131,805 matches
-
aibă încredere în polițistul care se face că nu vede un delict de circulație în funcție de marca și eventual de numărul mașinii în culpă. * Știrea că a fost jefuit prefectul de Hunedoara a dat ocolul întregii prese centrale. Faimosul autor al ideii de clonare a Coloanei lui Brâncuși a fost văduvit, potrivit declarației sale, de 150 milioane de lei, de 9.000 de euro, 6.000 de dolari, trei telefoane mobile și de bijuteriile de aur din casă. Lăsînd deoparte bijuteriile, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14838_a_16163]
-
unui actor cu un chinuitor (în context) exces de inteligență, cinema-ul e redus, de prea multe ori, la condiția de jucărie aducătoare de bani, de o superficialitate depășită doar de stupiditate. Dar, vorba unui dramaturg celebru, "Eu am lansat ideea, eu o bagatelizez!" Iată-l, acum, pe același Anthony Hopkins, declarînd că aceeași jucărie poate fi, la urma urmelor, și distractivă. Ideea de "distracție" revine în declarațiile făcute presei de marele actor, care a acceptat să joace într-un nou
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
aducătoare de bani, de o superficialitate depășită doar de stupiditate. Dar, vorba unui dramaturg celebru, "Eu am lansat ideea, eu o bagatelizez!" Iată-l, acum, pe același Anthony Hopkins, declarînd că aceeași jucărie poate fi, la urma urmelor, și distractivă. Ideea de "distracție" revine în declarațiile făcute presei de marele actor, care a acceptat să joace într-un nou film de acțiune, zis, în românește Dublura (și în original Bad Company): "Îmi plac filmele de acțiune. Filmele cu Schwarzenegger sau Harrison
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
nu le fierbe oala" și care "au transformat războiul într-un joc video"... De altfel, de la bun început, spectatorul e pus în temă, cu o limpezime didactică: "Războiul Rece s-a terminat; el a fost înlocuit de fanatism și terorism". Ideea ingenioasă a scenariului e de a pune CIA în postură de Pygmalion, pornit, cu armele și bagajele filmului de acțiune, pe un filon, altfel, romantic: atunci cînd agentul tînăr e ucis, CIA, care știe tot, îl scoate de la naftalină și
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
că fiecare carte pare a fi prima sau ultima frază a unei cărți imense din care, într-un sens, fac parte toate cărțile. În ce mod, ca cititor, aveți percepția că toate cărțile au ecou între ele? R.: E o idee destul de veche. A fost exprimată în Anglia de Shelley, în Franța de Paul Valéry. Este ideea că toată literatura face parte dintr-o operă unică. În calitatea noastră de cititori, contribuim la construirea acestei opere - în ultimă instanță - anonimă. Noi
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
într-un sens, fac parte toate cărțile. În ce mod, ca cititor, aveți percepția că toate cărțile au ecou între ele? R.: E o idee destul de veche. A fost exprimată în Anglia de Shelley, în Franța de Paul Valéry. Este ideea că toată literatura face parte dintr-o operă unică. În calitatea noastră de cititori, contribuim la construirea acestei opere - în ultimă instanță - anonimă. Noi înșine, ca cititori, venim cu experiența noastră personală la fiecare lectură, dar suntem uniți, legați de
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
lectura cuvintelor, dar și lectura imaginilor, a sunetelor, a impresiilor), încercăm să dezvăluim universul pentru că, în fond, suntem optimiști. Pentru că, în fond, credem că universul are un sens. Î.: E vorba de acea ordonare a haosului care se află în spatele ideii de bibliotecă, de exemplu? R.: Da. Cred că asta justifică ideea de bibliotecă. Biblioteca este un monument ridicat acestei credințe, credința că universul are un sens. În diferitele moduri cum ordonăm o bibliotecă, în forma distinctă în care încercăm să
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
să dezvăluim universul pentru că, în fond, suntem optimiști. Pentru că, în fond, credem că universul are un sens. Î.: E vorba de acea ordonare a haosului care se află în spatele ideii de bibliotecă, de exemplu? R.: Da. Cred că asta justifică ideea de bibliotecă. Biblioteca este un monument ridicat acestei credințe, credința că universul are un sens. În diferitele moduri cum ordonăm o bibliotecă, în forma distinctă în care încercăm să împărțim cunoștințele și creațiile lumii intelectuale, încercăm și să găsim cifrul
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
