6,099 matches
-
mână e altceva! Atunci ai dreptul să-ți hotărăști singur soarta. Să te predai ori să-ți rezervi ultimul glonț... pentru tine! - a grăit Costăchel, cu chipul înnegurat. Acum, hai să ne bucurăm. Întâi pentru că ai reușit să scapi de iadul rusesc și apoi pentru că suntem împreună! - a grăit Petrache, ridicând ulcica cu vin. După un timp, inginerul Cicoare i s-a adresat lui Costăchel: Dragul meu. Trebuie să bagi de seamă că, odată cu terminarea povestirii, ai să te simți mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lor!”... S-a întors apoi cu fața spre Petrache, care aștepta tăcut la spatele lui. Măi Petrache! Da’ tu nu știai că noi suntem trecuți la chiaburi? De ce nu mi-ai spus până acuma? Păi, așa cum ai venit tu din iadul rusesc, atâta mai lipsea, ca să-ți pierzi mințile... Eu credeam că mă cunoști mai bine, Petrache! Când colo. Tu mă crezi muiere... Halal prieten. Tocmai pentru că îți sunt prieten. De aceea am vrut să te feresc de o nouă lovitură
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
el. Sprijină-te de mine, Filip. Ajungem îndată... Nu mai pot, Costăchele. Simt că inima nu mă mai ajută. Nu am aer - a răspuns Filip, respirând din ce în ce mai greu... Înainte, Filip! Înainte! Adu-ți aminte ce-mi spuneai când veneam din iadul rusesc... Înainte, Costăchele! Înainte!” Îi mult de-atunci... Îi tare mult... băiatule... Simt că... Deodată a devenit moale și toată greutatea lui s-a lăsat pe umărul lui Costăchel... Petrache! Ajută-mă! - a strigat Costăchel, gata să se prăbușească în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ei dorințe de dragoste. Strălucirea acelei stele el o percepea însă ca având darul de a spori întunericul din jurul său. În seara aceea Simona intrase triumfătoare într-un rai imaginar; pentru doctorul Teodoru însă aveau să se deschidă larg porțile iadului, unde erau de așteptat cazne imprevizibile, care puteau depăși chiar unele prevestiri biblice. După plecarea doctorului, Simona deschise larg fereastrele. Simți cum întreg parcul năvălește în rezerva ei cu toate florile pline de suave și rare parfumuri. Se putea considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
iar, dintre toate sufletele, al meu pare că se găsește în străfundurile cele mai întunecoase și mai umede. Să mă ia dracu’, dacă mă mai înțeleg vreun pic! De fapt, mă simt de parcă aș fi deja cu un picior în iad... Dar, la urma urmelor, cui i-o fi păsând? Absolut nimănui, știu, și cred că, da, aproape că nici mie. Într-adevăr, chiar nu mai vreau să-mi pese, căci parcă simt că... parcă simt că nu mai am nicio
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fața ostilă, chiar În acea perioadă. Pe măsură ce timpul a trecut ( eu fiind marcată definitiv de nefasta clipă...) m-am Îndepărtat tot mai mult de biserică și de falsele dogme, falșii intermediari Între dumnezeu și om - care amenințau mereu cu „talpa iadului”. Se pare că aceste nenorocite de dogme prindeau foarte bine la cei oropsiți de soartă și aflați sub jugul veșnicei sărăcii. Nu de veșnicia ca veșnicie ne era nouă teamă atunci, ci de această „Împărțire” a pâinii... Eu făceam parte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu răutate), atunci când făceam lucruri rele. Adevărul este că ne abăteam adesea de la calea cea dreaptă a unui creștin. O să vă bat până o să mă doară mâinile. Arză vă para focului să vă arză! Mi-ați transformat viața Într-un iad adevărat!” Dacă așa era Înfățișat purgatoriul, iadul trebuia să fie drastic, sângeros. Încercam să alung imaginea ce se chinuia să prindă contur, urmând să mă arunce Într-un coșmar de nedescris. Să revin asupra pozei; deasupra era desenat cerul senin
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
este că ne abăteam adesea de la calea cea dreaptă a unui creștin. O să vă bat până o să mă doară mâinile. Arză vă para focului să vă arză! Mi-ați transformat viața Într-un iad adevărat!” Dacă așa era Înfățișat purgatoriul, iadul trebuia să fie drastic, sângeros. Încercam să alung imaginea ce se chinuia să prindă contur, urmând să mă arunce Într-un coșmar de nedescris. Să revin asupra pozei; deasupra era desenat cerul senin și curat ca apa de izvor. Pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
