841 matches
-
la o cotitură privi rîul. Mirosea a icre și se umflase cu nuci, fiindcă în anul acela nucii rodiseră peste măsură că-și zdrobiseră crengile și umpluseră apele de sub ei cu roadele și frunzele lor. Pe rîu, agățat de fumul hornului roșu ca un păianjen de firul său, se afla o hardughie de han, iar în bătătura lui un pîlc de călători trăgînd cu pușca în apă. - Nu-l lăsa, nu-l lăsa să treacă! - țipa gîngav cineva. - Doamne, uite la
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Afară-i vijelie,/ Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit". Strofa finală din Sfârșit de toamnă acumulează amenințări hibernale; animalele domestice reacționează la apropierea iernii de parcă ar presimți un seism: Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăț călare!/ Vântul șuieră prin hornuri răspândind înfiorare./ Boii rag, caii rănchează, câinii latră la un loc". Acestei viziuni îi pune capăt versul: "Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc". Nu văd un dramatism excesiv în acest enunț: prin "trist" se poate înțelege
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
Baba în intervalul 1960-1966. Cu o singură expoziție la 57 de ani (n. 1940), organizată de câțiva prieteni, cu care prilej Muzeul de Artă Vâlcea îi achiziționează patru lucrări" l Curtea interioară a unei case-vagon. Acoperiș plat, fără pod, cu hornuri de cărămidă ce spun mult, și câteva antene t.v. model demult expirat. în fața uneia din intrările în imobil, străjuită de-o copertină de lemn, trepte, și pe trepte o femeie ce plânge asistată de un leandru înflorit. Imagine copleșitoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
arme. Mirosul morții se scurge verde, din coasă. Mă zgârii de ramuri cu spini, mă zdrobesc de frunze de pelin. Un șuvoi mă-nghite, n-am timp, trag de clipe ca de armăsari, curge spațiul prin ferestre, curg podelele prin hornuri, încerc să opresc vârtejul ce iese prin brațe, prin artere, cu chin, dar arborii și stâncile și cerbii mă doboară, se rostogolesc, mă strivesc. V Și ca să mă regăsesc, mă întorc între pietre și fiare, între forme și poame de
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
Renard sau Laforgue: "Legătură lui cea mai strînsă cu cerul e sobă. Gălbuie și fărîmicioasa, cu cahlele prinse într-un schelet de lut prost, mîncat de ciuperci scoase din cine știe ce pivniță, cu spinarea crăpata, solzoasa, de balaur fumegător, sobă, cu hornul ei supradimensionat, cu fumul care o lungește spre cer și greutatea care o trage spre miezul pămîntului, e axa în jurul căreia își toarce el speranțele, puține, de ordonare" (Rîme pentru margine și sobă). Pofta de viață" îi e stimulată pe
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
casa cu ferestre luminate, care a făcut posibilă gruparea, la casele din scrierile fiecăruia dintre "mari", inventarul e generos. Una din cele mai celebre gospodării ale literaturii neaoșe e, de bună seamă, casa Amintirilor..., a cărei arhitectură interioară, cu prichiciul hornului, adăpost pentru mîțe și copii, cu sfara cu motocei, cu firidele ei în care dormeau oale cu lapte pus la prins, cu tinda, cu lavițele, e intrată în refrenul memoriei de lectură. La fel, casa de aramă, curțile împărătești, căsuța
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
și printre primele vetre ale creștinismului. Astăzi, aceasta este o importantă regiune administrativă a Turciei, în Anatolia Centrală. Regiunea nu este mai puțin atractivă decât arealul de la Goreme, întrucât peste tot există aceeași fascinație a peisajului vulcanic, cu vârfuri de hornuri și conuri, cu relieful sfâșiat de eroziuni, tăiat de canioane, cu roci găurite de deschiderile spre locuințele și bisericile rupestre, spre orașele subterane. În grotele de la Cappadocia și-au făcut adăpost primii refugiați creștini, în urmă cu două mii de ani
Agenda2006-06-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284735_a_286064]
-
relevă evoluțiile ulterioare, posibile. Frick, ciobanul satului Werst (unele toponime și nume de persoane creează impresia unei atmosfere germanice), cumpără de la un vânzător ambulant, trecător prin pasul Vulcan, o lunetă care „bate departe”; prin această lunetă, Frick observă că din hornurile cetății iese fum. Or, tot satul știe că baronul Rodolphe, ultimul vlăstar al seniorilor Gortz, care stăpâneau castelul, este mort; demult, au plecat de pe această lume și ultimii slujitori. Vestea că cineva locuiește la castel alungă tihna întregii comunități din
Agenda2005-12-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283497_a_284826]
-
