620 matches
-
să "încredințeze Providenței" manuscrisul dialogurilor și a încercat să-l depună pe altarul de la Notre-Dame. Găsind ușile închise s-a resemnat, crezînd că persecutarea lui a fost înscrisă în "decretele eterne"... În ultimii doi ani ai vieții scrie Reveriile unui hoinar singuratic, continuă să se ocupe cu ierborizarea și copierea de texte muzicale. Spre sfîrșitul vieții se mută la Ermenonville, la țară, pe proprietatea marchizului de Girardin. La 42 de zile după ce s-a stabilit aici, s-a stins din viață
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
în voia propriei sale naturi și naturii ca atare, societatea nu l-a putut altera niciodată cu adevărat, el reușind să urce din nou treptele virtuții și ale fericirii. Cartea a fost publicată după moartea autorului, în 1782. Reveriile unui hoinar singuratic (Les rêveries du promeneur solitaire) recapitulează fazele unui conflict ireconciliabil: între un individ (Jean-Jacques) și restul lumii. Trecut prin multe și ajuns la o anumită înțelepciune este pregătit pentru o lungă pustnicie. E nepăsător față de soarta scrierilor sale. Nu
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
speciei umane". Rousseau a lăsat generațiilor următoare o comoară extraordinară. Émile a fost cea mai influentă lucrare din domeniul educației după Republica lui Platon. Confesiuni a reprezentat cea mai importantă lucrare autobiografică de la aceea a Sfîntului Augustin încoace. Reveriile unui hoinar singuratic a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea naturalismului romantic, iar Contractul social s-a dovedit a fi una dintre cele mai importante lucrări din domeniul teoriei și practicii politice. Încercînd să explice de ce Rousseau fusese atît de contestat și
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
Eseu despre originea limbilor unde se vorbește despre melodie și despre imitația muzicală, Editura Polirom, Iași, 1999 57. Rousseau, Jean-Jacques, La nouvelle Héloïse, vol. I, II, Librairie Larousse, Paris, f. a. 58. Rousseau, Jean-Jacques, Les rêveries du promeneur solitaire. Visările unui hoinar singuratic, ediție bilingvă, Editura Grai și suflet Cultura națională, București, 1996 59. Rousseau, Jean-Jacques, Scrieri despre artă, Editura Minerva, București, 1981 60. Rousseau, Jean-Jacques, Texte pedagogice alese, ESDP, București, 1960 61. Simion, Eugen, Întoarcerea autorului. Eseuri despre relația creator-operă, Editura
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
Rousseau, Oeuvres complètes, tome I, p. 470, apud D. Todoran, introducere la: J.-J. Rousseau, Emil sau despre educație, op. cit., p. XXI 36 Ibidem, op. cit., p. XXVI 37 Ibidem 38 J.-J. Rousseau, Les rêveries du promeneur solitaire. Visările unui hoinar singuratic (ediție bilingvă), Editura Grai și suflet Cultura națională, București, 1996, p. 209 39 Livius Ciocîrlie, Negru și alb. De la simbolul romantic la textul modern, Editura Cartea Românească, f. l., 1979, p. 8 40 Dimitrie Todoran, introducere la: J.-J
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
neorânduială, am dat peste o modestă colecție de articole scrise de mine în presă în decurs de vreo doi ani. Și ce titlu chisnovatic îi mai dădusem eu rubricii la care aveam acces! Nici mai mult nici mai puțin decât „Hoinar în jurul Iașului”. Sunt sigur că acest titlu o să-ți trezească plăcute amintiri despre timpurile când umblam teleleu pe toate coclaurile, numai de dragul frumosului din jurul Iașilor, și nici nu ne trecea prin cap că fiecare pas al nostru se suprapunea peste
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
