1,824 matches
-
din ea din când în când. Chiar și când mănânc îmi mângâie piciorul sau brațul, sau face ceva: e ca și cum am avea nevoie de un contact permanent unul cu altul. Poate că e doar imaginația mea, dar parcă toți se holbează la noi. Îmi închipui că se uită la noi pentru că ar vrea să aibă și ei ce avem noi. Habar n-am cum e să fii cu adevărat îndrăgostită: e drept că l-am iubit pe Ben, dar nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
eram la muncă și am adus vorba de școala la care am mers. „Trebuie să-l știi pe fiul meu“, mi-a spus ea atunci, și a scos din protofel o poză de-a lui Brad. Îmi amintesc că mă holbam la poza aia uluită, nevenindu-mi să cred. Deși am recunoscut că-l știam, nu i-am spus niciodată ce simțeam pentru el. Chiar și când după ce am plecat de acolo, am păstrat legătura cu Judy, care-mi spunea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Simon. S-ar crede că avem de gând s-o ucidem. ― Dar ea unde e? ― Asistenta a zis că va coborî într-un minut. ― Doamne. Îți poți imagina cât de mulți bani face? Uită-te la locul ăsta! Ben se holbează cu uimire prin jurul clădirii, privește la vila imensă în stil mexican, așezată sus pe dealurile de deasupra Santei Monica. ― Ăsta e Bârlogul? spune Ben râzând, pentru că-și imaginase o încăpere micuță și tihnită, cam ca o librărie, total opusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-mă puternică, plină de forță, frumoasă. Și chiar intră și el e acolo, și simte toate cele de mai sus, și chiar se simte curajoasă - trebuie să fie spus că acesta este un sentiment complet nou pentru ea. El se holbează din nou la ea, gândindu-se că de vină trebuie să fie soarta, că e de-a dreptul ridicol cum tot continuă să dea peste femeia perfectă, cum ea tot apare peste tot pe unde e el. Dar după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Se auzeau pași înăbușiți. Apoi, cu băgare de seamă, dintre buruieni se iți un cap negru. Sângele se prelingea pe chipul ars de soare. Din iarbă se ridicară la unison niște spanioli înarmați. Dădură cu ochii de japonezi și se holbară la ei uluiți până când, în cele din urmă, îl văzură pe Velasco. Sunt preot. Velasco își ridică brațele și se apropie de ei printre măslini. După ce vorbi cu omul acela pe ai cărui obraji petele de sânge se uscau asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fost nimeni care să-i conducă până la poarta principală. Aruncați ca niște pietricele, samuraiul și Nishi părăsiră clădirea. Dintre copacii înșirați de o parte și de alta a potecii pietruite se prelingeau raze de soare, iar gurile de ochit se holbau la ei cu răceală. Unde anume stătea Stăpânul pe întinsul acestui domeniu de la castel, habar n-aveau. Poate că nici nu știa că ei doi se întorseseră acasă. În timp ce coborau în tăcere povârnișul pustiu până la poarta principală, deodată samuraiul murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ton foarte coborât. — Mai dă-l dracu’. Wilson se ridică de la masă și se Îndepărtă pufăind din pipă. Îi spuse ceva În swahili unuia dintre băieți, care-l aștepta În picioare. Macomber și soția sa rămaseră la masă. El se holba la cana de cafea. — Dragul meu, dacă faci vreo scenă, te părăsesc, Îi spuse Margot calmă. — Nu, n-o să faci asta. Ia Încearcă-mă. — N-o să mă părăsești. Nu, n-o să te părăsesc, iar tu o să te porți cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trecuseră cei care-și permiteau să râdă de el? Erau toți niște curve și știau unde poa’ să-și bage asta. Jos, În sufragerie, picadorul Îi privea pe preoți. Dacă ar fi fost vreo femeie prin cameră, s-ar fi holbat la ea. Când nu erau femei, Îi plăcea să se uite la câte un străin, un inglés, dar cum acum nu erau nici femei și nici străini, se holba cu plăcere și obrăznicie la cei doi preoți. În timp ce el făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Dacă ar fi fost vreo femeie prin cameră, s-ar fi holbat la ea. Când nu erau femei, Îi plăcea să se uite la câte un străin, un inglés, dar cum acum nu erau nici femei și nici străini, se holba cu plăcere și obrăznicie la cei doi preoți. În timp ce el făcea asta, negustorul cu semnul din naștere se ridică și, Împăturindu-și șervetul, plecă, lăsând neatinsă mai mult de jumătate din sticla de vin pe care o comandase. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
