691 matches
-
domnule Ioane!... Ce este? răcni el întorcându-se cu mânie. Ce vă boldiți pe ferești! Porniți și vă căutați de treabă... Se repezi la ușă și o deschise. Ieși în prag cu ochii încruntați. Izbucni iar: Da’ ce-i aici? iarmaroc?... Femeile se trăgeau înapoi; Haia Sanis intră în maghernița roșie a Reizei; și de acolo și ea, și ovreica lungă și osoasă, pândeau scoțând în fiecare clipă capetele și cercetând casa de peste drum... IVtc "IV" Sara, după o zi înăbușitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tinereța lui să le vadă. Eu de la unii și de la alții am auzit că acuma umblă și-un fel de căruțe cu foc... Și sunt case mari cu trei și cu patru rânduri. Și cum umblă oamenii la noi, în iarmaroc la Săveni, așa umblă acolo și zi și noapte. Da’ cum sunt eu acu, la bătrâneță, nu-mi trebuie să le mai cunosc. Vezi tu, bre Niță, cum ne-am strâns noi aicea, la un pahar de băutură: tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avea o dragoste... De dimineață până-n sară pe câmp, cu mine... Și în puterea verii ne ducem noi la târg la Săveni, când s-adună secerătorii din satele cele depărtate și se rup acolo prețurile... Ș-aducem noi aici un iarmaroc de oameni... Și pornesc ca o oaste prin lanuri cu secerile... Măi Niță, de-aceea i-a plăcut boierului pe la noi, căci secerătorii i-au datla pământ tot holde grase... Aici e binecuvântat pământul. Gheorghe Barbă, din fundul bordeiului, grăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
muzeului Grévin” ori de „exhibat prin bâlciuri”, dar ale cărei puteri, adaugă el, „ar trebui să ne ferim să le desconsiderăm”. Textul lui Schulz continuă apoi cu un frumos pasaj ce evocă tânguirile omuleților de ceară închiși în barăcile din iarmaroace, care dau astfel glas suferinței unor vieți încătușate pe vecie în temnița jalnicelor lor trupuri. Căci în aceste făpturi neînsemnate, disprețuite și atât de „ieftine”, se ascunde patetismul sfâșietor al unei materii siluite, brutalizate. Modelul manechinului, modelul figurii de ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
într-o vale pe două roți de obuzier. Se îndepărtează fără zgomot, se face tot mai mic, până când ajunge cât forma și mărimea panoului de tun, din centrul căruia mă sfredelește ochiul negru al țevii ghintuite. Uite-l și pe Iarmaroc, calul rotaș al tunului meu, cel mai puternic animal din baterie. El a mai tras tunul încă patru kilometri, după ce a primit un glonț din carabina unui ulan, de-a dreptul în orificiul de expulzare a balegii. Bravul Iarmaroc s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe Iarmaroc, calul rotaș al tunului meu, cel mai puternic animal din baterie. El a mai tras tunul încă patru kilometri, după ce a primit un glonț din carabina unui ulan, de-a dreptul în orificiul de expulzare a balegii. Bravul Iarmaroc s-a prăbușit după descălecare, când se efectuase retragerea cu succes deplin. Ar fi trebuit să i se ridice o statuie. - Tunari la posturi, marș! comandă sublocotenentul cu bluza descheiată din copcile gulerului înalt. Are carotida spintecată și piele jupuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a lacului se-ntinsese o boare fină, ca peste un măr sau ca atunci cînd respiri În oglindă. Ea-și aminti și-și scoase din buzunar oglinjoara rotundă pe care tatăl ei i-o cumpărase de la un țigan, dintr-un iarmaroc de la Seghedin. (Țiganul, un mustăcios tînăr, șchiop de-un picior, cu mulți dinți de aur, vindea cazane de aramă. Îl implorase pe gospodar să-i cumpere oglinda, zicea el „de pomană“, atît era de ieftină. În ziua aceea nu vînduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se ține în fiecare marți din săptămână, unde veneau oameni din comunele, respectiv satele vecine, pentru ași vinde produsele, a face schimb, cumpărări vânzări de păsări, porci, oi, vite, cai și se tocmeau ciobani și stâne pentru vară. Tot la iarmaroc se tocmeau lăutarii pentru nunți, fie „boanta”( alămuri și toba mare) fie scripcarii. Primăria încasa taxa fixată și își mărea bugetul. În această comună au crescut numărul de instituții de stat existând: Școala, Biserica, Dispensarul; Gara; Poșta; Cooperativa de consum