mereu îmi amintești câte ceva despre care trebuie să vorbesc. Memoria ta este proaspătă și plină de surprize. Nu mai departe acum. Îmi sugerezi să vorbesc despre Plopii fără soț. Parca ai ghicit că în mapa mea cu articolele din seria „Hoinar în jurul Iașului” se află unul intitulat: „Legenda Plopilor fără soț”. Îngăduie-mi să transcriu câteva scurte pasaje „...povestea Plopilor fără soț plutește într-o frumoasă legendă. Și ne place așa fiindcă altfel imaginea lor ar deveni pur materială. Dar așa
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
sub titlul Variations sur la linguistique, Paris, Klincksieck, 2002. 47 Le Dire et le Dit, Ed. Minuit, 1984, p. 179. 48 Qu'est-ce qu'un genre littéraire ?, Paris, Ed. Seuil, 1989. 49 Jean-Jacques Rousseau, (trad. de Mihai Șora), Visările unui hoinar singuratic, Editura pentru Literatură Universală, București, 1968, p. 79. 50 Referitor la acest subiect terminologia nu este definitivată; unii preferă să opună "fraza actualizată" (ocurența) și fraza (tip), alții, cum ar fi O. Ducrot, aduc în discuție "enunțul" (ocurență) și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o perioadă de "trecere" cu "valoare de expoziție", în reprezentare permanentă în toate sensurile (teatral, mimetic, politic). Metaforă "expunerii" permite scoaterea în evidență a unor anumite scheme textuale: texte-expuneri, topoï, descrieri-cataloage și personaje semnificative expuse/expunându-se/afișându-se/pozând (hoinar, comis-voiajor, călător, parvenit, trecătoare, actrița și alte personaje-tip din secolul al XIX-lea). Orașul este mai mult decât un loc în spațiu, este o acțiune dinamică, care implică protagoniști și mase mari de figuranți. Viața pariziana este strălucitoare, iar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pe steaua matale. Da’ ce zic eu stea? Luceafărul dumitale! Bârnova 29 august 2003 Vasile Ilucă De același autor: 1. Iași... șoapta din ziduri, album-ghid, Ed. Eurocart, Iași, 1998 2. Iași... istorie și spirit, album-ghid, Ed. Helios, Iași, 2000 3. Hoinar în jurul Iașului, album-ghid, Ed. Trinitas, Iași, 2001 4. Iași... drumeț în jurul cetății, album-ghid, Ed. Helios, Iași, 2002 5. Tristeți învinse, proză scurtă, Ed. Helios, Iași, 2002 6. Prin Iașii din suflet, album-ghid, Ed .Helios, Iași, 2003 7. Iașii lui Eminescu
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
străbătut pământul, în lung și în lat, ca și când ar fi vrut să-l strângă, cu drag, la piept; a alinat, a mântuit și a convertit oameni de pretutindeni, cel pe care Papa Pius al XI-lea l-a numit „marele hoinar al sec. al XX-lea”. Lui i se potrivește perfect caracterizarea făcută de către poetul G. Passolini: „(el)... este soldatul unei armate care nu se pierde, paznicul unei moșteniri care nu se stinge..., înfruntă cu minuni de activitate ciumele și războaiele
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
se mai auzeau parcă zgomote din depărtare. Apoi vocea mamei, si, de necrezut, refuzul categoric al tatălui: -Nu!.. N-am chef!.. Culcă-te!.. Am treaba!.. FAȚĂ DINTRE SALCII Pe malul Cernului, salciile își plâng parcă în unde durerea, iar vântul hoinar mișcă agale săbiile trestiilor, încrețind ușor oglindă apei. Spre apus, se întind colinele împădurite, iar norii, plutind pufoși pe cerul verii, alcătuiesc un tablou feeric de umbre și lumini. Pe malul abrupt al apei, o tânără pescuiește cu un băț
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