al patrulea rând, incendiile izbucneau frecvent și cum apă în casă nu prea era, nici măcar în gospodăriile pricopsite, deznodământul era fatal. Copiii munceau, mulți dintre ei fiind puși să curețe coșurile de fum și ținuți flămânzi ca să poată încăpea pe horn. Tratamentele medicale se luau după ureche, iar de cele stomatologice ce să mai vorbim! Chirurgia era brutală și rezultatul operațiilor permanent amenințat de infecții. Bărbații erau luați cu arcanul în armată, iar justiția era o loterie. După moarte, bogații erau
13 motive să nu trăiești în vremea lui Jane Austen () [Corola-journal/Journalistic/3306_a_4631]
-
apoi sarcasme (pentru propriul catharsis, desigur). Cum, de pildă, îl exasperează peisajul moral și spiritual (dar și cel „fizic”, să zicem) al României, pe care-l transpune apoi în sarcasme teribile (dar îndurerate în felul lor): „cocioabe gudronate și/ cu hornuri maț de porc// oamenii salam rînced ori/ flacoane farmaceutice// clisa nesfîrșită a/ săpăturilor// surîsul ca o bubă// spațiul îngust curb/ al nopții locuite// sticlele cu două găuri/ femeile cu niciuna// o silă nesfîrșită/ de mine însumi// m-am prins furînd
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
printre ei - care au intrat cu adevărat în mină - nu la gură ei (cum îmi spunea un miner, prin 1963: "Este frumos aici, la noi, în mină") -, si au pătruns în măruntaiele pământului, cățărându-se pe scara de pisică, prin hornul îngust și încleiat de zgură noroioasa, până în "cameră de abataj", infern de căldură sufocanta, de aer insuficient, de pulbere înghițită și respirată până în bronhii, de singurătatea vibrând de ciocanul care tremura, și unde mocnește teamă de explozia oricând posibilă (de unde
Minerii si psihologia by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/18131_a_19456]
-
vergea. În omăt tânjea un cal fără stăpân. În stepă, ca rupt din rărunchi, șuiera un tren. Despre Dumnezeu, despre moarte scârțâiau galoșii. A muzică arctică adia gerul tern. NOCTURNĂ| IV Vagabondul vânt parizian clătină, după geam, o stea. Speriat, hornul urlă și parcă-ar bate-n gurarul căminului. Amical tremură lampa pe-ncăpățânata masă de stejar, Cu întreg timpul ei de bronz Ce-mi încălzește mâna și-adâncul sufletului. De frică, obiectele se ghemuiesc. Și-ntr-un vis ca de la
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
pun paharele la ochi și văd pînă acasă, pe Pămînt și-l văd pe Dumnezeu cum trece înalt și majestos, și-i ca un cocostîrc cu picioare lungi ce calcă de pe-un acoperiș de cîrciumă pe altul, de pe un horn de cîrciumă pe altul. Iar fumu-i urcă pe picioare ca iedera descrierii-n poeme” (Întoarcerea fiului risipitor). Despre asemenea momente privilegiate se vorbește uneori patetic. Cu riscul diluării lor prin încercarea zadarnică dea le transpune măreția transverbală în grandoare discursivă
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
de bronz bubuie în ocnă/ - (ocneri de altădată taie sare) / e miezul iernei lumea-i înghețată bocnă/ țurțuri de sare - atârnă de pe cer pe zare (...) și sub cupola nopții cînd se-ntorn/ strigoii pe la casele vecine,/ maria oprișor domnaru cântă-n horn/ cu glas de crivăț bocete saline". De tot hazul rafinat suprarealist este transferul celebrului cuplu Don Quijote și Sancho Panza la Ocna Sibiului: "pe unde ciobanul își mână turma/ până își pierde oile și își pierde urma/ "traiectoria unei păsări în
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
Chateaubriand făcut de Girodet care fusese în mod prudent pus de-o parte. Napoleon avu o reflecție foarte amuzantă, și care spune mult despre puțina neliniște ce i-o provocase omul din tablou ( p. 633): Pare un conspirator coborând prin horn" Specifică memorialistului pare a fi o bruscă înfiorare față cu viața efectiv trăită, devenită la ora scrierii ei un fel de alteritate. Chateaubriand are în multe rânduri asemenea mișcări de recul cronologic, ca și cum ar constata că obiectul narațiunii sale i
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
rândul meu, la nivelul unui balerin de la Balșoi teatr. Cartierul Queens nu seamănă deloc, dar absolut de loc, cu imaginea consacrată a New-York-ului. Nu are nici o clădire înaltă. Este alcătuit din vile - fiecare în altă formă - din cărămidă aparentă, cu hornuri mari, pentru șemineuri, în stilul caselor englezești din timpul dinastiei Tudorilor. Mii de asemenea vile, străjuite de copaci bătrâni... Mă plimb prin Queens ca printr-o poveste. Ferestrele n-au geamuri, ci vitralii. În fața fiecărei case sunt mici grădini, atent
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
