834 matches
-
rana de pe coasta munților Jura se făcu mai mare, lucea galbenă ca mierea sub bordura brazilor, o mușcătură ovală, din care pietrele de calcar dinamitate erau duse pe o bandă transportoare la fabrica de ciment, ajungând la un cub cu horn înalt din care ieșea zi și noapte un fir de fum. Locul, acoperișurile și străzile erau învelite într-un strat de praf, de parcă în plină vară ar fi fost încă zăpadă. În zilele de caniculă mergeam până acolo, pentru că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu merită să vorbești de ea. Singurul amănunt pozitiv și remarcabil în atitudinea lui Johann Tzindl e, firește, pipa de porțelan, arcuită ca un „S” de la gură la buric. O ține cu mâna făcută cornet, fără să acopere albăstrelele din jurul hornului alb, astupat cu cenușă. Johann Tzindl are un cap de găină cheală, pe un trup de băiețandru costeliv. Poartă pantaloni scurți, ciorapi negri de damă și ghete demodate, lungi, ascuțite, orășenești. Gazda mea e un fel de glumă de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și vărul într-un cartier pe Hohenfriedberger Weg și care acum trăia undeva în nord, în Stade. Ruinele Hamburgului arătau, cât vedeai cu ochii, la fel ca ruinele din Köln. Abia la o privire mai atentă îți săreau în ochi hornurile înalte, care rămăseseră în picioare atunci când casele de închiriat cu câteva etaje se prăbușiseră. Apoi, surprinzător, un teatru care funcționa. Și pentru că pe mama teatrul o atrăsese dintotdeauna, indiferent dacă se juca o operă, o operetă sau o dramă - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ușurință; indiferent în ce mixtură de limbi, întotdeauna ne înțelegeam. Pentru acela care a văzut morți izolați și morți la grămadă, fiecare nouă zi e un câștig. O vreme am găsit găzduire într-un pod cu vedere spre acoperișuri și hornuri, în care puteam locui fără chirie fiindcă mă ocupam de spălatul vaselor pentru un cuplu violent și certat la cuțite din vechea aristocrație - Saint-Georges. De fiecare dată, înainte de ora prânzului, duelul lor lua amploare și ajungea din salon, prin coridorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să construiești un personaj. Mai Întîi Îl desenezi c-un creion cu mină moale, Îl plasezi Într-un peisaj cu flori sau ruine, Într-o conjunctură nefericită ori Într-o casă cu multe camere modeste, aproape invizibile, execuți cu minuțiozitate hornul și petalele și, după ce-l privești cîteva minute pentru a-i insufla curaj, Îl decupezi cu grijă exact pe margine, pe linia Întreruptă, Îl ridici, e ușor, În faza următoare Îl colorezi, ochii, gura, hainele, umbrela, Îi adaugi mustăți, pupile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
puteri diferite și obosind diferit, dar nevorbindu-și despre asta, până la orele amiezii, când se odihneau în fața unei căni de ceai din ierburi aromate, povestindu-și la nesfârșit sau citind sau ascultând viscolul urlând în livadă și izbind cu furie hornul sub care torcea egal focul din vatră, dar povestindu-și una alteia mai ales, atât de mult, că vorbele deveneau ele însele ființe, atunci înțelegând cât de important e cuvântul cu care poți alunga absolut orice, până în clipa cînd aprindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tandru, în arome distincte, subliniind discret suspinul viei dezgolite vulgar, sau poate trecerea vinului sacru spre veșnicie, ca într-un legământ vechi. Curând, pe umerii reci ai vântului, vor fâlfâi văluri înghețate, iar norii bosumflați, își vor încălzi mâinile la hornul casei mele, unde vor asculta povești nemuritoare, nemaiauzite, decât în colindele unei nopți sfinte, învăluite sublim în eterna Dragoste, printre șoapte de înger și un colț de cer înveșmântat în satin alb.
