați. Scuipă în gol, își trecu ochii fără interes peste icoane și se căută de țigări. Aprinse una, stinse lanterna și se sprijini de ușorul ușii, încercând să privească afară și așteptând să se deprindă cu întunericul. Știa că
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fîn: vai mie, vai ție, păianjeni mulți au umplut apa vie, odată vor putrezi și îngerii sub glie, țărâna va seca poveștile din trupul trist. [1926] * PASĂREA SFÎNTĂ Întruchipată în aur de sculptarul C. Brîncusi În vântul de nimeni stârnit hieratic Orionul te binecuvântă, lăcrimîndu-și deasupra ta geometria înaltă și sfântă. Ai trăit cândva în funduri de mare și focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
azi, fără ieri. Cu zvonuri surde prin arbori se ridică veacuri fierbinți. În somn sângele meu ca un val se trage din mine înapoi în părinți. PASĂREA SFÎNTĂ Întruchipată în aur de sculptorul C. Brâncuși În vântul de nimeni stârnit hieratic Orionul te binecuvântă, lăcrimîndu-și deasupra ta geometria înaltă și sfântă. Ai trăit cândva în funduri de mare și focul solar l-ai ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
picioarele lui Simia sapiens, mediu ocult, în spatele unui morman de cărți, în misterioasa penumbră a biroului. Apolodoro intră cu inima agitată și cum vine dintr-un mediu mai luminos, mai că nu vede mai nimic, nu mai mult decât chipul hieratic al lui don Fulgencio, tivit de o ușoară lumină cernută, cu ochi care par că nu privesc, cu mustața căzută. Maestrul privește acest copil palid și deșirat, cu umerii suspendați, cu buza superioară ridicată care îi lasă gura întredeschisă. Fiul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cărnii, a libidoului mistic în care bărbatul și femeia, omul și fiara, linia statică și cea dinamică se armonizează în tremoloul unei muzici care transportă țipătul acut al orgasmului occidental în melosul gregorian al liturghiei răsăritene, este de consultat exclusiv hieraticul Sorin Ilfoveanu. Dar cum despre fantasmele translucide și despre senzualitatea sa isihastă poate vorbi calificat doar un singur om, adică Ștefan Agopian însuși, cel care se găsește și la originea trudei mele de a inventaria aceste mici obsesii artistice de pe
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
simțit nevoia să o scrie pe marginea ei. Nu știu ce altă disciplină este astăzi mai nimerită să ilustreze diletantismul filozofilor în materie de știință ca această ,filozofie a științei". Ea e locul unde se pot rosti cu seninătate și cu morgă hieratică cele mai sfruntate elucubrații filozofice. De la aberațiile lui Hegel din Filozofia naturii și pînă la sofismele prin care sovieticii căutau să explice natura duală a luminii prin prisma materialismului dialectic și istoric, probele incriminatoare menite a pleda pentru ignoranța științifică
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
Ioanide cu fata, fără a determina unde, fiindcă o dată îl zărise pe stradă, iar a doua oară, în dimineața aceleiași zile, chiar în casa lui Saferian. Între Hagienuș și arhitect exista deci o complicitate, de aceea amândoi se priveau fix, hieratic. Într-adevăr, Ioanide, care pretindea că nu poate veni la ceai, vizitase totuși (uitînd de chestiunea cravatei) în aceeași zi pe armean, de unde probabil siguranța blândă a acestuia din urmă că arhitectul nu va lipsi. Hagienuș, în veșnică penurie de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mată și părând relativ scundă) și până sub acoperiș, constituind astfel un perete translucid al scării de piatră și al vestibulului ce ducea la salonul de sus. Vitraliul reprezenta în toată înălțimea lui o fată în profil și în gest hieratic, alergând parcă în vijelie cu părul suflat de vânt. Asta era Pica. Ioanide plănuise vitraliul pentru biserică, însă de când Cioarec devenise sfântul oficial acolo, renunțase la ideea primă. Acum se poate înțelege substratul mondenității lui Ioanide și a Elvirei. De
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Marii identice în tunici de glucoza, ce parazitau fiecare celulă stelată și fiecare nevroglie ca niște spirochete fermecătoare, se-ntîlneau în săli și pe coridoare și se contopeau unele cu altele, ca boabele de mercur, în Marii mai mari și mai hieratice, până ce, în sala supremă, pe tronul suprem din craniu, încadrat de grifoni, o singură, imensă Mărie tremura din nou reflectând reliefurile dulci ale țestei sub care abia încăpea, adorată, la picioare, de un defunct poet polonez de acum două veacuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mă facă să râd, căci atunci (cum boala mea progresase) jumătatea dreaptă a feței mi se-nsuflețea, colțul gurii se ridica vesel spre ureche, ochiul se îngusta și sclipea, pe când, ca fața nevăzută a lunii, partea stingă rămânea de piatră, hieratică și misterioasă. "Parc-ai fi Riga Crypto și lapona Enigel!" Tot cam de 17-l8 ani era și singurul epileptic din salon, un băiat de la țară, mare, cu urechi clăpăuge și ochii injectați. Cât am stat în spital n-a făcut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căpitanului, atinse podeaua de agat cu un zdrăngănit mult peste putința urechii de a-l îndura. Copleșit de o dragoste care-i dizolva ca arsenicul organele interne, el apucă hotărât minerii înfășurat m piele, mulțumi și, în fața Părinților ce zâmbeau hieratic, frânse pâinea trupului său, despărțind grâul de neghină. Trupul fără viață al căpitanului Vasile Badislav fu găsit a doua zi după defileul în cinstea Majestăților lor, în odaia sa cu chirie din mahalaua Dudeștilor. O fetiță care vindea viorele pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
goală. Și-n mijloc stă mama, cu părul aprins de lumina ce intră-n felii orbitoare prin crăpăturile zidurilor, și mama ține după umăr un mare câine-lup ce pare că râde, cu limba scoasă printre colții strălucitori... Mă privesc amândoi, hieratic, neiertător, din celula săpată în miezul miezului mințn mele. Tot aici aș îmbina și o poză, una dintre foarte puținele imprimări în azotat de argint ale corpului meu de la un an și jumătate, păstrate în geanta de domnișoară a mamei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
De aceea", adăuga el, privindu-mă pe sub sprâncene, "într-o lume nu poate exista decât o singură carte, câte una pentru fiecare dintre lumile posibile". Cât de bine-l recunoșteam pe Herman în discursurile de felul acesta, furioase și neputincioase, hieratice și derizorii... Nu mi-l amintesc să fi dialogat vreodată cu adevărat. Chiar la circiumă, printre cei mai jegoși dintre oameni, vorbea la fel, despre Dumnezeu, cosmos, sex, Biblie sau comunism, construind în jurul lui liniștea, liniște pură, liniște de cea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]