1,662 matches
-
surselor istorice, ambele intervenții externe, poloneză și ungară, din 1359, erau îndreptate împotriva formațiunii statale românești din nord-vestul Moldovei (continuare a unei alcătuiri statale mai vechi), dar acestea nu au afectat direct partea de sud-est a țării, aflată sub dominația Hoardei. În aceste condiții, oștile poloneze și cele ungurești nu au intrat în coliziune cu cele mongole în Moldova funcționa, la mijlocul secolului al XIV-lea, un condominium tacit: în nord-vest, polonezii și ungurii (creștini), în sud-est, mongolii (păgâni).32 Tradiția istorică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cele mongole în Moldova funcționa, la mijlocul secolului al XIV-lea, un condominium tacit: în nord-vest, polonezii și ungurii (creștini), în sud-est, mongolii (păgâni).32 Tradiția istorică moldovenească, înregistrată de letopisețele slavo-române, nu asociază evenimentul "descălecatului" de nici o confruntare cu forțele Hoardei de Aur. Astfel, Cronica moldo-rusă, ce oferă cele mai multe amănunte despre legenda "descălecatului" menționează doar că Dragoș și însoțitorii săi au ajuns la "marginea locurilor unde rătăceau tătarii". Toate categoriile de izvoare dezvăluie că operațiile militare conduse de Dragoș vizau preluarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
corectă, nu se înșelase în privința lui. În același timp, susținerea că formațiunea statală în fruntea căreia fusese instalat Dragoș servea drept "marcă" (militară) de apărare, "avanpost", împotriva tătarilor, nu este irefutabilă ! Mai ales că, după mijlocul secolului al XIV-lea, Hoarda de Aur, afectată de lupte intestine, nu mai reprezenta o amenințare reală pentru regatele creștine din estul Europei. Dacă statul mongol era în defensivă, regatul Ungariei, în schimb, sub dinastia angevină, promova o politică activă, expansivă, camuflată sub vălul transparent
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
inițiată de Bogdan, după 1359, cu sprijinul susținătorilor săi maramureșeni și moldoveni a avut loc într-un context extern favorabil, când regele Ludovic era antrenat în acțiuni militare în sudul Dunării. La răsărit, Moldova nu era supusă unei amenințări iminente, Hoarda de Aur fiind epuizată de războaiele civile, ca și de loviturile aplicate de ofensiva lui Olgerd, din anii 1362-1363. Nu avem știri nici despre ciocniri cu Polonia sau Podolia, condusă de Koriatovici. Înfrângerea oștilor ungare în tentativa lor de a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1359, (vezi mai sus) putea fi de un real sprijin pentru consolidarea fragilului organism statal al Moldovei, dar nu avem informații în acest sens. Nu știm nici despre eventuale legături stabilite de Bogdan cu Țara Românească, Polonia, Lituania sau Hoarda de Aur, dar virtualitatea lor nu trebuie eliminată. În vremea domniei lui Bogdan (1364-1367), noul stat românesc de la est de Carpați și-a extins teritoriul prin includerea altor formațiuni politice dintre Carpați și Nistru. De la valea Moldovei, cu capitala la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ungariei până la Dunăre ("culoarul unguresc"), la nord, hotarul era pe albia Prutului superior până la Țara Șipenițului (intrată în componența Moldovei spre sfârșitul secolului al XIV-lea), la nord-est și est linia Nistrului, iar sud-estul (Bugeacul) era stăpânit în continuare de Hoarda de Aur. În concluzie, întemeierea ("descălecatul") Moldovei, ca stat de-sine-stătător, departe de a fi rezultatul exclusiv al unui "descălecat" maramureșean, a presupus un îndelungar proces intern, implicând o populație numeroasă și o dezvoltare economică și social-politică. Acest proces evolutiv intern
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