o serie de texte, regulile cititorului: cititorul care poate crea un text, ca în Pierre Ménard, autor al lui Don Quijote. Î.: Și care sunt aceste reguli, catehismul cititorului? R.: Aceste reguli se găsesc tocmai în acele texte. În Pierre Ménard, ideea că cititorul este autorul unui text. Borges sugerează, de exemplu, să se citească Imitațiunea lui Cristos de Kempis, ca și cum ar fi fost scrisă de James Joyce. Asta se poate numi renovarea unui text. Examinând opera lui Herbert Quayne, el propune
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
că cititorul este autorul unui text. Borges sugerează, de exemplu, să se citească Imitațiunea lui Cristos de Kempis, ca și cum ar fi fost scrisă de James Joyce. Asta se poate numi renovarea unui text. Examinând opera lui Herbert Quayne, el propune ideea că prin orice lectură, a oricărei opere, le putem cunoaște pe toate celelalte. Este vorba de cititorul care creează Literatura plecând de la o operă. E o idee pe care o reia în Precursorii lui Kafka, când spune că fiecare operă
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
se poate numi renovarea unui text. Examinând opera lui Herbert Quayne, el propune ideea că prin orice lectură, a oricărei opere, le putem cunoaște pe toate celelalte. Este vorba de cititorul care creează Literatura plecând de la o operă. E o idee pe care o reia în Precursorii lui Kafka, când spune că fiecare operă își creează propriii precursori. Î.: De fapt, în fiecare carte particulară este căutată Cartea universală despre care am vorbit mai înainte. R.: Acesta este, să spunem, rezumatul
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
Dacă există un element de magie în lectură, cred că asta este dovada acestei magii. Î.: V-am întrebat de nevoia de a scăpa de unele dintre cărțile pe care le-ați adunat amintindu-mi de Italo Calvino și de ideea sa (care se află în Dacă într-o noapte de iarnă un călător): se uită la cărți ca la un soi de animal, de ființă vie care îl învăluie, amenințând să-l înghită. Niciodată nu v-ați simțit sub amenințarea
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
bibliotecă... R.: Nu știu încă ce va fi această carte. Deocamdată, se numește Biblioteca, noaptea. Mă gândesc la o bibliotecă în acel moment când reflecția, calmul, posibilitatea de a accede la memoria conjunctă devine mai evidentă. Îmi pun întrebări în jurul ideii de bibliotecă și al acestei organizări a universului. Sper ca în această carte să găsesc, într-un fel, răspunsuri. Î.: Am vorbit despre plăcerea lecturii. N-am vorbit de pericolele care - spun unii - amenință lectura. Sunteți pesimist sau optimist în legătură cu
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
conștiința chiar, ar putea fi reconstruibile de către om. Această sinestezie a dus la proiectarea și construirea de mașini și programe euristice care să imagineze teorii, teoreme, chiar descoperiri. Numai că problema fundamentală a "sintezei inteligenței" nu constă în crearea de idei noi ci în a ști să alegi o idee valoroasă dintr-o colecție. Această alegere nu este întotdeauna un proces strict analitic. Și, în general, nu poți găsi mai multă inteligență într-o mașină decât ai pus în ea, decât
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
sinestezie a dus la proiectarea și construirea de mașini și programe euristice care să imagineze teorii, teoreme, chiar descoperiri. Numai că problema fundamentală a "sintezei inteligenței" nu constă în crearea de idei noi ci în a ști să alegi o idee valoroasă dintr-o colecție. Această alegere nu este întotdeauna un proces strict analitic. Și, în general, nu poți găsi mai multă inteligență într-o mașină decât ai pus în ea, decât în creier adică. Pe de altă parte, dacă o
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
morală sporește la rîndu-i pe seama celei lirice, căci una o îngroașă pe cealaltă. Apare un cerc închis al semnificatului și semnificantului ce se întrepătrund în chip inextricabil. Astfel, spre a impresiona, concretul devine și mai... concret (în fond este reliefată ideea de concret), după cum un text s-ar sprijini pe ilustrații menite a-i ajuta înțelegerea. Autorul se simte încolțit de obiectele ce le-a stîrnit prin incantația sa în răspăr, aidoma unui ucenic vrăjitor: "Obiectele din care pe ușa din
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
cotidianului, insinuare a absurdului în cutele cele mai familiare ale vieții, între micile gesturi și întîmplări, magnetic atrase de caricatură: "Pe drum se aude trecînd căruța/ cu pepeni/ ca o groapă comună a capetelor" (Încăperea). Ori: "Prin sertar îmi căutam ideile/ Piticii îmi furaseră cheile/ Cu care desfăceam, ascuns, cîte-un nor/ În încăpere se căsca rece un gol/ Mă priveau din televizor/ Furnici cu coarne și gîndaci cu vizor/ De pe metereze. Mă priveau new-yorkeze/ Cu humori și proteze" (Coșmar). E vorba