biliard, matadorul scund și serios stătea la o masă aglomerată, În fața unei cafele cu lapte, alături de banderillero-ul Între două vârste și de alți muncitori serioși. Picadorul bețiv și Încărunțit avea În față un pahar de rachiu de cazalas și se holba Încântat la masa la care era matadorul fricos, alături de alt fost matador, care abandonase spada ca să se Întoarcă la meseria de banderillero, și de două prostituate care păreau foarte uzate. Negustorul de ceasuri vorbea cu niște prieteni la un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bărbatul Îl privea furios, cu ochii abia vizibili sub șapcă. — Da’ știu că ești tare. Cine dracu’ te-a chemat aici? Nimeni. — Păi fii sigur că nimeni. Și nici să rămâi nu te-a invitat nimeni. Vii aicea și te holbezi ca un mucos la fața mea, Îmi fumezi țigările și-mi bei băutura și pe urmă vorbești ca un mucos. Cum dracu’ crezi c-o să se termine treaba asta? Nick nu-i răspunse. Ad se ridică-n picioare. — Îți zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
noi“. Tânărul domn privi Înapoi și-i strigă ceva. Soția grăbi pasul și veni lângă ei. Peduzzi Îi salută ceremonios pe toți cei cu care se-ntâlniră pe drum. Buon dì, Arturo! și-și scotea pălăria. Casierul de la bancă se holba la el din ușa cafenelei fasciste. Grupuri de câte trei sau patru oameni care stăteau În fața magazinelor se holbau la cei trei care mergeau pe stradă. Bărbații În salopete prăfuite care munceau la fundația unui nou hotel Își ridicară privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ceremonios pe toți cei cu care se-ntâlniră pe drum. Buon dì, Arturo! și-și scotea pălăria. Casierul de la bancă se holba la el din ușa cafenelei fasciste. Grupuri de câte trei sau patru oameni care stăteau În fața magazinelor se holbau la cei trei care mergeau pe stradă. Bărbații În salopete prăfuite care munceau la fundația unui nou hotel Își ridicară privirile spre ei. Nimeni nu le adresă vreun cuvânt sau vreun semn, În afară de cerșetorul orașului, bătrân și slab, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
existase un cal așa de minunat și de zvelt, făcut anume pentru curse. Mergea În jurul padocului pășind cu grijă, liniștit, mișcându-se lin, de parcă știa exact ce are de făcut, fără să se smulgă, să se cabreze sau să-și holbeze ochii Înnebunit, cum fac gloabele alea dopate. Se adunase atâta lume, că nu-i mai vedeam decât picioarele și niște pete de galben, și atunci bătrânul Își făcu loc prin mulțime, iar eu m-am luat după el, până am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și ouă. — Așa, măi băiatule, spuse Max. Se aplecă În față și luă ouăle cu șuncă, lăsând pe tejghea ouăle cu bacon. Amândoi se apucară să mănânce, fără să-și scoată mănușile. George se uita la ei. — La ce te holbezi așa? spuse Max, privindu-l. — La nimic. Nimic pe dracu’. Te holbai la mine. — Poate că băiatu’ a vrut doar să glumească, Max, spuse Al. George râse. — Tu să nu râzi, Îi spuse Max. Înțelegi? Tu n-ai voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
luă ouăle cu șuncă, lăsând pe tejghea ouăle cu bacon. Amândoi se apucară să mănânce, fără să-și scoată mănușile. George se uita la ei. — La ce te holbezi așa? spuse Max, privindu-l. — La nimic. Nimic pe dracu’. Te holbai la mine. — Poate că băiatu’ a vrut doar să glumească, Max, spuse Al. George râse. — Tu să nu râzi, Îi spuse Max. Înțelegi? Tu n-ai voie să râzi. — Bine, spuse George. — Zice că bine, se-ntoarse Max către Al.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îl lovea cât putea de tare și cât mai jos posibil. Trebuie să-l fi lovit cu cel puțin doișpe centimetri sub centură. Am crezut că o să-i iasă ochii din cap lui Jack. Și chiar că și i-a holbat. Și a rămas și cu gura căscată. Arbitrul Îl apucă pe Walcott de braț. Jack făcu un pas În față. Dacă se prăbușea, uite-așa se duceau dracu’ cincizeci de bătrâne. Mergea de parcă toate măruntaiele erau gata să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care chiar atunci se uita fix la Heidi care se Întinsese să-și ia o pernă pentru gât din suportul de bagaje de deasupra capului. Fiul lui Moff, Rupert, care până atunci se jucase cu un pachet de cărți, se holba și el fără rușine la sânii domnișoarei. Harry observase deja că Moff Îi aruncase Marlenei niște priviri insistente, măsurându-i din ochi silueta de sus până jos și insistând pe fese. Așezându-se lângă ea, Harry spera ca acest indiciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