urmând să mă arunce Într-un coșmar de nedescris. Să revin asupra pozei; deasupra era desenat cerul senin și curat ca apa de izvor. Pe norii albi și pufoși dormitau câțiva Îngeri. Cei osândiți la purgatoriu erau salvați de la talpa iadului, dar trebuiau să mai sufere o vreme pentru a se „spăla” de toate păcatele lumii. După ce-și purificau sufletul aveau șansa să treacă În Împărăția cerurilor, adică În rai, acolo unde nu mai exista suferință ci doar frumusețe, grădini
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
chipul domnului...) să mă treacă În rândul „sfinților” , din prima! Trebuia să mai repet rugăciunile și să le știu la perfecție, fără cea mai mică bâlbâială. Altfel... schimba foia! Doamne! Cât de bine știa cum să pună În aplicare „chinurile iadului”. Eu le am simțit aievea. Îmi repetam În gând că nu pot dura la infinit. În sfârșit, a venit și ziua mult așteptată și am primit „avizul” și biletul pentru drumul spre „rai”. Nu credeam, nici măcar nu bănuiam că va
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
păcatele. Părintele a venit, numai că, din cauza că bolnavul nu dorea să spună nimic, n-a putut să-l ajute. După ce a plecat părintele, tanti Alexandra l-a întrebat: - De ce nu vreai să te mărturisești, omule? Știi că te așteaptă iadul și pieirea? - O să mă mărturisesc, dar acum n-am putut. - Dar dacă nu mai ajungi până altădată, ce faci? El n-a răspuns nimic. Peste câteva zile, tanti Alexandra i-a zis iar: - Mai chem o dată preotul, dacă nu te
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu bățul, zicea ea. Să vezi ce zile va ajunge el pentru ceea ce face. Nimeni din cei ce-și bat joc de părinți nu trec din lumea aceasta în cealaltă fără să fie pedepsiți aici, pentru ca să cunoască toți, iar dincolo, iadul este al lor, mai adăugă ea plângând. Peste puțin timp, baba Ioana murise. Au înmormântat-o și au uitat-o. Uitasem și eu un timp de această întâmplare. Peste ani de zile, aflându-mă în vizită la părinții mei, îmi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o dată l-am întrebat: - Tată, sunt atâtea persoane care, deși nu merg la Biserică, trăiesc cinstit, sunt oneste, ajută și fac bine multora. Ce va fi cu ele? Nu se vor mântui? Nu pot să cred că vor merge la iad. El îmi răspunse cu cuvintele din Sf. Evanghelie: „Aceștia spală paharul pe din afară, dar înlăuntru îl lasă murdar, sunt morminte văruite și îngrijite pe din afară, iar înlăuntru pline de putregiune și putoare. Aceștia, dragii mei, lucrează faptă bună
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
văduviți de orice sentiment, cei mai puțini fiind cei care credeau că Dumnezeu n-o părăsise și sperau că, într-o bună zi, cu voia Lui, biserica va reveni la starea ei de mai înainte, crezând în cuvintele „și porțile iadului nu o vor birui”. Printre aceștia de la urmă, era și tatăl meu, pe care întotdeauna l-am văzut închinându-se trecând prin fața ei și, nu o singură dată, l-am auzit exprimându-și nădejdea și credința în renașterea acestui lăcaș
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
este "de bellă, de florelinte", dar cum a început să se lase în voia arcușului ascultând acea voce interioară care se zbuciuma în ea ca pruncul în pântecele mamei, se făcuse gol în jurul ei de parcă o aruncase dumnezeu în hăurile iadului. Se străduise din răsputeri și ieșise din această încurcătură, se cumințise, își legase degetele, urechile și lumina ochilor ca să nu mai vadă, să nu mai audă acea voce interioară care o izgonea din lume, o îndepărta de prieteni și de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
hotelului că le iau capul dacă fac cea mai mică greșeală și apoi mă băgam în pat cu interdicția strictă să nu fiu deranjată în "boala mea". Trăgeam să mor. Omul acesta mi-a pârjolit inima mai abitir ca focurile iadului. Îmi venea să mă spânzur de durere. În ziua când a plecat m-am urcat pe vasul unui WC ca să-l mai pot vedea încă o dată, la adăpost de privirile curioase ale celor din jur. Îmi curgeau lacrimile, eram fericită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în jurul pieptului, îl leg la mijloc, am cincizeci de ani, mă simt mai sănătoasă ca la treizeci, aș face dragoste până la leșin, numai că nu am cu cine, toată ființa mea țipă după dragoste, după o dragoste aprigă, ca flăcările iadului, ca moartea, mă târăsc spre parcul din apropiere, acolo voi dormi până la