18,436 matches
-
am spus pe nerăsuflate toată povestea, plângând de mama focului, de credeam că o să-mi dau duhul. În timp ce vorbeam, mi-am dat seama că, indiferent ce văzusem mai Înainte, Între Sophia și Christopher, asta nu explica totuși cele două coliere identice. De ce soțul meu Îi dăduse Sophiei aceeași bijuterie pe care mi-o dăruise apoi și mie? Era foarte ciudat, mai ales dacă Sophia avea o aventură cu Christopher. Îmi era așa de milă de Marci! Speram că Salome Îi ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
profesor Teofănescu, spune Lazăr încet acum mă amuză la culme gestul care, odinioară, mă fascina, apoi mă îngrețoșa, sfîrșind prin a mă lăsa rece. Ca o completare, Lazăr lovește cu arătătorul în mîna ce-i ține brațul, într-un gest identic cu cel al profesorului cînd bătea în bar. Lazăre, clătină încet din cap profesorul spui vorbe care trădează panica din tine. O mică întîrziere, aici, la restaurantul ăsta; ei și? Trebuie să intrăm în panică?! La destinație mă așteaptă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu m-a stăpînit. Nici măcar atunci, după ce nenea Toader l-a bătut pe taică-su, iar părinții noștri ne atingeau pentru orice greșeală." Amintirile tale spune Doina încet, după o tăcere lungă în care au terminat de mîncat sînt aproape identice cu ale lui tăticu'. Spune-mi, vara mergeai și tu la secerat? A, da... rîde Mihai. Mă luau să pasc boii pe marginea ogoarelor, iar la amiază, cînd se așezau la masă a doua oară, că prima oară mîncau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cheamă un bărbat care are o pizdă în dosul genunchiului? Un murmur intrigat se ridică din public. Bull simți cum i se înroșesc de rușine vârfurile urechilor. Între el și noaptea suburbană nu erau decât doi tipi cheli, purtând cămăși identice, cu mâneci scurte și buzunare în carouri. — Să mă ia naiba dacă știu, prietene, dar tre’ să te faci frate cu dracul până treci puntea, nu? Razza încerca să-l imite pe Bull, maimuțărindu-i accentul de Pathé News și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a putut preciza unde se află localizat palatul subteran. Conform legendei, pentru prevenirea deshumării lui Zhu Yuanzhang, funeraliile acestuia ar fi avut loc simultan la toate cele 13 porți ale orașului Nanjing, iar gărzile pentru funeralii ar fi fost absolut identice. Se vehicula și zvonul că Zhu Yuanzhang nu a fost înmormântat la Nanjing, ci la Beijing. Astfel, sute de ani nu s-a știut dacă primul împărat al dinastiei Ming a fost înmormânt sau nu în mausoleul Xiao. În 1997
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
întregului complex a început în 1409. Până în 1644, an când dinastia Ming a ieșit de pe scena puterii, în zonă au fost înmormântați 13 împărați ai dinastiei. De aici, denumirea de Cele 13 Morminte Ming. Structura celor 13 locașuri funerare este identică cu cea a mausoleului Xiao. Pe axul zonei cu morminte, este poziționat "drumul sfânt''. Intrarea în zonă este încadrată de o arcadă din marmură cu o vechime de peste 450 de ani, conservată perfect. La mică distanță de arcadă este poarta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o istorie de peste 300 de ani. Cel mai reprezentativ se numește Shayan și este realizat pe un schelet sub forma unei rândunici în zbor. Aripile zmeielor sunt, adeseori, frumos împodobite cu desene cu lilieci, opțiune datorată faptului că pronunția este identică în limba chineză cu cea a cuvântului "fericire" și semnifică noroc și fericire. Zmeu (Foto: Wang Zhi) 2. Obiecte decorative Picturi pentru Anul Nou Chinezesc gravate pe lemn Picturile în stil chinezesc tipărite cu ocazia Anului Nou tradițional au, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
întâmplau atâtea pe aleea Băiuț, în subsolurile și în scările blocurilor, pe Parva, în curtea, în clasele și pe coridoarele școlii, n-am avut inspirația să spionez în apartamentul nostru (nr. 40) și să descopăr două ființe pitice, cu voci identice cu a lui. Ca să fiu sincer până la capăt, miracolul prezenței lui Știm și Ștam a trecut pentru mine neobservat, cum intră și iese pe fereastră câte-o muscă în timp ce dormi. E rușinos să se petreacă un miracol chiar sub nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vecinii, căram boccele și pachete mai puțin de-o sută de metri (doar nu era să fi luat un camion), pe urmă iară și iară, coboram de la doi, mergeam pe pământul ca o bătătură, urcam la trei, într-un apartament identic (dar cu ferestrele spre sud și-n care nu se petreceau infundații), blocurile fuseseră lăsate la cărămidă și balcoanele fără balustradă, o femeie scutura niște trențe la etajul patru și râdea la glumele unor bărbați de jos, parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și bucătării se vor fi stins treptat ca să lase străduțele în grija incertă și pâlpâitoare a felinarelor, să se fi furișat (cel mai probabil ca o pisică, ca un linx) până la acel copac de Drumul Taberei, ascuns printre alți copaci identici în grădina din spatele lui D 13, ca să sculpteze, ajutat poate de un cuțit, de o șurubelniță sau de o toporișcă, crucea aceea aparent banală care se colora însă în roșu ori de câte ori avea să se întâmple ceva. S-ar putea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
parcă poate cineva să-și facă tema când îi curge stiloul!? Crucea se plictisise. În afară de mine, n-o prea mai băga nimeni în seamă. Din cauza școlii cred. În fine. Se făcea că rătăceam într-un labirint cu alei Băiuț, întortocheate, identice, obositoare, căutam să mă liniștesc, să găsesc blocul D 13, se lăsase un întuneric beznă, mirosea a brânză, străzile începeau să se șteargă încet în jurul meu, îmi șopteam întruna „rezistență, pace și cadență, cine nu mai poate, o mână la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bătut de vînt, printre toți trandafirii ăia Împrăștiați pe trotuar, ca niște flăcări galbene. Apoi a Început să-i calce În picioare, să-i Împingă jos pe pavaj, cu o mișcare răsucită a bombeului. Mișcarea a fost dublată de alta, identică, a gurii. Ea calcă trandafirii, el răsucește din bombeu. N-a ratat nici măcar un fir. Apoi s-a Îndepărtat Încet pe stradă. Am așteptat să mă asigur că nu se Întoarce, după care m-am furișat afară din ascunzătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
timp plecat, uneori ziua și alteori noaptea, uneori la biblioteca publică din Piața Copley și alteori la barul Flood din colț, Însă cel mai adesea În locuri necunoscute. Întotdeauna cînd ieșea Își lua un costum bleumarin. Avea două asemenea costume, identice. Și le spăla singur În chiuvetă și le usca pe scara de incendiu sau pe calorifer, Însă de călcat nu le călca niciodată. Și Își punea mereu cravată, pe care nu și-o lega prea strîns. Nu o desfăcea niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că memoria Îi revenea la fiecare pas. Voia să pună mîna pe cozonac! exclamă el deodată, izbucnind În rîs. — Păstrează-ți cozonacul pentru Prentice! Îi răspunse omulețul, pe un ton acru. El e suprarealistul nostru! Intrară Într-o cameră aproape identică, dintr-o altă clădire, unde dădură peste un individ Într-un costum de tweed, cu o mustață sură. Pleoștită, după moda epocii eduardiene. Ședea pe marginea unui scaun, Într-o poziție destul de incomodă. — Dumnealui e Arthur Rowe, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
accident de mașină cu actrița, Vaughan era obsedat de multe răni și lovituri - de cromul muribund și de tabla îndoită a mașinilor lor, întâlnindu-se din plin în coliziuni complexe repetate la nesfârșit în filme rulate cu încetinitorul, de rănile identice suferite de corpurile lor, de imaginea sticlei de parbriz mătuindu-se în jurul feței ei când aceasta îi spărgea suprafața fumurie ca o Afrodită născută din moarte, de fracturile multiple ale coapselor izbite de maneta frânei de mână și, mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
palidă. Masca imaculată a feței unei femei aducea cu o parodie de coșmar a actriței, mult mai sinistră decât rănile cosmetice ce-i erau aplicate în clipa aceea. Am presupus că Seagrave, purtând o perucă peste părul blond și haine identice cu ale actriței, era cel care avea să conducă Citroënul intact în impactul cu al treilea vehicul în care se afla manechinul amantului ei. Pe când îl privea pe Vaughan din spatele măștii grotești, Seagrave părea, în chip nedeslușit, să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
trecători. O gașcă de tineri sparse parbrizul și distruse cu lovituri de picioare farurile. Când am ajuns la locul accidentului de sub podul rutier, am avut impresia că vizitez, incognito, locul propriei mele morți. Nu departe de acolo, într-o mașină identică aceleia în care murise Vaughan, avusese loc accidentul meu. Podul era blocat de o coloană uriașă de vehicule; de aceea, după ce ne-am lăsat mașina în curtea din fața unui garaj, am mers pe jos spre luminile rotitoare ale accidentului aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
