1,242 matches
-
fi foarte mare"35. Aceste concluzii ale Argumentației lui Paul Stahl ridică pentru prima dată problema reintroducerii sociologiei ca știință a cercetării realității sociale, după ultima excomunicare, cea din 1959. Atunci nu doar Dimitrie Gusti fusese respins ca sociolog burghez idealist, ci sociologia, în ansamblul ei. Scrisorile din care am citat nu au avut un efect palpabil nici în cercurile de partid, nici la autoritățile culturale ale Capitalei, de vreme ce la sărbătorirea muzeului numele lui Gusti nu a fost nici măcar pomenit. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de Cernea, dar pe de altă parte, colectivul de istorie a filosofiei românești de la aceeași instituție în impunătorul volum Istoria gândirii sociale și filosofice în România, apărut tot în 1964, apostrofa gânditorii interbelici, printre care și pe Gusti, pentru caracterul idealist al tezelor lor. Pentru cititorul de azi pare straniu că repornirea motoarelor sociologiei din România nu a fost sincronizată cu repunerea în drepturi a lui Dimitrie Gusti și a școlii sale. Dacă la sectorul de materialism istoric au început cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
soluția ce o propunea pentru a se evita impasul în care intrase sociologia burgheză în prima etapă a crizei generale sistemului mondial al capitalismului"40. [Gulian (coord.), 1964: 421] După ce respinge punct cu punct tezele sistemului gustian, caracterizându-l drept idealist metafizic, eclectic, voluntarist, autorul afirmă că "[...] Gusti a militat pentru ‚armonia socială' între exploatat și exploatator". Prin urmare, cercetările sale nu urmăreau altceva decât "[...] să pună la dispoziția politicienilor burghezi un material care să le servească la înfăptuirea unor eventuale
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nou că P. va avea o atitudine politică obiectivă, neutră și că „prin coloanele lui aleargă spiritul epocii”. Ideile sunt reluate de Hefter în bilanțul După un an, cu o precizare privind refuzul „de-a silabisi formulele curente lansate de idealiști sau de sceptici, de revoluționari sau de tradiționaliști”. Continuând prestația de la cotidianul ieșean „Lumea” (cu suplimentele sale literare, precum „Lumea. Bazar săptămânal”), redacția asigură un echilibru între partea informativă și cea de comentariu social și cultural. Fiecare număr include, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288875_a_290204]
-
subiect dintre individualiști și holiști. Dacă pentru realiști și neorealiști, raporturile de forțe materiale care explică realitatea socială se referă, fie la natura umană (realismul clasic a lui Morgenthau), fie la distribuirea capacităților materiale (neorealismul lui Keneth Waltz), atunci pentru idealiști semnificația puterii în raporturile de forțe este dată prioritar de calitatea capacităților materiale și mai puțin de forța brută de care dispune fiecare. De exemplu, nu se poate pune identitate între relațiile dintre S.U.A. și Canada, cu cele dintre S.U.A.
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
unei părți. Apărarea colectivă trimite la preceptele amenințării statale și de natură militară, agregarea puterii, precum și la distincția care trebuie să se facă între securitatea internă și externă. Conceptul de securitate colectivă, conținut în Charta O.N.U, este mai idealist, în sensul că el presupune o formă de solidaritate între toți membrii unui sistem, în cazul în care securitatea unuia este pusă în pericol. În timp ce apărarea colectivă își trage forța și semnificația sa din teoria realismului și recunoașterea intereselor naționale
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
excelență carnivore. Dar și verdele se apără: sacrifică ceva, un procent din el Însuși, ca individ, pentru a salva restul. Ca un fel de tribut sau „prețul păcii“. Spun de obicei că În Natură nu există pace, cum ar crede idealiștii, ci confruntare, soldată nu neapărat cu morți - un fel de turnir -, dar sigur cu Învinși; sau cu un armistițiu, adică cu un compromis: „Na-ți ție, dar lasă-mi și mie“... Și, ca să fie sigur că armistițiul va fi respectat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
teoria „falimentului științei” și a „noului idealism”. După el, arta trebuie să se situeze în afara realității sociale, în zona „eternităților absolute și transcendente”, artistul având datoria de a cultiva „frumosul absolut”, de a urmări un „ideal”. Viitorul ar aparține romantismului idealist. În numele acestui viitor, A. contestă sub raport artistic scrierile naturaliste și critică orientarea estetică de la „Contemporanul”, mai ales pe C. Dobrogeanu-Gherea. Este și unul dintre promotorii autohtonismului cultural și artistic. În studiul Încercări critice. Junimea și roadele ei (1905), încearcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285380_a_286709]