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
rămânând credincioasă soțului Constantin, care se spunea c-ar fi căzut prizonier și nu mort. Au trecut 12-14 ani de când Costică și-a îmbrățișat nevasta, fără să dea un semn de viață. Într-o marți, pe când se întorceau oamenii de la iarmaroc, unii din ei foloseau cărarea ce lega șoseaua cu gara și iarmarucul (care era peste liniile din gară )și treceau prin curtea femeii nemăritate Maria Cozaru, care avea două fete: Catrina și Virginia, fiind vecină și rudă de sânge cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se ține în fiecare marți din săptămână, unde veneau oameni din comunele, respectiv satele vecine, pentru ași vinde produsele, a face schimb, cumpărări vânzări de păsări, porci, oi, vite, cai și se tocmeau ciobani și stâne pentru vară. Tot la iarmaroc se tocmeau lăutarii pentru nunți, fie „boanta”( alămuri și toba mare) fie scripcarii. Primăria încasa taxa fixată și își mărea bugetul. În această comună au crescut numărul de instituții de stat existând: Școala, Biserica, Dispensarul; Gara; Poșta; Cooperativa de consum
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
rămânând credincioasă soțului Constantin, care se spunea c-ar fi căzut prizonier și nu mort. Au trecut 12-14 ani de când Costică și-a îmbrățișat nevasta, fără să dea un semn de viață. Într-o marți, pe când se întorceau oamenii de la iarmaroc, unii din ei foloseau cărarea ce lega șoseaua cu gara și iarmarucul (care era peste liniile din gară )și treceau prin curtea femeii nemăritate Maria Cozaru, care avea două fete: Catrina și Virginia, fiind vecină și rudă de sânge cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
materie. * Zi ca tine și fă ca mine. * Decât un sfat prost, mai bine un refuz categoric. * Iubirea nemărturisită te ferește de dezamăgiri. * Paza bună trebuie întărită. * Statele sunt niște stupine cu foarte mulți trântori. * Unele parlamente seamănă cu niște iarmaroace. * Unii maturi au mintea copiilor și hainele bătrânilor. * Pentru unii, ziua începe seara. * Toți fotbaliștii lovesc mingea cu piciorul, puțini, însă, o fac și cu... cap. * Hoții săraci adoră detenția; cei bogați nu o suportă. * Numai mama de bătaie e
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
n-am vrut să mișc vreun deget pentru a mă deplasa până la hotelul „The Brig”. Urăsc mișcarea printre blocuri de gheață, de la un iglu la altul. Există însă o țară în care oamenii se duc la fotbal ca țăranii la iarmaroc. Un meci acolo e un prilej să-ți regăsești prietenii, să bei, să cânți și timp de câteva ore să te întorci în copilărie. Acolo, oamenii nu denaturează intelectual fotbalul, nu-l critică permanent și „n-au nici gustul perfecțiunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
priveau încă cu mirare și care aștepta abia să devie clasic la rândul lui și să fie înlocuit. Subt aparențe întortocheate, suflete simple se trudeau să ducă un trai complicat, și firi echivoce trăiau subt firme vechi si oneste. Un iarmaroc! Fata de mahala dispăruse sau era exotică, și profesiile noi, plebeiene, dactilografia și manichiura, schimbaseră forma mahalalei. Șoferul era chintesența băiatului de mahala trecut prin mecanică ca prin foc, pentru a lua forma selectă care ieri încă ducea la "orice
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