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
-și din nou de boala maică-sii, avînd din nou acel simțămînt straniu, așteptîndu-se pe jumătate să audă oameni vînzolindu-se prin hol... În schimb, auzi bufniturile neîntrerupte ale avioanelor, bum-bum-ul monoton al bombelor, urmat de funinginea care se rostogolea pe horn. Îl privi din nou pe Alec, și deveni tot mai neputincios. Căci Alec Își lăsase mîinile, În sfîrșit, și părea nefiresc de calm. Întîlni privirea lui Duncan și făcu un gest oarecum teatral - dădu din umerii lui Înguști, Își Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rugbi al lui Steven. Ne Întoarcem să privim spre oraș. Urâțenia Îi e Învăluită Într-un apus de soare ridicol, à la Vivienne Westwood, tot numai tul roz și nuanțe de roșu și violet extravagante. Linia orizontului e Înțesată de hornuri, dintre care doar unele mai funcționează: emană niște mici fuioare de fum, ca niște fumători grăbiți. Sper că nu i-ai dat tatei ce vrea, spune Julie, iar atunci când nu răspund: Of, la dracu’, Kath, ce slabă ești. —Fecioara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
părea să emane din carcasa măcinată, rămasă În vîrful dealului ca o arcă trecută prin foc de un Noe modern. Se vedeau grinzile acoperișului ieșind din partea de sus a zidurilor, scheletul dezgolit al unei corăbii a morții purtîndu-și deasupra catargele hornurilor. Tende pîrjolite atîrnau la ferestre ca niște vele sfîșiate, steaguri negre fluturîndu-și mesajul sinistru. — Bine... O să ne deschidă Miguel. El are grijă de locul ăsta, sau de ce-a mai rămas din el. Menajera și soțul ei au plecat. Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care derulează În fața publicului un tablou metalic articulat. Traversă cu pași mari garajul gol, ocolind petele de ulei de pe podeaua de ciment, și intră pe ușa care dădea În bucătărie, iar de acolo În casă. Mi-am ridicat privirea spre horn. Cu toată credința mea că nu Crawford era vinovat de moartea familiei Hollinger, așteptam să se ridice spre cer primele firișoare de fum. Frustrat de faptul că Sanger Îi scăpase printre degete, Crawford avea să ajungă În scurt timp Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lăsându-le baltă și țâșnind pe locomotivă, a zbughit-o și tiva! afară cu ea Atunci, puhoiul cel negru și iabraș, purtând traverse de lemn, pietroaie și armături, a ajuns la vagoanele părăsite, blocându-se în ele, ca fumul în hornul necurățat și nemaiavând scurgere la vale, s-a întors din drum, luând-o spre fundul galeriei Iar când eu am ieșit din galerie, ca să văd de ce s-a întrerupt electricitatea, am constatat că apa cea înspăimântătoare deja venea asupra noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai îngrijorată de purtarea lui, ieșită din tipicul oamenilor civilizați. În biroul său de acasă, zile la rând, cu pipa stinsă între dinți, jucându-i absent, între degete, arabul de argint cu turban, de pe capacul lulelei, dormita lângă șemineul cu horn înalt, clădit din piatră în care din cauza zilelor ploioase trosneau, arzând permanent, despicături mari de arțar canadian. Prin repetiție continuă, acest tabiet neobișnuit se converti în cotidiană cutumă: la ore din cele mai matinale, Profesorul se așeza în aceeași poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în aceeași poziție favorită, cu spatele la biblioteca înțesată de cărți, ca și cum s-ar fi temut ca voluminoasele-i tomuri să nu-i sufle divina inspirație. Fără să-și propună aceasta în mod special, ignora total florile de interior, cărțile, șemineul cu horn de piatră, chiar și oglinda de Murano, la care privirea îi scăpăta uneori pe furiș, până când, seara, în joaca de lumini și de umbre a flăcărilor, apele ei limpezi reflectau intermitent ceva ce se contura între tandrețe și ambiguitate. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un fir creț din părul pubian al bucătăresei. Întră în biroul lui și închise bine ușa după el. Se zgribuli imediat, de cum intră: E frig, își zise Profesorul. Probabil oi fi uitat deschisă fereastra... Palpitând molatic, flăcările din șemineul cu horn clădit din pietre îi dauriră ușor trăsăturile în nuanțe jucăușe de cupru. Parcurse încet drumul pe dinaintea fațadei bibliotecii, culegând absent, de pe cotoare nedeslușite de tomuri, scăpărări de litere ce mijeau cabalistic prin negura încăperii. Mai făcu un pas înainte, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cărămida roșie și piatra albă de carieră servise ca sanatoriu pentru tuberculoși. Necesitățile războiului schimbaseră destinația clădirii într-un centru de transmisiuni, dar noua funcție a edificiului nu se trăda prin nimic privirilor indiscrete. Tehnicienii nemți folosiseră abil cele trei hornuri înalte din piatră pentru a camufla antenele lungi și subțiri