este o zburdălnicie boema, un chef continuu, un chiuit Învățat În tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau În taine”. Însetat În permanență, ,,bea cerul ridicat de două torți”, face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți”, este urmărit de viziunile tenebre pe când se ,,reeduca” În lagărele de exterminare de la Canal și-și vede părinții Întorcându-se Încet de la mormântul său, ,,Înfrigurați În haine cenușii”, prinde o idee Într-o groapă cu lei și o aruncă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lui vechi, cu grădinile pline de flori, stă pitit și abia își trimite murmurul până aici. Departe, dealurile Cetățuii și Galatei adună ultimele raze de soare pe acoperișurile cetăților bătrâne" (Fantome). Cu spiritul său boem, cu chipu-i mereu neliniștit, hoinar și neconvențional, "poetul florilor", cum restrictiv a rămas în istoria literară (idee întărită și de Liviu Papuc într-un text convingător), era un admirator și un îndrăgosti iremediabil de "dulcele târg". Și câți mari scriitori n-au avut sub ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
portrete. Iași, Editura Doxologia, 2015. ILUCĂ, Vasile. Iași șoapte din ziduri. Iași, Editura Eurocart, 1998; Iașii lui Eminescu, Editura Helios, 2003; Junimiștii la ei acasă. Iași, Editura Pim, 2004; Ce nu știm despre Iași. Editura Pim, edițiile 2006, 2007, 2008; Hoinar în jurul Iașului. Editura Pim, 2014. IORGA, Nicolae. Ce a fost, ce este, ce poate fi Iașul. București,Tipografiile Române Unite, 1935. JUMARĂ, Dan. Vechi zidiri ieșene. Iași, Princeps Edit, 2004. LĂCĂTUȘU, Gloria. Casa glasurilor noastre /Radioul Iași/. Iași, Editura Cronica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se îndreptă către Petre Popescu, fost director al acestei școli. Când mă gândesc la obiectul al cărui studiu l-am îmbrățișat nu pot să nu-mi amintesc cuvintele sale: „Fiți atenți, ca să înțelegeți!” Erau cuvinte magice, care alungau orice gând hoinar...A făcut din biologie un obiect accesibil și plăcut. Ori asta presupune muncă, răbdare, toate purtând amprenta pasiunii. A deschis pentru mine poarta unui tărâm misterios și atrăgător tocmai prin aura enigmatică ce-l înconjoară: NATURA! O zi n-a
Schiţă de portret. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Cristina Hordilă Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1851]
-
au legănat. N-aș mai spune, atunci, "am călcat pe urmele lui" ci "privirile ni s-au întâlnit". Ca și cum aceste ondulări ale terenului, reverberând în doză infinitezimală un nu-știu-ce din persoana privitorului divin l-ar fi putut pune pe un hoinar pe aceeași lungime de undă luminoasă. Pentru că, nu-i așa, totul s-a schimbat în Palestina, în afară de marea Genesareth, și de tonurile roșietice ale zorilor, care-s mereu diferite, rămânând mereu aceleași. Există vreo mie de versiuni ale vieții lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
seamă felul În care arătam, cu hainele noastre ciudate și cu figura prozaică a Poderosei a II-a, al cărei șuier astmatic stîrnea mila gazdelor noastre. PÎnă la un punct, fuseserăm niște cavaleri ai șoselelor; aparținuserăm acelei durabile „aristocrații a hoinarilor“ și avuseserăm chiar și cărți de vizită cu titlurile noastre impresionante și ireproșabile. PÎnă acum. Acum eram doar doi autostopiști cu rucsacuri În spate, cu salopetele noastre În care se Îmbibase tot jegul străzilor - eram doar umbrele aristocraților care fuseserăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mare și de ineficiența ei, eu cu Augustul ne-am întors pe neașteptate la București. Iar peste două zile plec mai departe, la munte. Singur, în sfârșit singur! Scăpat de nostalgia chinuitoare a tovărășiilor cu orice preț, stăpân pe mine - „hoinar, cu inima ușoară, iau drumul mare / sănătos, liber - lumea înaintea mea...“ La 1 septembrie voi fi înapoi la București. Te salut și mă înclin, al Vostru, P. Bilanț I Oh, comme c’est absurde qu’il n’y ait rien