unii de ceilalți Încercând să ajungă la televizor. —Uite! striga Bennie țopăind În sus și-n jos. V-am zis eu. Un prezentator al unei televiziuni australiene spunea că tocmai primiseră noi materiale despre „cei unsprezece dispăruți“. Prietenii mei se holbau cu toții la ecran. Dar ce urmă fu o dezamăgire. Un material despre o călătorie În Egipt. Se putea vedea o siluetă urcându-se pe vârful unei piramide. Aceasta scruta o serie de alte piramide care se Întindeau până la linia orizontului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
adâncit în ofensă? Uneori se vede lipsit de reacție, suferind de această lipsă. Alteori pornește atacul împo triva celor paradoxale, fără a scăpa de suferință. Termenii în care discută Kierkegaard sunt infinit sugestivi: „ofensatul, fie că șade cu inima zdrobită, holbându-se la paradox ca un milog împietrit de suferință, fie că se înarmează cu batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lui Balamber. îl studiau și unii și alții din toate părțile, cu un soi de silă amestecată cu teamă, de parcă le-ar fi apărut înainte o creatură monstruoasă, dacă nu chiar un demon. El se zburli: — Ei! La ce vă holbați? Odolgan, cu un gest nesigur, întinse mâna, arătând spre el: — Dar... ce... ți s-a întâmplat? Mâna aia bandajată... Și pe urmă, ești umflat tot și negru ca o bucată de turbă! — Trăsnetul... trăsnetul ne-a lovit pe mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o țigară, privind la cele două zaruri cu oarecare reproș. Le luă În mână, Închise ochi, dându-le drumul să se rostogolescă de-a lungul păturii. Atunci când zarurile se așezară, cu vocea metalică propuse Balaurului: „Citește, tu băiete...!” Cu ochii holbați de uimire, acesta strigă: „6 : 6...!!” „Ce parodie, izbucni el Într-un râs isteric. Prea târziu...Dar, niciodată nu-i prea târziu... Izbucni În hohot de râs, privind la Doctor care categorisea câștigul În ordinea lui crescătoare. „Nu te mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aceea i’o reteză scurt. „Tu Înțelegi...? Mie foame...Te rog, trimete tigaia la datorie, Între timp eu, Încep să pregătesc mujdeiul de usturoi... „Bine, bine... nesuferitule. Ai mare noroc, după cum ști-i foarte bine, eu te iubesc...!” Peștele Însă, holbă ochii la Carla dându-i de Înțeles, În mod sigur, nu se va lăsa sacrificat prea ușor. Igni odată și proptindu-se În coadă, se prăvăli la podea Împreuna cu câteva farfurii și pahare cari se făcură țăndări...! „Afurisitul...! - se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întrebări de rutină: „Ce dureri ai...? De când și În ce mod a Început evoluția simptomelor...?” Bâlbâindu-se Încă destul de pronunțat, Tony Pavone răspunse. „De fapt, nu sunt bolnav. Nu am fost niciodată... După a mea intuiție, am fost „Otrăvit!!”. Doctora holbă ochii la el. Se așeză pe un scaun În fața lui, examinându-l mai cu atenție. Ochii roșii, demostra evident o intoxicare alcoholică, În timp ce fața, tremurăturile mâinilor confirmau cu certitudine acest diagnostic. Ca să nu-l jignească, Își propuse să-l consoleze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tatiana...! Jur, te iubesc și... doresc, să fii amanta mea...!!” Rostind aceste jignitoare cuvinte, marele Îndrăgostit avu o secundă de luciditate. Vocea lui de bariton, izbuti să stopeze activitatea din curtea depozitului de vinuri iar toți ce-i prezenți să holbeze ochii la el, Într’o liniște stânjenitoare. Realizând grosolonia debitată, le Întoarse spatele pierzându-se În labirintul străzilor. Multe zile la rând după comiterea acestui incident, Tony Pavone regretă fapta săvârșită, luând hotărârea să o mai rărească cu băutura și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]