1,377 matches
-
care s-a demonstrat legătura cauzală fistulă/decompensare cardiacă, revizuirea chirurgicală a FAV hiperfuncționale sau ligaturarea completă a acesteia (cu inserția unui cateter venos central permanent sau trecerea în program de dializă peritoneală) devine obligatorie. Rolul tratamentului antihipertensiv în reversibilitatea hipertrofiei ventriculare stângi la pacientul uremic Care este medicația hipotensoare adecvată în vederea reversibilizării hipertrofiei ventriculare stângi? Metaanaliza efectuată de către Schmieder et al. [1998] asupra studiilor randomizate, placebo-controlate dublu-orb (investigații de clasa A) a identificat 50 de comunicări cu un total de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
hiperfuncționale sau ligaturarea completă a acesteia (cu inserția unui cateter venos central permanent sau trecerea în program de dializă peritoneală) devine obligatorie. Rolul tratamentului antihipertensiv în reversibilitatea hipertrofiei ventriculare stângi la pacientul uremic Care este medicația hipotensoare adecvată în vederea reversibilizării hipertrofiei ventriculare stângi? Metaanaliza efectuată de către Schmieder et al. [1998] asupra studiilor randomizate, placebo-controlate dublu-orb (investigații de clasa A) a identificat 50 de comunicări cu un total de 1.715 subiecți cu privire la reversibilitatea HVS la pacienții cu HTA esențială. Analiza acestor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
fost evidențiat în numeroase studii experimentale. Astfel, la șobolani hipertensivi, IECA au determinat regresia HVS, respectiv dezvoltarea acesteia, efect independent de cel hipotensor [Amann et al., 2000]. Tratamentul îndelungat timp de 8 luni, cu lisinopril la șobolanii spontan hipertensivi cu hipertrofie VS severă și fibroză miocardică importantă a dus la reversibilitatea completă a HVS, a fibrozei cardiace (cu îmbunătățirea semnificativă a complianței ventriculare), precum și la ameliorarea netă a funcției sistolice [Brilla et al., 1996]. Un efect cel puțin comparabil cu cel
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
rămas neschimbată la grupul de control. TA sistolică și diastolică în grupul tratat nu a fost semnificativ diferită față de grupul de control pe tot parcursul studiului (138/78 versus 133/75 mm Hg, p = NS). Care este importanța tipului de hipertrofie ventriculară stângă (concentrică sau excentrică) pentru succesul terapiei cu IECA în ceea ce privește masa ventriculară? La această întrebare a răspuns investigația lui Paoletti et al. [2002], în care 17 pacienți cu HVS concentrică și 28 de dializați cu HVS excentrică, aflați în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
amănunt a elementelor posibil determinante pentru regresia HVS a arătat că singurul factor asociat cu regresia masei ventriculare este reducerea TA sistolice, independent de genotipul pentru enzima de conversie a angiotensinei. În concluzie, hipertensiunea arterială (HTA), un determinant major al hipertrofiei ventriculare stângi (HVS) la pacientul uremic, este inadecvat diagnosticată și controlată terapeutic la o proporție importantă a pacienților uremici. Aceasta explică în mare parte atât prevalența deosebit de ridicată a HVS în populația dializată, cât și morbi-mortalitatea cardiovasculară impresionantă a acesteia
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
doar la HVS concentrică, fiind fără efect asupra celei excentrice. Tratamentul agresiv și îndelungat cu IECA la pacienții cu nefropatii cronice înaintea apariției unei disfuncții renale importante ar putea preveni dezvoltarea unei HVS semnificative, cu impact asupra morbi-mortalității ulterioare. Regresia hipertrofiei ventriculare stângi: rolul eritropoietinei umane recombinate genetic (EPO) Dacă rolul patogenetic al anemiei pare stabilit dincolo de orice dubiu (vezi mai sus), corecția anemiei cu normalizarea valorilor hemoglobinei ar trebui să prevină instalarea sau progresia HVS și/sau dilatării, enunțându-se
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