eu mi l-am asumat și l-am aplicat întocmai. Adică, odată cu acest an școlar, fiecare profesor va preda în specialitatea înscrisă în Diploma sa de absolvire a studiilor și nu la libera alegere sau la mica înțelegere ca la iarmaroc. Că doar vorbim despre îmbunătățirea procesului instructiv-educativ. Ca atare, tovarășei Sidonia, normal, i s-a oferit catedra de germană, dar dumneaei s-a revoltat și ne-a spus că mai bine rămâne pe română decât să predea limba aceea total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
auzul și la îndemâna cumetrei. Aista cal odată, parcă l-ai fi școlit, așa-i de cuminte!.. îl completă, vizibil ironic, un vecin numit Țambal. Și, mă rog dumitale, spune-mi în clar de ce îl lauzi atâta ca un geambaș în iarmaroc că doar nu-l scoți la vânzare pe Roibu... Că și așa preț prea bun nu mai are de când cu colhazu, de care să știi că nu scăpăm ca de moarte. Cică până la primăvară, vrem nu vrem, vom fi cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I se deslușeau doar mâinile, care culegeau icoanele plutitoare și le băgau într-o traistă. Era un hoț de icoane și probabil se ducea apoi la iarmaroc să le vândă la un preț de nimic. De gât i se bălăbănea o mână de mort dezgropat, însemn al hoțiilor tainice și tăcute. Capitolul V AVEA ÎN SPATE CÂTEVA NOPȚI NEDORmite, dar nu se simțea obosit. O energie neașteptată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare, în care și căruțe, împingând sau trăgând cărucioare, mânând vite sau cărând boccele mari umplute cu marfă spre iarmaroc. Surugii în costume arnăuțești, chiuind și pocnind din harapnice, mânau trăsuri pline cu negustori de vite și grâu. Caii sprinteni, bine hrăniți și țesălați, cu picioare lungi și subțiri, aveau cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată cu paie sau, pur și simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane, ca o coloană de refugiați. Locul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se pot pricopsi cu o călimară, un pieptene de celuloid, un toc de ochelari, un pitic de ghips sau alte obiecte de care, de altfel, nimeni nu avea nici o nevoie. Era momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să se agite și să colcăie ca un mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nou tulburate de privirea stranie care-l înfiorase. De data aceasta venea de mult mai aproape și ceea ce-l înspăimântase înainte îl făcea acum, inconștient, să se apropie. Se simți brusc atașat de străin și înțelese din privirea sa că iarmarocul le-a produs amândurora aceeași stare. Poate de aceea privirile lor se întâlneau mereu; se vedeau unul pe altul, fiind amândoi invizibili pentru ceilalți. Era un călugăr mărunt, în sutană neagră și acum se oprise la taraba unui vânzător de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sfârșit oboseala. Se hotărî să se lepede de traista din spate, plină cu obiecte agonisite de la graf și de prin târg. O ascunse într-o scorbură, acoperind-o cu mușchi și crengi. Tot timpul drumului au fost însoțiți de sunetele iarmarocului. Acum, însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
scorbură, acoperind-o cu mușchi și crengi. Tot timpul drumului au fost însoțiți de sunetele iarmarocului. Acum, însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând umbre prelungi peste câmpie. în vârful muntelui se opriră să-și tragă sufletul. Priviră cărarea șerpuitoare pe care urcaseră, cu nostalgia cu care îți privești, cu ochii minții, firul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
însângerând ținutul și aruncând umbre prelungi peste câmpie. în vârful muntelui se opriră să-și tragă sufletul. Priviră cărarea șerpuitoare pe care urcaseră, cu nostalgia cu care îți privești, cu ochii minții, firul vieții. Ea începea din ceea ce rămăsese din iarmaroc o ruină neagră, fumegândă, în care mai scormoneau ca niște gândaci câțiva oameni și urca mai departe spre locul pe care Bătrânul îl bănuia a fi sfânt. Era extenuat și Pimen îl simți. Își așternură un strat gros de mușchi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]