-
puternic reprezentat în administrația Bush, în special la Pentagon. Diplomat și în publicistica sa, Kissinger evită să se angajeze într-o polemică directă cu neoconservatorii și nici măcar nu pomenește doctrina lor specifică, preferând să-i eticheteze cu termenul mai general „idealiști”, o referire evidentă la accentul pe care aceștia îl pun pe valori ca libertatea și democrația, pe care le vor extinse în lume și în special în Orientul Mijlociu. Școala realistă - scrie Kissinger - nu respinge importanța idealurilor și a valorilor. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
a valorilor. Dar ea insistă asupra cântăririi atente, neinfluențate de sentimente a ponderii forțelor materiale și asupra înțelegerii istoriei, culturii și economiei societăților care alcătuiesc sistemul internațional. Nici un realist serios nu pretinde că puterea este singura lui preocupare. Dar nici un idealist nu poate susține că puterea este irelevantă în răspândirea idealurilor. Adevărata problemă este să stabilești proporția justă între aceste două elemente esențiale ale politicii. Kissinger salută progresul extraordinar pe calea democrației din lunile care au precedat scrierea articolului: alegeri în
[Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
Labiș în „Lupta cu inerția”. În ton livresc am spune că, sub influența unui mentor ca Ghiță Mărgărit, Labiș trăia concomitent o eminesciană stare de „înger și demon” în care idealurile comuniste i se zdruncinau deși, cu o încăpățânare de idealist, el continua să scrie poeme proletare și chiar să ia poziția unui ideolog de acest tip. Întocmai câinelui schilod, burgul distrus de război începea să-și lingă rănile. Cu tot afluxul de talente, se resimțea încă adânc absența oamenilor importanți
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
fost în spiritul ei excesiv politizant - în conținutul doctrinar, obedient, îngust și fals. Având prejudecata purității ideologice, acest învățământ era speriat de o mulțime de 186 „tabu”-uri, cum ar fi educația religioasă, atât de necesară în școală, sau substratul „idealist” al unor domenii ce făcuseră să explodeze știința. Pe scurt, a interzis orice normalitate care i se părea prea îndrăzneață. Numai dascălii care sau izbit de toate aceste mărginiri cunosc jocul de-a baba oarba pe care erau nevoiți să
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Ai trecut nepăsător pe lângă casa ta. Te grăbeai, deși nu știai unde. Mașinile claxonau, dar nu te sfiai, alergai de unul singur de parcă aveai un scop major. Ceilalți credeau că ai, deși vedeau plutirea ta zadarnică. Spuneau, totuși: E un idealist, să-l claxonăm mai tare! Asta te scotea din pepeni, îți pierdeai echilibrul. La tine se traduce printr-o risipire de greutate. Și atunci, te înălțai ca un zepelin în furtună, cu burta ta balonată de mâncăruri acide. Accidentele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
e o femeie: Magda Ursache". C. Stănescu o consideră "critic neîmpăcat cu maladiile spiritului critic, pe care nu contenește, într-o manieră sinucigașă s-ar putea zice, să le denunțe". Și tot același comentator: "incoruptibilă și incorigibilă ca orice mare idealist, incapabilă să fie, ca un comis-voiajor, pe placul tuturor clienților ce-i pică sub condei". Cu toată strădania, n-am putut recolta, de pe întreaga postată a literelor române, decât un singur rictus mărunt de respingere, de-a dreptul bizar, evident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fi Însemnat că maghiarii, germanii, evreii, romii, bulgarii, uncrainenii, rușii, turcii și toate celelalte grupuri etnice, care reprezentau 30% din populația României Mari, erau comunități străine, parazite pentru organismul național 23. Moldovan era Însă mai mult un pragmatic decât un idealist. El era conștient de implicațiile unei astfel de afirmații Într-un moment al evoluției României interbelice În care statul avea nevoie să mobilizeze toate resursele interne, umane și materiale, pentru a crea un cadru funcțional pentru dezvoltarea civică și economică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
instrumentele agricole nu se modernizaseră Încă. Bărbații și femeile, părinții și copiii Încă munceau uneori cot la cot, alteori În activități diferite, dar Întotdeauna strâns legați de un sistem economic bazat pe venitul familial. De aceea, eugeniștii nu erau doar idealiști atunci când Îndemnau femeile de la sate să petreacă mai mult timp În căminul familial, ocupându-se cu activitățile domestice și cu Îngrijirea copiilor, fără să ofere nici o soluție pentru disfuncționalitățile evidente care ar fi apărut astfel În procesul de producție 49
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