în concluzie, este inutilă (tardivă) și potențial primejdioasă intervenția de normalizare a anemiei o dată dilatarea cardiacă prezentă și complicațiile redutabile survenite: insuficiența cardiacă, ischemia miocardică. Eritropoietina umană recombinată genetic (EPO) determină corectarea eficientă a anemiei renale, un factor determinant al hipertrofiei ventriculare stângi încă din stadiile predialitice ale insuficienței renale cronice. Inițierea terapei cu EPO trebuie, ca urmare, inițiată în fazele precoce ale IRC, o dată cu scăderea hemoglobinei serice sub 10 g/dl și/sau înaintea dezvoltării hipertrofiei ventriculare stângi. Nivelurile-]intă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
un factor determinant al hipertrofiei ventriculare stângi încă din stadiile predialitice ale insuficienței renale cronice. Inițierea terapei cu EPO trebuie, ca urmare, inițiată în fazele precoce ale IRC, o dată cu scăderea hemoglobinei serice sub 10 g/dl și/sau înaintea dezvoltării hipertrofiei ventriculare stângi. Nivelurile-]intă la pacienții cu IRC în stadiile predialitice sunt de 13-14 g/dl, iar la pacienții dializați, în absența dilatației ventriculare, de 11-12 g/dl. Controlul eficient al anemiei renale cu EPO determină regresia parțială (în medie
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
absența dilatației ventriculare, de 11-12 g/dl. Controlul eficient al anemiei renale cu EPO determină regresia parțială (în medie cu 18%) a anomaliilor structurale cardiace, cu impact major asupra morbidității și mortalității pacienților dializați. Alte metode care pot determina regresia hipertrofiei ventriculare stângi: hemodializa neconvențională în practică, nefrologul se confruntă adeseori cu un control deosebit de dificil al hipertensiunii arteriale, al stării de hiperhidratare cronică și, în unele cazuri, al anemiei renale la pacienții dializați. Toți acești factori sunt determinanți majori ai
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
un important factor contributoriu la HVS existent la subiecții hemodializați; volumul intravascular este constant de-a lungul celor 24 de ore, ceea ce face ca stresul hemodinamic să fie teoretic mai redus și deci probabilitatea de apariție a dilatării și a hipertrofiei compensatorii să fie mai mică. Aceste avantaje teoretice ar trebui să confere DPCA o superioritate netă asupra hemodializei cronice în prevenirea/limitarea manifestărilor cardiomiopatiei uremice. Studiile mai vechi evidențiau superioritatea DPCA asupra dializei în managementul hipertensiunii arteriale și al hiperhidratării
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
1988], la care s-au utilizat cantități progresiv crescute (de la 1 la 4 litri de lichid de dializă peritoneală). Modificări semnificative ale funcției sistolice a ventriculului stâng, ca urmare a creșterii presiunii intraabdominale, s-au înregistrat doar la pacienții cu hipertrofie miocardică și acestea au devenit semnificative statistic doar începând cu schimburile de 3 litri, neuzuale în practica obișnuită. Reducerea funcției sistolice (cuantificată în principal prin viteza de scurtare a fibrelor circumferențiale) a fost paralelă cu cantitatea de lichid instilată, fiind
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
DPCA la subiecții anurici: expansiunea volemică și suprasarcina de presiune au fost predictori independenți ai masei VS. Trebuie însă remarcat, în această comunicare, faptul că pacienții peritoneali erau semnificativ mai în vârstă decât cei hemodializați (59 față de 55 de ani). Hipertrofia ventriculară stângă și diureza reziduală Care este explicația pentru această disparitate în prevalența și severitatea HVS dintre pacienții peritoneali și cei hemodializați? Factorii etiologici recunoscuți ai HVS la uremici (anemia, hipoalbuminemia, presiunea pulsului) nu pot explica în totalitate profilul favorabil
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