sfârșitul vieții, aș vrea să mă dizolv în apa oceanului, în stâncile de pe maluri, aș vrea să mă scufund în pădurile de corali, voi dormi, voi dormi, simt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu puneau ei mâna pe vioară, concertul era al ei, în întregime al ei, și Doamne cum îi mai tihnea! În acele concerte își dădea drumul, se simțea liberă ca pasărea cerului, acolo era regina țigancă. Merita să îndure acest iad pentru a merge fie și doar până la Dijon. Cum punea piciorul peste graniță, cum era alt om. Dar și aici va trebui să-și găsească un culoar, să-și sape un culoar, să-și facă binele cu sila. Nu trebuie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în creierul acesteia dansează Maria despletită prin pădure, în căutarea Dumnezeului ei, cu brațele deschise, planând ca o păsare, mănăstirea arde în flăcări, Maria cântă fericită la pian, în mijlocul focului soldații violează măicuțele, Maria apasă clapele pianului tot mai tare, iadul se întinde până la picioarele ei, cântă și râde ca o bezmetică, "așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta sunteți, acum au venit jigodiile să vă jupoaie, poate că la unele dintre voi le și place, sunteți doar niște
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în lume. Încearcă să-i răspundă lui Alex. Dar ce să scrie? Felicitarea lui a spart coconul de mătase în care s-a înfășurat. Nu l-a văzut de aproape zece luni. În acest timp a trecut prin toate suferințele iadului, de milioane de ori și-a spus "gata, s-a terminat", mai bine să moară decât să mai îndure o astfel de suferință, dar peste cinci minute se trezește căutând fel de fel de motive ca să îl caute la telefon
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mi-au lăsat în urmă cicatrice severe, iar din preaplinul sufletului împătimit de ură izvorăște un monolog abisal al anticomunismului. Dacă-l voi face cât de cât cunoscut, trecutul odios nu are dreptul la pace și liniște, așa cum nu are iadul celor înțărânați fără cruce. Când se îmbată gândul cu licoarea senzuală a visului, incurabilă este beția de vise, fiindcă cei care dețin leacul în această enigmă nu s-au născut încă. Mă decepționează un scop atins dacă nu este cum
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
douăzeci de ani, căci persistă înclinațiile fanariote, balcanice, de supușenie, gen „capul plecat sabia nu-l taie”. Nu sunt o fire răzbunătoare, dar pentru cei care au bătut „cuiele coșciugului”, unui neam străvechi, blând și mult prea tolerant, o să înghețe iadul în ziua când îi voi ierta. Silit doar de conștiință, dezavuez modul de a trăi în minciună și ipocrizie, și nu mă regăsesc în el, chiar dacă fac parte din normalul existenței cotidiene. Referitor la indulgența de care am amintit, și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
singuri cu speranță și încredere în forțele noastre, stare de fapt ilustrată în sonetul intitulat Optimism, precedat de un Motto, o cugetare a ilustrului Dante Alighieri, din Infern, Cântul II: „Pe mine Domnul m-a făcut astfel c-al vostru iad să nu mă poată-nfrânge și nici văpaia ce țâșnește-n el. Te teme doar de-acele lucruri care îl pierd pe om și-și fac din rău un țel: de alte nu, căci nu-s vătămătoare”. OPTIMISM De-ai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se adună din reverie, Începu să-și pipăie suspicios membrele uscate, ca de hârtie, care se acoperiră În Întregime de pudra aceea cenușie, pe care Începea să o perceapă tot mai adânc În nări, aspră ca o ninsoare venită din iad, ce-l Înspăimânta cumplit. Ar fi vrut să se prindă cu mâinile de tâmple și să urle fără oprire, prelung, asemeni lupului singuratic la lună. Își simțea capul neverosimil de umflat, și ceva ca un clipocit nedeslușit Îi picura În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-ți cunoscute gândurile, micile probleme ori mai știu eu ce altceva din repertoriul intim. Mi-am spus că voi sărbători cu vin vechi când toată această poveste se va sfârși. Mi-e groază numai când mă gândesc. E cumplit. E iadul de pe lume la mine in baie: din țevile sparte, apa șiroiește Întruna, pereții, pătrunși de igrasie, s-au acoperit În mare parte cu o crustă cafenie, iar "gura" amenajată a gheului (În care se vedeau cândva spinările Întinse ale țevilor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]