3,545 matches
-
1968; Centaur îndrăgostit, 1969; Grădina informă de vis, 1970; Cântând dintr-un arbore, 1971; Oracol deschis, 1971; Banchetul, 1973; Cântarea cântărilor, 1973; Horă de vulturi, 1974; Heraldica iubirii, 1975; Nobila stirpe, 1976; Psalmii lui Zamolxe, 1976; Temerile lui Orfeu, 1978; Hora anotimpurilor, 1979; Un spațiu de dor, 1980; Ca muntele-n amiază, 1981; Timpul judecător, 1982; Sonete, 1983; Pasărea de cenușă, 1986; Clipa eternă, 1988; Dorador: Jurământul-Dorador: Le Serment, ediție bilingvă, traducere de Paul Romanescu și Eugene Van Itterbeck, 1997; Heraldica
AMINTIRI DIN PARADIS DE RADU CÂRNECI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385161_a_386490]
-
gândului imaginea și te-am creat. Te-am creat. Mă auzi?” (“Te-am creat”). Vine, desigur, și ritmul popular, nu putea lipsi din program “Țăranul român” în pașii de ciulendră. Nici catasttrofa socială de la Cubul Colectiv nu putea lipsi din horă, autoarea este sensibilă la dramele care îi zguduie existența: “Un nor de fum a acoperit soarele (...). Erau prea tineri. Prea tineri pentru a fi descoperit ce este viața. Unde se află lupta. Și unde stă lacrima”.(“Clubul Colectiv Muntele”). Și
MAGIA VISURILOR –ÎN PAŞI DE DANS de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385165_a_386494]
-
nedezmorțit, sub trena, Las urma ta să curgă în izvor. Din părul meu îți faci un drum de vară, Nestrăbătut... decât de mână ta, Din tine faci corabie și gară, Ce stăvilesc mereu plecarea mea. La noapte iele vor întinde hora, Nu le mai pot visa furiș, furiș... Să-mi ducă luna-n casă, ca pe nora! Am fost promisă pentru măritiș. Ne-ntoarcem liniștiți la noi acasă - , Pământul ce renaște-ntr-o tanagra, Ne umblă pașii fragezi și ne lasă
NUNTA CUI... de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385217_a_386546]
-
nedezmorțit, sub trena, Las urma ta să curgă în izvor.Din părul meu îți faci un drum de vară,Nestrăbătut... decât de mână ta,Din tine faci corabie și gară,Ce stăvilesc mereu plecarea mea.La noapte iele vor întinde hora,Nu le mai pot visa furiș, furiș...Să-mi ducă luna-n casă, ca pe nora! Am fost promisă pentru măritiș.Ne-ntoarcem liniștiți la noi acasă - ,Pământul ce renaște-ntr-o tanagra,Ne umblă pașii fragezi și ne lasăSorbiți
NUNTA CUI... de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385217_a_386546]
-
Articolele Autorului cade bruma, e toamnă iar, ce triști sunt norii pe afară s-a zgribulit și un arțar și cade frunza funerară, izvorul clipocește în mal, pădurea e multicoloră, se aude nechezând un cal și ielele se prind în horă, mai cântă cucul în pădure, rândunelele au plecat, se duc codanele la mure și ursul intră la iernat, o frunză galbenă a căzut în calea mea pe o cărare și timpul este petrecut când bate toaca în munți de sare
TOAMNA VIEŢII MELE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384371_a_385700]
-
prin frunziș verde de laur și cu suflete de aur. de ar fi să vină cruntă, noi facem din ea o nuntă, cu preoți privighetori în glas dulce de viori. și de-ar fi să vină ora, codrul ne deschide hora, cerbii ne sunt mai aproape cântând orgile pe ape, la priveghi vin căprioare sera dulce pe răcoare, păsările toate-n cor cântă ultimul sobor... de ne stingem peste vreme sufletele să ne cheme ca să bem apă din vad la umbra
A CĂZUT DIN CER O STEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384516_a_385845]
-
Acasa > Poezie > Amprente > IA STRĂMOȘEASCĂ Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Am cusut pe ie macii toți în floare Spicele de grâu scăldate în soare, Hora bătrânească ce o știau moșii Dimineața pură când cântau cocoșii! Piscul unui munte albit de speranță, Dorul ce așteaptă, o mână pe clanță, Aripa de vultur și zboru' îndrăzneț, Steagul arborat de un vis semeț! Am cusut pe ie, zâmbet
IA STRĂMOȘEASCĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384519_a_385848]
-
blândă, de unire, Amazon dacă-ai fi fost, Te sorbeau într-o clipire! Tu, din râu cu apă-n valuri, Te-ai făcut un drum curat, Flori ți-ai înflorit pe maluri, Frații i-ai apropiat! Când s-a-ntins Hora Unirii, Te-ai secat de dragul ei! Ai dat girul întregirii, Milcov drag, iubit de zei! Referință Bibliografică: Milcovul / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virginia Vini
MILCOVUL de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384565_a_385894]
-