descălecat" maramureșean, a presupus un îndelungar proces intern, implicând o populație numeroasă și o dezvoltare economică și social-politică. Acest proces evolutiv intern, firesc, a fost perturbat de invazia și dominația mongolă și de politica expansivă a regalității ungare. Confruntările cu Hoarda de Aur și cu regatul Ungariei, ca și întărirea pozițiilor Poloniei și Lituaniei la hotarele nordice ale țării au impulsionat unificarea formațiunilor teritoriale românești de la est de Carpați. Pe de altă parte, nu se poate nici susține că organismul statal
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
destul de firavă și nesigură, fără hotare precise: Vrancea se afla în afară, Adjud, Tg. Ocna și Bacău erau încă sub control unguresc, la răsărit, ambele maluri ale Prutului erau în stăpânirea domniei, dar sud-estul țării (Bugeacul) era în mâinile tătarilor (Hoardei de Aur). Cu toată rapida întindere a țării, aspectul ținutului de origine (valea Moldovei) a rămas (s-a păstrat) numele celor dintâi boieri, maramureșeni și moldoveni, reprezintă, în varietatea lor nesfârșită, o largă sinteză, ele sunt din vechiul fond slavo-român
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
origini proprii, care vrea să fie neatârnat (Iorga). În ceea ce privește angrenajul relațiilor politice externe, în perioada constituirii statului Moldova, acesta a fost complicat. Evenimentele din spațiul carpato-dunăreano-nistrean nu au fost rectilinii, raportul de forțe dintre statele din zonă era labil. Declinul Hoardei de Aur a amplificat disputele dintre statele puternice, iar teritoriile dominate de mongoli, Rusia, Moldova, erau lipsite de posibilitatea de a se opune presiunilor ei. După moartea lui Özbäg și Jani-Bäg, Hoarda de Aur și-a pierdut din forța ofensivă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
forțe dintre statele din zonă era labil. Declinul Hoardei de Aur a amplificat disputele dintre statele puternice, iar teritoriile dominate de mongoli, Rusia, Moldova, erau lipsite de posibilitatea de a se opune presiunilor ei. După moartea lui Özbäg și Jani-Bäg, Hoarda de Aur și-a pierdut din forța ofensivă, dar mongolii continuau să rămână puternici în zonă, ei stăpâneau mai departe teritorii întinse. Menținerea lor până la sfârșitul secolului al XIV-lea, în sud-estul Moldovei (Bugeac), impieta asupra stabilității și unității teritoriale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
parte, Ungaria angevină era interesată în controlul teritoriilor apusene ale Moldovei, în aspirația ei de a ajunge la Dunăre și Mare. Cât despre instalarea Poloniei la hotarele nordice ale noului stat, aceasta nu aducea Moldovei un aliat în lupta împotriva Hoardei și a Ungariei, ci, dimpotrivă, un vecin incomod, reținut de înaintarea spre sud de tratatele dintre Ludovic I și Cazimir III. Cu toate acestea, românii est-carpatici au acționat cu energie și abilitate, reușind, până la sfârșitul secolului ak XIV-lea, să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
folosit-o în interesul țării. După înfăptuirea acestor obiective sau în paralel cu ele, mai rămânea Moldovei să-și întregească hotarele, prin includerea sud-estului țării în componența noului stat. Această regiune, aproximativ o treime din teritoriul carpato-nistrean, era în stăpânirea Hoardei de Aur. Se impunea unificarea ei cu voievodatul din nord-vestul țării, ceea ce asigura ieșirea la Mare și la gurile Dunării. Unificarea politică a teritoriilor românești est-carpatice într-un singur stat nu se putea înfăptui decât prin izgonirea mongolilor din această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unificarea ei cu voievodatul din nord-vestul țării, ceea ce asigura ieșirea la Mare și la gurile Dunării. Unificarea politică a teritoriilor românești est-carpatice într-un singur stat nu se