toate acestea societatea nu poate fi schimbată nici numai prin legi, căci orice lege poate fi rău aplicată și greșit interpretată. Binele social depinde mai ales de acei care sunt chemați să aplice legea, de aceea problema transformării sociale este identică cu aceea a transformării morale a omului. Nu poate fi vorba de o adevărată și fundamentală transformare socială fără reforma morală. Pentru acest motiv a cerut KANT atât de imperios revoluția educației. Omul trebuie format nu pentru prezent, ci pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
miliarde dolari; 15 noiembrie 1987: revolta muncitorilor brașoveni. Industrializarea din România a constituit o problemă esențială pentru comuniști. De aceea, „modelul marxist de modernizare, preluat de comuniștii români, viza industrializarea forțată, cu accentul pus pe industria grea. [...] Strategia a fost identică celei sovietice de la începutul anilor ’30, care avea ca model prima revoluție industrială petrecută în Occident între jumătatea secolului al XVIII-lea și sfârșitul secolului al XIX-lea: «O industrie grea puternică este [...] pivotul în jurul căruia întreaga economie a țării
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
spun. O să bem sticla asta de vin. O să fumăm. O să ne amuzăm. - Da. Tu? Singur? - Acum, da. Undeva, acolo, e un prieten, am zis arătând cu mâna teoretic înspre un pâlc de corturi. E cu altcineva. - Suntem deci în situații identice. - Deci. - Exact. Tăcem. Mă uit la stele, sunt sus, pe cer. E senin. Se aud valuri. - Atunci vorbește-mi despre tine, zice Delia. - Da. Eu. Fac o pauză. - Eu. - Tu. - Eu. Mai fac o pauză. Continui. - Sunt un imbecil, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
afișeze una dintre obișnuitele virtuozități literare moderne, repetând un alineat ca atare. Un alineat, zici? Dar e o pagină întreagă, poți să le compari, nu a schimbat nici măcar o virgulă. Mergând mai departe, ce se-ntâmplă? Nimic, povestirea se repetă, identică celei din paginile pe care le-ai citit deja! Un moment, privește numărul paginii. Drace! De la pagina 32 ai revenit la pagina 17! Ceea ce ai considerat o căutare stilistică a autorului nu e altceva decât o eroare de tipografie: au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o carte e făcută din „șaisprezecimi“; fiecare din ele e o coală mare pe care se tipăresc 16 pagini; coala se împăturește în opt; când se leagă cartea, se poate întâmpla ca într-un exemplar să se nimerească două șaisprezecimi identice; e ceva ce se-ntâmplă din când în când. Răsfoiești îngrijorat paginile care urmează pentru a găsi pagina 33, dacă există; o șaisprezecime repetată ar fi o inconveniență minimă; dauna e ireparabilă când șaisprezecimea corectă a dispărut, eventual legată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că o are Zwida; posedarea unei Brigd pe care o simt deja pierdută și a unei Zwida, care are doar consistența noncorporală a unei fotografii sub sticlă. Încerc în mod inutil să strâng în încolăcirea de trupuri bărbătești dușmane și identice acele fantasme de femei care dispar în diversitatea lor de neatins; încerc, în același timp, să mă lovesc pe mine însumi, poate pe celălalt eu, care e pe punctul de a-mi lua locul în casă, sau eul meu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mine însumi de actul de a transmite...“ Remarcați că ambele verbe sunt la frecventativ... Un lucru îți este clar de la-nceput: cartea asta n-are nimic de-a face cu cea pe care o începuseși. Numai unele nume proprii sunt identice, amănunt firește foarte straniu, dar asupra căruia nu te oprești să meditezi, căci, puțin câte puțin, din traducerea improvizată și trudnică a lui Uzzi-Tuzii se conturează schema unei întâmplări; din descifrarea gâfâită de cuvinte amestecate se naște o narațiune amplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
marii finanțe, am înțeles că numai multiplicându-mă, multiplicând persoana mea, prezența mea, ieșirile din casă și revenirile mele, în fine, ocaziile unei capcane, aș fi putut să reduc probabilitatea căderii mele în mâini dușmane. Am comandat atunci cinci Mercedesuri identice cu al meu, care ies și intră pe porțile blindate ale vilei mele la orice oră, escortate de motocicliști ai gărzii mele personale, și la bord cu o umbră îmbrăcată în negru și înfofolită, care aș putea fi eu, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]