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
meschin sau mai grotesc, zice filmul, decît o femeie în clipa în care află că " EL" tocmai a abandonat-o! De un ridicol monstruos sînt și ședințele de terapie colectivă din film, cu "mame singure"; dandy-ul hedonist dezabuzat are ideea de a exploata pepiniera "femeilor singure cu copii" ("trebuie să fie mii care așteaptă un bărbat cu care să se culce"), drept care pleacă la vînătoare la o asemenea ședință; ascultînd femeile singure care povestesc cum au rămas ele singure, "monologul
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
omoară un copil, o tînără care face dragoste cu tatăl adoptiv, personaje care fug de ele însele, pe o insulă a uitării și a alinării... Un fel de telenovelă de autor și de artă! Obsesii, vise, coșmaruri, luxuriant, torid, prolix... Ideea leit-motiv e că există un punct în care, aflîndu-te, poți să schimbi întreaga poveste, întreaga viață. În stilul lui, Medem vorbește tot despre "ziua Raței moarte", ziua renașterii posibile și imposibile. Post Scriptum. În altă ordine de idei, semnalăm apariția
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
torid, prolix... Ideea leit-motiv e că există un punct în care, aflîndu-te, poți să schimbi întreaga poveste, întreaga viață. În stilul lui, Medem vorbește tot despre "ziua Raței moarte", ziua renașterii posibile și imposibile. Post Scriptum. În altă ordine de idei, semnalăm apariția unui Dicționar universal de filme, de Tudor Caranfil; în semideșertul binecunoscut, orice carte de cinema autohtonă -și încă una masivă, în jur de 700 de pagini format mare - nu poate fi decît o bucurie în sine. În prefață
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
la cinci stele; "Reconstituirea" are trei stele. Față de "veto-ul" de la premieră, s-ar zice că e un progres! Își mai schimbă oamenii gusturile și părerile! Da' năravul ba! Pentru că, ce aflăm despre "Reconstituirea" din "ghidul rapid"? Aflăm că: "Singura idee clară care mai străbate filmul e acea definiție "darwinistă" a omului: "maimuță + buletin de identitate"; sintagmă continuată obsesiv în opera pintiliană, prin constatarea "Subomului" din "Prea tîrziu" că "nu din maimuțe ne tragem, ci din porci, dezvoltată ulterior, în "Terminus
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
și azi, cum a dictat și mai înainte. Aproape toate fetițele născute în anii din urmă, la Cluj, se numesc Rodica". în privința originii numelui s-au formulat mai multe ipoteze. Christian Ionescu, în Mică enciclopedie onomastică (1975; recent reeditată), respinge ideea - într-adevăr improbabilă - a derivării din substantivul comun rodie, dar tinde să accepte legarea sa de Irodion, Irodia (din aceeași familie cu Irod, Irodiada). E explicația pe care a impus-o N.A.Constantinescu, în Dicționar onomastic românesc (1963), în care
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
Cluny-Sorbona îmi mut privirile în stânga vagonului și încep să citesc ceva cu istoria construirii metroului în care călătoresc... Cum, în secolul trecut, pe la începutul lui, ajungându-se cu săpăturile în dreptul stației Piața Saint-Michel de astăzi și întâmpinând dificultăți, inginerii avură ideea de a îngheța în acel loc malul Senei, rivegauche, și abia apoi să-l străpungă cu forezele ca să treacă pe celălalt mal, instalând la iuțeală inelele de beton, până când gheața realizată nu ar fi început să se topească revărsându-se
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
modul cel mai simplu făcută, proptită pe genunchii lipiți... Un Crist pe cruce, - lemn lustruit ca osul ce pare că sboară... Cel mai elansat Crist, mai adevărat, se spune că aparține tocmai acestui secol primitiv. Fără misticism, expresionism, fără abuzul ideilor preconcepute. Secol străin interpretărilor ideologice, aspirând către esența spirituală. Perspectiva, pe atunci încă nedescoperită, mai târziu avea să complice, să falsifice totul, tocmai încercând, eronat, să redea realitatea cât mai fidel.
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
-i poate jigni decît pe proști și că inversul ei nu este seriozitatea, ci stupiditatea morocănoaă. Ș. Cioculescu a fost un polemist urban, neagresiv, un adversar pe care orice om inteligent ar trebui să și-l dorească, un critic de idei limpezi, un raționalist incurabil, un spirit galic prin excelență.
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]