Alai duceau pe tot drumul, cu obrajii rumeniți. „O, ce veste minunată!" cântau feciorii voioși, prin tradiție păstrată. Pe când trăiau ai mei strămoși. Vuia satul de buhaie în cete de „Plugușor"! Tradiționale straie completau mesajul lor. Tineri se grăbeau la horă sau la bal de Anul Nou! Flăcăul să-i ducă noră mamei sale, drept cadou! Timpul a trecut în grabă. Obiceiuri s-au schimbat. Tineri se-adună grămadă la discoteca din sat! VREMEA COLINDELOR În magia sărbătorilor răsună ecouri cu
TRADIŢII CREŞTINE DE IARNĂ (POEZII) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384570_a_385899]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DISCUL LUI NEWTON Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Marele ocean de adevăr ce nu se vede iluzia se comprimă peste foc, în hora de culori totul începe doar stelele se strâng într-un alt loc. Dacă a fost sau nu mai este știința amăgită prin noroc, lumina se agită sau se pierde o suprapunere prin liniștea din scop. Discul lui Newton sau experiența
DISCUL LUI NEWTON de PETRU JIPA în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384639_a_385968]
-
gata de rugă, mieii toți o iau la fugă, calcă îngerii prin rouă prevestind o slavă nouă, stelele cad în fântâni, se strâng mioarele-n stâni, umbrele cad în trecut, pe un timp sărac și mut, apar doar năluci și hore, peste putredele ore, cuiburi de singurătăți trec în timp, în alte dăți, iară drumul cel stingher face graniță spre cer, cade ploaia de inele peste simțurile mele, fată-plantă vorbitoare, te-ai născut printre fecioare, răsucind dantelele și furând inelele, visând
BALADA PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384673_a_386002]
-
mult graiul strămoșesc, încât îl poartă în sufletul lui mereu și-l redă în versuri, versuri în care oglindește obiceiri specifice zonei în care s-a născut și a crescut, portul tradițional, ocupațiile de bază ale oamenilor de la sat, cântecul horelor, dorurile din suflet. Prin graiul strămoșesc țăranul român se identifică cu tot ceea ce are mai sfânt, dragostea de mamă, dragostea de neam și țară, obiceiul strămoșesc, portul din străbuni lăsat, ocupațiile, tradițiile legate fie momentele de trecere din viața omului
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
graiul strămoșesc țăranul român se identifică cu tot ceea ce are mai sfânt, dragostea de mamă, dragostea de neam și țară, obiceiul strămoșesc, portul din străbuni lăsat, ocupațiile, tradițiile legate fie momentele de trecere din viața omului, fie de sărbătorile religioase, hora și cântecul popular. „Scriitorul dialectal scrie artistic, ca un scriitor adevărat, dar ce îl diferențiază de sriitori este limbajul. El încearcă să confirme valoarea sensibilă a cuvântului dialectal în registrul limbii scrise.“ 1 „Cât trăim pe-acest pământ, / Până morții
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
suflet l-am purtat / Ș-o să-l port cu min' mereu / Cât mă lasă Dumnezău. / Eu mi-s neam ge Cărășan, / Pui mândru ge gugulan, / Eu țân portul gin străbuni, / Cu cătrânță șî ciupag, / Cu opreg, poale, lăibărac, / Duminica la horă mă îmbrac. / [...] / Haine sângură îmi țăs,“. Cotumul tradițional al țărăncii românce este compus din cârpă, baticul ce-i acoperă capul, ciupag, o cămașă peste care poartă în funcție de anotimp laibăr sau pieptar (vestă), cojoc, poale (fustă), catrință (șorț înflorat), opreg (țesătură
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
te urci pe creste, parcă mergi la vale. 98. Reperaj: aripile-stâncilor curcubeic cântă în grădini cu îngeri și harfe de aur, ele-și acordează glasul întru' sfântă taină, crescută-n iubirea florilor de laur. 99. Reperaj: aripile-stâncilor se adună-n horă transformând aerul în cântec și gunoiul homicid în fecundă floră, ele fac să lumineze Sfântul Prunc în pântec. 100. Reperaj: aripile-stâncilor își iau bun rămas de la cei care nu pot să le simtă, să le vadă. Ah! De-ar reuși
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
PEȚIT Autor: Ionel Cârstea Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului Într-o joi seara, o văd pe mama, că îmi aduce hăinuțele curate, pe care le îmbrăcam numai duminica, când mergeam cu ei la horă. -Mămico de ce mă îmbraci cu hainele bune? -În seara asta mergem la logodnă, se însoară Gicu, te iau și pe tine, să fii cuminte, ai înțeles? A venit bunicul împreună cu bunica, nenea Gicu, unchiul meu și împreună cu părinții mei, am
ÎN PEȚIT de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382524_a_383853]
-
amintesc, prin lacrimi, de ultima seară, Când, la braț cu luna, ne simțeam în rai. Stele risipite se jucau, vioaie, Cu lumina blândă, clipocind discret. Chipul tău șăgalnic mirosea a ploaie, De sub abanoșii îmbrăcați cochet. Licurici sălbatici se prindeau în horă, Întețindu-și vrajba, sub frunzele noi. Dansul lor frenetic părea că adoră, Până la strigare, al naturii croi. Recitam și versuri, tu mă luai în brațe, Rănile din suflet dispăreau, pe rând. Tiptil, alizeul venea să agațe Noaptea strecurată pe cărări