putea înfăptui decât prin izgonirea mongolilor din această regiune. Momentul încetării stăpânirii Hoardei de Aur la nordul gurilor Dunării se poate stabili pe baza analizei materialelor arheologice și numismatice. Prosperele centre urbane de la Orheiul Vechi, Orașul Nou și Costești au fost abandonate în anii 1367-1368. La Cetatea Albă, ultima monedă mongolă datează de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întâmplătoare. Putem deduce că anul 1369 este momentul încetării circulației monedelor mongole în teritoriile carpato-nistrene. Împrejurările în care mongolii au renunțat la teritoriile din nordul gurilor Dunării, la sud-estul Moldovei, nu ne sunt prea bine cunoscute. Retragerea stăpânirii mongole a Hoardei de Aur din aceste teritorii de mare importanță economică (comercială) și strategică nu s-a făcut de bună voie. Mongolii nu au dat uitării timp de secole pierderea Bugeacului și sperau să-l recâștige. Astfel, în ultimii ani ai secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
retragerea spre răsărit a mongolilor, în jurul lui 1370, era rezultatul propriei lor slăbiciuni, în urma îndelungatelor războaie civile. Dispariția de pe scena politică mongolă a lui Abd Ullah, în circumstanțe neclare, a dus la tulburări și mai mari. În teritoriile apusene ale Hoardei (Ak-orda), se impunea tot mai mult emirul Mamai, un nou Nogai, colaborator al lui Abd Ullah, la sfârșitul secolului al XIV-lea. Dacă cele două regate catolice, Ungaria și Polonia, au fost direct implicate în acțiunea de îndepărtare a Hoardei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Hoardei (Ak-orda), se impunea tot mai mult emirul Mamai, un nou Nogai, colaborator al lui Abd Ullah, la sfârșitul secolului al XIV-lea. Dacă cele două regate catolice, Ungaria și Polonia, au fost direct implicate în acțiunea de îndepărtare a Hoardei din regiunile nord-dunărene este dificil de precizat. După informații din cronici, ajungem la presupunerea că la alungarea mongolilor au contribuit forțele locale românești (din Moldova) și cele ale cnejilor Koriatovici din Podolia (dincolo de Nistru). Conform letopisețelor ruso-lituaniene (vezi mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se fi aflat la Vaslui nu poate fi exclusă localitatea aceasta s-a aflat, până în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, sub stăpânirea mongolă și a intrat mai târziu în componența Moldovei.41 Profitând de haosul intern din Hoarda de Aur, românii din sud-estul Moldovei au încercat să înlăture dominația străină, dar, pentru a învinge pe mongoli, a solicitat ajutorul cnejilor lituanieni din Podolia. Impunerea suzeranității lui Iurii Koriatovici, în sud-estul Moldovei, putea fi urmarea contribuției sale la îndepărtarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Iurii Koriatovici, în sud-estul Moldovei, putea fi urmarea contribuției sale la îndepărtarea mongolilor și a presiunilor exercitate de cnejii lituanieni sau cei polonezi. Rolul statului românesc est-carpatic, condus de Lațcu (1367-1374), la eliberarea teritoriilor din nordul gurilor Dunării de sub dominația Hoardei de Aur, nu ne este cunoscut, este posibil să se fi implicat, dar nu știm dacă el controla atunci sud-estul Moldovei. Oricum ar fi fost, stăpânirea lui Koriatovici, cneaz lituanian, asupra teritoriilor românești a fost de scurtă durată, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1386, rezultă că o solie genoveză a mers la "Moncastro" (Cetatea Albă) la "Constantin și Petru voievod". Se poate deduce că acest "Constantin" (Costea, cf. pomelnicului de la Bistrița) domnea în sudul țării, în Moldova sud-estică, teritoriu recent eliberat de sub stăpânirea Hoardei de Aur, ce constituia (încă) un organism statal distinct de cel din nord-vestul țării. Dacă avem în vedere împărțirea administrativă a Moldoovei, în Țara de Sus și Țara de Jos, existența unui alt voievodat (stat) în sud este verosimilă. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