privind propriul interes național, sau după zelul nostru de a îmbunătăți vieți și de a rezolva probleme peste tot? Istoricii aflați în căutarea clarității tematice au folosit în mod tradițional aceste întrebări pentru a împărți liderii Statelor Unite în realiști și idealiști, Theodore Roosevelt fiind modelul reprezentativ al primei categorii, iar Woodrow Wilson epitoma celei de-a doua. Roosevelt a condus la apariția Americii ca putere mondială, a trimis flota americană să facă înconjurul globului, s-a bucurat de cucerirea americană a
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
mod evident laboratorul. Dacă Ahmadinejad poate sponsoriza un seminar asupra Holocaustului, ați putea și dumneavoastră să sponsorizați, cel puțin împreună cu alți parteneri, un dialog fără restricții asupra viitorului Orientului Mijlociu. Prin aceasta nu sugerez o discuție în grup cu învățați idealiști. Am în vedere un forum sponsorizat de un parteneriat al mass-mediei occidentale, persane, arabe și israeliene care să pună pe tapet o gamă de opinii, necenzurate, și care să dispună de timp suficient pentru întrebări și combatere prin argumente, de la
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
dorit și îmi doresc ca România să apară nu doar ca un loc de superbă creativitate artistică, așa cum a fost, cum este și astăzi, ci și un loc de moralitate fermă și constantă. A.V. Nu credeți că sunteți un idealist? N.M. Probabil că sunt, pentru că nicăieri, în nici o țară, nu există o perfecțiune, nici etică, nici politică, nici socială. Dar acest idealism exprimă o năzuință profundă a mea, și bănuiesc că nu numai a mea... A.V. ...și substanța autentică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
În astfel de locuri liniștite și senine. John Își jelește fiul, mereu Își jelește fiul și totuși zâmbește În lumina soarelui. În exportul de portocale exist) o competiție cu ț)rile din nordul Africii și cu Spania. Noi suntem niște idealiști, dar, cănd citim c) a dat vreun ger În Spania, ne bucur)m al dracului, spune John. Aici totul a fost deșert. A trebuit s) se aduc) p)mânt care s) fie apoi amestecat cu nisip. S-a s)pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
un tip delicat că persoan); mâinile lui au Ins) forță pe care doar puritatea scopului o poate da. Vine Înghețat de-afar), Îmbr)cât În trenciul lui, ros pe alocuri. Arăt) că un preot, dar și ca un copilandru, un canadian idealist Între dou) vârste. Pare c) viața nu l-a schimbat. Când oamenii spun c) viața „nu l-a schimbat”, ei Înțeleg adesea c) cineva a tr)it - nu totdeauna din rațiuni demne de laud) - În genere f)r) cinism. Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Peres este un politician prea experimentat pentru a se l)să antrenat Într-o disput) de aceast) natur) În timpul mesei. Și, Într-adev)r, a Început s) discute literatur) cu mine - un coleg scriitor. Și este o foarte mare diferenț) Între idealiștii sioniști despre care vorbește profesorul Lamm și subtilitatea politic) a domnului Peres. Acesta are o aur) - nimbul puterii str)lucește deasupra lui. Am mai remarcat acest lucru și alte d)ți. A fost vizibil și la r)posații Jack și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În general, poate ad)uga detalii. Unul dintre prietenii mei din anii ’40 obișnuia s) spun): „Când spun ceva, nu e o bârf), ci istorie social)”. Totuși, În ciuda pl)cerii cu care Kollek apleac) urechea la istoria social), este un idealist sincer. Lupt) s) conserve, s) extind) și s) aduc) Îmbun)ț)țiri orașului care este inima poporului s)u. Obiectivul lui Kollek În cadrul programului de construcții este, evident, că transformarea orașului Într-o posesiune exclusiv) a Israelului s) devin) un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Într-un spațiu extrem de competitiv. Decizia șîn favoarea localizăriiț Înseamnă să joci ofensiv, nu defensiv. Eu Încerc doar să majorez scorul În favoarea mea“. Regula nr. 7: Externalizarea nu este doar pentru cei ca Benedict Arnold. Este, de asemenea, și pentru idealiști. Una din cele mai noi figuri care și-au făcut apariția pe scena mondială, În ultimii ani, este cea a antreprenorului social. Acesta este, de obicei, o persoană care arde de dorința de a exercita un impact social pozitiv asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
că doar practicarea filosofiei poate duce la înțelegerea justă a raportului dintre cetate și individ (așa cum îl concepe el însuși), a nevoilor statului și a cetățenilor. Propunând o cetate condusă de filosofi, Platon ar putea apărea unei exegeze superficiale, un idealist nerezonabil. Totuși, este limpede că Platon nu avea o viziune idilică asupra cetățeanului și a cetății în măsura în care și-a îngăduit să vorbească despre „nobila minciună” a guvernanților. Remarcăm aici o anume dificultate conceptuală care marchează concepția lui Platon despre filosof
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]