pacienților transplantați renal (TR) asimptomatici, cu funcție renală stabilă, cvasinormală, cu cel al unor voluntari sănătoși, Suwelack et al. [1999] au constatat, într-un studiu cross-sectional, un profil ecocardiografic net defavorabil pacienților transplantați renal. 60% dintre pacienții cu TR prezentau hipertrofie ventriculară concentrică în absența hipertensiunii arteriale , iar complianța ventriculară era semnificativ mai redusă la purtătorii de grefă renală (disfuncție diastolică semnificativă). în schimb, nu au existat diferențe în ceea ce privește funcția sistolică între cele două categorii de subiecți. Modificările structurale și funcționale
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
reduse ale VS în comparație cu pacienții hemodializați. Masa și grosimea VS s-au redus de asemenea, aparent datorită ameliorării pre- și postsarcinii, având în vedere că tensiunea arterială sistolică a scăzut posttransplant renal. Ca urmare a reducerii presarcinii VS și a hipertrofiei de perete, diametrele atriale s-au ameliorat de asemenea. în concluzie, transplantul renal a normalizat volumele ventriculare și atriale stângi, reducând de asemenea HVS, fără a afecta semnificativ funcția ventriculului stâng. Ideea inovatoare în această investigație era aceea că ameliorarea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Relația dintre modificările morfofuncționale cardiace și cele arteriale post-TR au fost examinate într-o investigație prospectivă [De Lima et al., 2002] la pacienți asimptomatici, evaluați ecografic la 2-3 săptămâni, apoi din nou la 12 și 40 de luni post-TR. Gradul hipertrofiei ventriculare stângi s-a redus semnificativ la 12 luni și încă și mai mult la 40 de luni de urmărire, în paralel cu ameliorarea grosimii parietale arteriale. Astfel, masa ventriculului stâng s-a redus cu circa 10% după un an
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și la 4 luni post-TR (între 1988 și 1990), analiza supraviețuirii efectuându-se în 1999 (timp de urmărire median 9,8 ani), când 20 de pacienți din cohorta inițială decedaseră. După criteriile Framingham, aproximativ două treimi dintre pacienți prezentau pre-TR hipertrofie ventriculară stângă. La 4 luni post-TR, valorile tensionale și ale hemoglobinei erau semnificativ îmbunătățite, în schimb nu existau diferențe în ceea ce privește indexul masei VS față de situația pre-TR: acesta a scăzut la 53% și a crescut la 47% dintre subiecți. De asemenea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
o valoare predictivă net superioară în privința morbidității și mortalității cardiovasculare atât la pacienții cu hipertensiune arterială esențială, cât și la pacienții uremici. Tensiunea arterială medie îndeosebi cea sistolică obținută prin monitorizare ambulatorie se corelează de asemenea mult mai bine cu hipertrofia ventriculară stângă decât TA clinică, atât la hipertensivii uremici, cât și la non-uremici. Este această constatare valabilă și la pacienții transplantați renal? Într-adevar, Lipkin et al. [1993] au evidențiat, la pacienți etichetați drept normotensivi la măsurarea clinică obișnuită a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
studiat. Un genotip tip inserție-deleție (ID) al genei care sintetizează enzima de conversie a fost asociat cu un risc cardiovascular crescut, incluzând și o prevalență mai ridicată a HVS. Genotipul deleție-deleție (DD) se asociază cu o prevalență mai ridicată a hipertrofiei ventriculare stângi atât în populația hipertensivă non-renală, cât și în cea uremică și transplantată renal [Hernandez et al., 1997], chiar și cu riscul cardiovascular cel mai accentuat. Ca urmare, efectul benefic al IECA poate fi influențat de către polimorfismul genetic al
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
masei ventriculului stâng. Fistula arterio-venoasă (FAV). Prezența FAV reduce rezistența periferică sistemică, rezultând o creștere a volumului-bătaie și a debitului cardiac, mecanisme menite să mențină tensiunea arterială. Acest status poate însă să conducă la suprasarcina VS și, în consecință, la hipertrofie ventriculară stângă excentrică. De asemenea, între fluxul/ debitul de sânge în fistulă și diametrele cardiace există o relație de directă proporționalitate [London et al., 1989]. Numeroase prezentări de caz au descris situații de insuficiență cardiacă prin debit cardiac crescut la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