ULTIMA VACANȚĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382587_a_383916]
-
razele soarelui ne încălzeau. A venit primăvara!. Izgonită, umilită, cu inima topită de căldura sufletor și a soarelui, iarna a plecat, o ultimă privire, apoi a dispărut după deal. În acel an, de fapt în primăvara aceea de Paști, la hora din sat, am văzut o fată ca o zână, era precum primăvara de frumoasă. Înaltă , suplă, cu părul bălai căzut în plete pe umeri, cu ochii albaștri ca azurul cerului, nasul în vînt, buze cărnoase, senzuale, bărbia pătrată, gâtul fin
IUBIREA PENTRU...II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383903_a_385232]
-
seara, dansa cu grația unei balerine, fusta scurtă lăsa să se vadă mișcarea picioarelor, era precisă, gingașă și captivantă. Părea , atunci când dansa, că este un fluture ce caută floarea preferată. Nefiind un bun dansator, nu îndrăzneam, să o invit în horă. Am urmărit-o cu privirea toată seara. În salon lume multă, mame, venite cu fetele la horă, vorbeau între ele despre zestrea fetelor. -Fata mea, spunea una dintre mame, sper să ia un băiat bun, să aibă casă, să stea
IUBIREA PENTRU...II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383903_a_385232]
-
și captivantă. Părea , atunci când dansa, că este un fluture ce caută floarea preferată. Nefiind un bun dansator, nu îndrăzneam, să o invit în horă. Am urmărit-o cu privirea toată seara. În salon lume multă, mame, venite cu fetele la horă, vorbeau între ele despre zestrea fetelor. -Fata mea, spunea una dintre mame, sper să ia un băiat bun, să aibă casă, să stea singur, nu cu părinții, nu vreau ca fata mea, să trăiască cu soacră în curte. Nu vreau
IUBIREA PENTRU...II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383903_a_385232]
-
este cea în cozi lăsate pe spate, pe când a nevestelor este tot cu părul în cozi, dar împletite la nivelul urechilor și aduse în creștet ca o cunună ori strânse în coc, la ceafă. În cazul fetelor, o dată ieșite la hora satului, pieptănătura se face prin cărare pe o parte, lăsând cozile pe spate ori aducându-se în creștetul capului și legate apoi la ceafă. Toate femeile aveau capul acoperit cu tulpan, adică un batic înflorat ori cu năframă. În zilele
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
alerge printre oameni, nevăzut, neauzit Să-i trimită la petreceri, să-i îndemne la iubit; Firul ierbii dă să țipe de atâta viață-n jur Râd copacii, primăvara îi îmbracă în ajur. Cearta este interzisă, munca nu își are loc Horă mare se încinge, toată lumea-i prinsă-n joc. În ulcioare se adună neaua ce a mai rămas Apa zânelor e bună fetelor la primul ceas. Animale nu se taie, este zi de-mperecheat, Iar femeile așteaptă să atingă un bărbat Drăgăstoase
DRAGOBETELE SĂRUTĂ FETELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383951_a_385280]
-
Să se pună ea Cu mine! Și ieri la mall știi ce spunea ? Că-s proastă foc! S-o creadă ea! O vru’ pe ea Lucsandra noră (mai bine zis aproape soră!) O ,meargă-i numele !N-o vezi La horă? Ce chip !Ridat nu poți să crezi ; Fă cruce fa ,să nu-l visezi . Eu n-aș ieși nici la poruncă Cu fața asta ca o ...șuncă Și- aceiași haină zi de zi La muncă . La mall cănd vine doar
RIVALELE de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384019_a_385348]
-
de ai săi care aleseseră și dăduseră deoparte un tablou... ceva oribil, nu l-am cumpărat, am plâns și am plecat nervoasă!!! La petreceri nu dansa și eram obligată să stau țeapană pe scaun...doar câteodata mă mai prindeam în hora...și el mă privea fix într-un mod ciudat încât îmi trecea orice chef. Atunci la munte, când m-ai apărat de ordinarii aceia...el nu a vrut sa iasă din cameră invocând oboseala zilei. Nu m-a lăsat nici
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
-ntre hotare de liniști, zbateri tace ființa ne-mplinită și-așa îmi va rămâne oricât în rugă tâmpla și ochiu-n dar primit pulsează-n amintire spre un prezent uimit de-atâta unduire-n real-banal-profund înghit abstractul zilnic pudrat intens dulceag în horă-mi prind aiurea și gândul și simțirea mă-ndrept spre Tine, Doamne las urmelor umbrele întoarse către ploaie poate se va-ndura să șteargă vreuna dintre ele în mine se întâmplă mereu un altceva și-o teamă ne-nțeleasă surprind pe-
TEAMĂ NEÎNŢELEASĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384132_a_385461]