care făceau posibilă recepția și transmiterea mesajelor ce mențineau într-o permanentă stare eficient operativă trupele germane din zonă. Cadrele medicale și bolnavii plecaseră, în locul lor apăruseră numeroase gărzi înarmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aproape palpabilă a violetului rece al serii. Marius își scoate binoclu, șterge lentilele aburite și îl duce la ochi. La cel mult o sută de metri în vale, zărește obiectivul lor. Pădurea, care maschează clădirea din care se văd numai hornurile înalte, este tăiată în două de o șosea pietruită. Numeroase camioane încărcate până la refuz rulează cu viteză sporită. Șoferii accelerează de parcă toate cohortele Iadului sunt pe urmele lor. Luminile albastre de camuflaj aruncă reflexe vagi pe poleiul drumului. Grăbiți băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dat o spargere la Muzeul Hărților, pe Londra 22. Dracu’ știe ce căutau: vin, cauciucuri, vreo bicicletă... Au intrat pe coșul casei, ca Moș Crăciun, l-au trimis pe-ăla mai mic legat cu sfoară; era singurul care-ncăpea pe horn. Le-a deschis un geam de la etaj și-au urcat și restul, pe burlan, cum le e obiceiul. Au umplut tot muzeul de funingine, dar n-au luat nimic.“ „Tu de unde știi toate astea?“, s-a interesat Maria. Era întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fetele și motanii. Îi juca tricolorul în ochi. „Nu, n-au luat. Toate hărțile sunt la locul lor pe pereți. De-aia nici n-a venit poliția.“ „Nu-nțeleg. Clarifică.“ „Stai că-ți zic. Când ăla micu’ a coborât pe horn, s-a împiedicat la un moment dat de ceva.“ „Sacul lui Moș Crăciun de-anul trecut...“ „Mai tare de-atât, Robane. A răsturnat o chestie țuguiată, era proptită-ntre cărămizi. O fi zis că-i un lemn, ceva de la vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oprise curentul. Taică-meu și maică-mea plecaseră acasă, chipurile fără să știe ce-i în sacoșă; din ghiveci ieșisem eu, bineînțeles, și-un imens complex de vinovăție. Istoria suna rezonabil (oricum, mai mult decât cea fantezistă cu barza pe horn - câte berze ați întâlnit în București? - sau cealaltă, involuntar obscenă, cu semințele înghițite greșit la piață), curentul se tăia de-atâtea ori că nu-ți mai aduceai aminte, iar faptul că pe lume venisem eu, și nu fetița din ghiveciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la ultimul etaj, scara cotea violent, în rampă și imprudenții se sufocau după primele șaptezeci de trepte. Parcă urcai la noi la Litere, între etajele trei și patru. Doar prin decembrie trebuia să ai grijă, dădeau buzna coșarii să curețe hornurile și băieții cu gazul pe-un an de zile; ăștia se cățărau cu entuziasm, câte patru trepte odată. Era caz penal, dacă nu-i lăsai să intre de trei ori la rând: prima oară, te-avertizau; a doua, te trezeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tipic iluministe, cum era Ürmösy. O domniță româncă se roagă singură În noaptea de Anul Nou, cerând să se poată mărita cu iubitul ei, sărac și urât de părinții fetei. Aceștia pun o vecină bătrână să-i comunice fetei prin hornul casei, ca și cum ar fi o voce divină, că ruga ei este respinsă. La auzul mesajului, fata va muri de durere. Dincolo de dificultățile lingvistice sau de modificarea prin intermediar, era exact deformarea pe care o putea aduce poeziei un spirit iluminist
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Conturează profilul psihologic al celor două personaje implicate. B. Text literar din ION CREANGĂ, Amintiri din copilărie, cap. II Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă 56ascundeam, când ne jucam noi
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
complexity", în Science, 1998, 4 ; 82(5395), pp. 1846-1851. Van Wagenen, W. & Herren R., "Surgical division of the commisural pathway in the corpus callosum ; relation to spread of an epileptic attack", în Arch Neurol Psychatry, 1940, 44 , pp. 740-759. Van Horn J.D. et al., "Mapping Connectivity Damage in the Case of Phineas Gage", în Plos One, 7(5), 2012, e37454 VanRullen, R., & Koch, C., "Is perception discrete or continuous?" în Trends in Cognitive Sciences, 7, 2003, pp. 207-213. Von Bonin & Bailey
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
Iubirea, jertfă a universului pentru îngerul blond al poeziilor eminesciene. Zvâcnirea de ocru a nopții în care este prea multă toamnă. Zborul cosmic ți cald al gândului, îmbrățișarea fumului ieșit pe hornuri le caselor, tăcerea copacilor și înțelepciunea asurzitoare a vântului hrănesc poeții bolnavi care se închină dragostei în genunchi de versuri. Trăiri care se scaldă într un ocean de siluete. Toți suntem trupuri mașinal silite să ne lăsăm modelați în mâinile
Meditație. In: Apogeul by Coguț Ana () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1810]