relua cadența lui Octavian Goga, pusă în slujba dezabuzării, umplută cu fantasme grotești, blasfematorii: "Stăpîne nu mai pune moarte/ La hanuri decăzut albastre/ Nu pune moarte în himere/ Și-n mîțele iconoclaste/ În spații goale care cîntă/ În colivii, în hornuri frînte/ Nu pune moartea hoț de coarde/ În tot ce poate să cuvînte./ Fă-ne ostateci dacă-ți place/ Și leagă-ne în cercuri roșii/ De cum se-nseară între oameni/ Și pînă vor cînta cucoșii/ Doar la mătușa tutungioaica/ Să ne
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
o mică prăvălie cu obiecte de artă populară autentică. din presa vremii acum... 100 ani „Cimitir ars. Din Păuliș ni se scrie că cimitirul bisericei gr. or. române de acolo a ars. Focul s-a aprins din scântei căzute din hornul locomotivei de la tren“. (Controla din 28 august 1904). „Zilele culturii române la Timișoara. Asociația literară-culturală Astra Română organizează în zilele de 21-22 septembrie adunarea sa generală, însoțită de ample manifestări culturale“. (Temesvarer Zeitung din 28 august 1904). 75 ani „Jubileu
Agenda2004-34-04-cultur () [Corola-journal/Journalistic/282781_a_284110]
-
Iordăchescu Ionuț Hornul Capelei Sixtine a scos marți seara fum negru, semn că, Conclavul Cardinalilor nu a ajuns la un acord cu privire la numele noului Papă, transmite CNN. Procedura secretă de alegere a unui nou Suveran Pontif a pornit în decursul zilei de marți
Fum negru la Vatican. Conclavul Cardinalilor nu a ales noul Papă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56653_a_57978]
-
Capelei s-au închis, iar cei 115 cardinali s-au strâns pentru a vota Papă care îl va succedă pe Joseph Ratzinger. Următoarea rundă de alegeri va porni miercuri dimineață. Rezultatul va fi arătat de fumul care va ieși din hornul Capelei: fum negru = nicio decizie, fum alb=succes. Omul care va ocupa Scaunul de la Vatican va deveni liderul spiritual al 1,2 miliarde de catolici din întreaga lume. Un număr impresionant de oameni au urmărit cu atenție acoperișul Capelei Sixtine
Fum negru la Vatican. Conclavul Cardinalilor nu a ales noul Papă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56653_a_57978]
-
e deasupra celorlalte: „Eliade îi respectă pe toți. Își umple pipa încă o dată din belșug. Manevrează tot felul de pungulițe. Într-una își scutură scrumul. Din alta scoate cu două degete tutunul auriu. Apoi, cu degetul mare, astupă, apăsând în hornul pipei tutunul. Nu aprinde imediat și ascultă în poziția preferată, cu pumnul sub bărbie, ca un copil în fața unui miracol. Cucerit ca un credincios ce nu se îndoiește de existența lui Dumnezeu, ci așteaptă să se arate. Apoi își aprinde
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
bănățenii, cu patul, masa, lavița, scaunele, lada de zestre, războiul de țesut, ștergarele de la ferestre, cazanul de aramă, covata de „pită” din tindă și cuptorul de încălzit. Cea mai interesantă este însă „cuina” sau bucătăria, cu vatra de gătit, un horn deschis, confecționat din bucăți de lemn, lipite cu pământ și foarte înalt, ca să asigure un tiraj corespunzător și să nu incendieze acoperișul. Interesant este și faptul că instalația de evacuare a fumului îndeplinește un rol multifuncțional: datorită tirajului, vara servește
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
reintroducând în poezie cuvinte tabú, puse pe hârtie cu ostentativă plăcere. Derapaje observăm și în acest volum, fie că e vorba de strămoșii care ,fac poștă" viața autorului-actant, fie că asistăm la expulzarea fătului într-o manieră inedită: ,ca pe horn strâmt/ afară voi fi aruncat, ca Moș Crăciun voi țâșni dintre picioarele mamii". Pe versantul celălalt, dominant, trebuie remarcate amplitudinea imaginativă a poetului și modalitățile lui discursive, în care o elaborată simplitate și o certă dexteritate susțin versul, strofa, pagina
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
multe ori termenul „jidov”, în mesaje antisemite. „A născut un fiu frumos / Anume Iisus Hristos / Toată lumea i se-nchină, / Numai jidovii-l îngână. / Jidovan afuristit / Nu l-ar răbda Domnul sfânt / Nici în cer, nici pe pământ. Numai la corlan [= horn], la fum, / Acolo-i jidovul bun, / Să iasă șfară [= fum] în drum”, sună un fragment din colind. Ascultă aici colindul.
Pufulica e antisemită. TVR 3, reclamat la CNA și CNCD by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/56866_a_58191]
-
într-un porumbel. Dar vrăjitorul se făcu și el uliu. Iar numai ce ajunse în zbor la porumbel, că acesta coborî grăbit în palatul șahului, luă înfățișarea unei flori și căzu la picioarele fetei șahului. Uliul se așeză pe marginea hornului, pe acoperiș, și ceru: - Fecioară a șahului, dă-mi floarea mea! Prințesa se sperie. Aruncă floarea jos și pe dată floarea se prefăcu în boabe de mei. Un bob de mei căzu lângă ușă, iar alt bob se rostogoli aproape de
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]