S-ar mai putea adăuga ceva relativ la extinderea autorității statului (domnului) Moldovei asupra sud-estulu țării: un pasaj din cronicile rusești referitor la evenimentele din 1386 menționează că principele Vasile, fiul marelui cneaz al Moscovei, Dimitri Donskoi, a fugit de pe teritoriul Hoardei de Aur "în Țara Podoliei, la valahii mari, la voievodul Petru", iar în alte cronici se amintește concis că el s-a refugiat "în Țara Podoliei, la voievodul Petru". Deducem din textele (cronicile) citate, că domnul Moldovei, Petru Mușat, controla
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Jos se suprapunea, în mare parte, peste teritoriile ce s-au aflat sub controlul efectiv al mongolilor. Iar particularitatea instituțională a sudului Moldovei nu se datorează unor formațiuni prestatale autohtone, ci menținerii mai îndelungate a teritoriului său în componența Hoardei de Aur.43 NOTE 1. P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii românești, București, Editura Științifică, 1969, p. 292-300. 2. Ibidem, p. 302-304. 3. Neagu Djuvara, Thocomerius-Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești, București, Humanitas, 2007
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Arad, 1976, p. 89-116 și 1979, p. 243-278. Idem, Contribuții la istoria străveche a Episcopiei Aradului, în M.B., 1978, nr. 4-6, p. 215-226. Göllner C., Studii de istorie a naționalităților din România. Naționalitatea germană, București, 1976. Gonța Al., Românii și Hoarda de Aur, 1241-1502, Munchen, 1983. Idem, Afirmarea existenței statului moldovenesc. Voievodatul lui Dragoș, în Mitropolia Moldovei, 1960, nr. 1-2, p. 555-571. Gorovei Șt. S., Dragoș și Bogdan, întemeietorii Moldovei, București, 1973. Idem, Un ctitor de țară: Bogdan I, în MI
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Românii în istoria universală, III, 1, Iași, 1988, p. 567-578. Idem, Întemeierea Moldovei. Probleme controversate, Iași, 1997. Grămadă N., Vicina. Izvoare cartografice, originea numelui, identificarea orașului, în rev. Codrul Cosminului, Cernăuți, I, 1924, p. 435-459. Grecov B. D., Iacubovschi A. I., Hoarda de Aur și decăderea ei, București, 1953. Grecu V., Bizanțul și catolicismul în trecutul nostru îndepărtat, în S.T., 1950, nr. 9-10, p. 556-568. Grigoraș N., Românii de la est de Carpați și organizarea lor până la întemeierea statului medieval Moldova, în Cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iau În brațe, se smucesc, se strâng. Când tătarul scoate o secure mică Și lovind pe Preda, pavăza Îi strică. Dar el cu măciuca astfel Îl lovi, Încât deodată căzu și muri. Iar după aceasta, oastea românească Pleacă și Învinge hoarda tătărască. versuri de D. Bolintineanu Cuvinte: floarea românimii = tineri ostași români; ager armăsar = cal iute; pavăză = scut, apărătoare din metal; hoarda tătărască = o ceată de tătari Înarmați. CÂNTECUL LUI MIHAI VITEAZUL Mihai Viteazul a fost domn al Țării Românești. În
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
el cu măciuca astfel Îl lovi, Încât deodată căzu și muri. Iar după aceasta, oastea românească Pleacă și Învinge hoarda tătărască. versuri de D. Bolintineanu Cuvinte: floarea românimii = tineri ostași români; ager armăsar = cal iute; pavăză = scut, apărătoare din metal; hoarda tătărască = o ceată de tătari Înarmați. CÂNTECUL LUI MIHAI VITEAZUL Mihai Viteazul a fost domn al Țării Românești. În fruntea armatelor sale, el a reușit, pentru prima dată, să unească cele trei țărișoare (Țara Românească, Moldova și Transilvania ) Într-un
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]