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și lacrimi adunate’n stivă,/ le-om pune cândva iarăși de colivă/ să spargem din nou lanțuri și cătușe...// În munții de piatră tu de ești fugar/ și osândit să dormi pe stânci sau peșteri,/ te poartă departe gândul cel hoinar,/ ca o lumină scumpă: și nu-n zadar/ prin codri și stânci cu mane de meșteri.// Mulțimea În lagăr și temnițe grele/ purtată de zbiri și crânceni călăi,/ te-așteaptă lumina ca iarăși ca iarăși sub stele/ născută de jaf
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Parcă mă trag gropileă Se uscase și pierdea la fiecare pas câte un gram de suflet. - Tu ce zici? - Scrie, tată. Fă-ți porția zilnică de reamintire, de întoarceri. - Mda. Ar fi ceva... și-au mai trecut ani și întâmplări. Hoinari de Deltă, pe puntea unui vaporaș am fi început să scuipăm plictiseala în Dunăre când, revelație recompusă, l-am văzut ridicându-se, ridicându-se parcă răstignit dureros pe o cruce de aer. - Acolo! - Ce...acolo? - școala. școala mea și a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ferestrei. Închide ochii. Vântul călduț i se joacă în plete. - Vino să hoinărim împreună! îi spune un GÎND ștrengar. Fetița nu se împotrivește. Se lasă purtată pe aripi de vânt și de închipuire. - Vrei să poposim aici? o întreabă GÎNDUL hoinar, oprinduse sus, pe Dealul Repedea. Privește pădurea!E toată smălțuită cu toporași, viorele și brebenei. - Să poposim, răspunde fetița. E foarte frumos! Totuși... parcă lipsește ceva? E prea multă liniște? De ce oare? - Întreabă pădurea! o sfătuiește GÎNDUL neștiutor. Fetița îi
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
nu a exercitat vreo seducție literară. Încântările și le rezumă T.-R. în formule situate cam la gradul zero al expresivității („minunată panoramă”, „oraș pitoresc”). Dar are un atu: senzaționalul șirului de aventuri. Într-un interviu din „Rampa” (1935) „incorigibilul hoinar al ținuturilor exotice”, cum se recomandă, dezvăluie, în termeni previzibili, resorturile memorialisticii pe care o practică. Ea s-a născut din „acea puternică impulsie de a reconstitui - povestind - colțuri de lume, oameni și moravuri”. Nesațul său de a cunoaște, trădând
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
1810, Târgoviște - 25.XI.1885, București), poet. Provenea dintr-o familie de mici boieri scăpătați: tatăl, Mihai Lixăndrescu, sameș și vistier, mama, Maria (n. Fusea), cu înaintași pomeniți în documentele vremii lui Constantin Brâncoveanu. A copilărit la Târgoviște; era un hoinar visător și ruinele vechii curți domnești îi hrăneau himerele. La dascălul Rafail, împreună cu Vasile Cârlova, a învățat greaca modernă, apoi „elinica”, în școala lui Mitilineu. Având o memorie prodigioasă, putea reproduce scene din Sofocle și Euripide, îl știa pe de
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
la întreaga operă a lui Kafka, cu repere în povestea bătrânilor Filemon și Baucis, în arhitecturile dorinței așa cum se văd ele într-o povestire de Mandiargues și una de Vivant Denon, în spațiul ospitalier al castelului care-l găzduiește pe hoinarul Rousseau, în legenda Sfântului Iulian primitorul în versiunea lui Flaubert, în secretul și constrângerile presupuse de ospitalitate, bine surprinse într-o povestire de Camus, într-un roman de Vercors sau într-unul de Landolfi. Considerată drept carte fondatoare a ospitalității
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]