momentul în care FAV era funcțională. în schimb, dacă prevalența HVS anterior închiderii FAV a fost de 60%, după desființarea acesteia, HVS a mai fost prezentă doar la 33% dintre subiecți. Modificările masei VS au fost semnificativ asociate cu parametrii hipertrofiei (indicele de masă al VS) și ai dilatației cardiace (diametrul telediastolic) anterior închiderii FAV. îmbunătățirea parametrilor ecocardiografici nu a putut fi atribuită unui alt factor cu impact cardiovascular, neexistând diferențe în ceea ce privește statusul volemic, hemoglobina serică sau valorile tensionale pe perioada
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
acesteia. Hiperparatiroidismul secundar (HPTS). Hipersecreția de parathormon (PTH, considerat de mulți autori o veritabilă toxină uremică) a fost incriminată în geneza diferitelor anomalii structurale cardiace și arteriale la pacientul cu insuficiență renală cronică în diverse stadii. Relația dintre HPTS și hipertrofia ventriculară la pacientul dializat este bine caracterizată, după cum este și cea dintre hipersecreția de PTH și reducerea complianței la subiecții uremici. Nu aceeași semnificație pare să aibă hipersecreția de PTH la pacientul transplantat renal cu grefă funcțională, la care desigur
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
obligatorie cuantificarea ecocardiografică a anomaliilor geometrice și funcționale încă din stadiul de insuficiență renală cronică moderată și apoi la uremicii tratați prin dializă, precum și tratarea agresivă a factorilor de risc pentru aceste anomalii (în primul rând a celor care determină hipertrofie ventriculară stângă). Posttransplant renal, prezența HVS necesită de asemenea un management agresiv (obținerea normotensiunii, de preferință cu IECA, corecția anemiei, închiderea chirurgicală a fistulelor arterio-venoase hiperfuncționale). V.2. Boala coronariană Introducere Riscul cardiovascular crescut al pacienților renali este cauzat doar
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
CARDIACĂ LA PACIENTUL RENAL masei ventriculului stâng a fost de 174 - 7 g/m2 la pacienții care au dezvoltat boala ischemică de novo în comparație cu 155 - 3 g/m2 (p < 0,001) la cei care nu au prezentat ischemie, subliniind rolul hipertrofiei miocardice în geneza ischemiei miocardice simptomatice. în plus, hipertrofia concentrică a ventriculului stâng (VS), dilatația VS și disfuncția sistolică au reprezentat factori de risc independenți pentru boala ischemică de novo [Parfrey et al., 1996]. Concluzia acestui studiu de mare valoare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
de 174 - 7 g/m2 la pacienții care au dezvoltat boala ischemică de novo în comparație cu 155 - 3 g/m2 (p < 0,001) la cei care nu au prezentat ischemie, subliniind rolul hipertrofiei miocardice în geneza ischemiei miocardice simptomatice. în plus, hipertrofia concentrică a ventriculului stâng (VS), dilatația VS și disfuncția sistolică au reprezentat factori de risc independenți pentru boala ischemică de novo [Parfrey et al., 1996]. Concluzia acestui studiu de mare valoare informativă a fost că boala ischemică coronariană clinic manifestă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
lui Ritz și Amann [2003]. Această boală a vaselor mici coronariene a fost descrisă inițial la hipertensivi, jucând un rol important în prejudicierea rezervei vasodilatatorii cardiace. La pacientul uremic, lungimea capilarelor, respectiv creșterea în lungime a acestora nu fac față hipertrofiei celulelor musculare miocardice. Din cauza acestui asincronism capilar/cardiomiocit, distanța de difuziune a oxigenului de la lumenul capilar până la interiorul cardiomiocitului este crescută. Această situație va expune celula musculară miocardică unor episoade de hipoxie de fiecare dată când aportul de oxigen la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]