1,191 matches
-
Privesc cu duioșie la timpurile acelea, parcă total rupte de mizeria care era peste tot în jur. Plecam seara de la Bucium, la lumina lunii, pentru că aveam școală în Iași a doua zi, mergeam mult pe jos... Ați avut o copilărie idilică! — Datorită părinților noștri. Ei nu lăsau să pătrundă nimic din duhoarea istoriei din jur. Am trăit, trei copii și doi părinți, cu vânt, din vrednicia mamei, pentru că pe tata l-au lipsit "bine voitorii" de pensie timp de zece ani
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
pieței, din sânul nomenklaturii Înseși, ca pătură sau clasă creată istoric În timpul comunismului, s-au recrutat o bună parte a celor mai buni antreprenori ai capitalismului postcomunist. Ei realmente s-au format În palatul comunist, așteptându-și răbdători vremea. Imagine idilică? Nicidecum: pentru acești ingineri cu diplomă, creați În masă de către comunism, proveniți din mediul muncitoresc și care formează osatura nomenklaturii - după cum o arată și anchetele de mobilitate socială -, apartenența la Partid constituia un „pașaport necesar” pentru reușita socială. În momentele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
mai multe rînduri, potrivnici. încordarea lui își avea originea încă din perioada copilăriei (ciudat, nu l-am auzit niciodată povestind o întîmplare fericită de atunci) și a adolescenței. Tinerețea i-a intensificat-o, uneori pînă la paroxism. Scrisorile corectează imaginea idilică pe care, din superstiție, unii o au despre universitari și despre intelectualii din presă, nebănuind, mai ales în cazul celor dintîi, existența rivalităților, a „împoncișărilor”, a certurilor dintre ei. Or, avem în aceste pagini dovezi că domni lustruiți de cărți
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Pieței Comune era politica comercială comună determinată de mersul negocierilor multilaterale de tip GATT sau al negocierilor cu terțe părți purtate de CEE. Euforia integraționistă care cuprinsese Europa Occidentală ca urmare a funcționării Pieței Comune a dat naștere unor versiuni „idilice”, cu dentiști greci ducându-se să pună plombe în Danemarca, muncitori germani șomeri găsind de lucru în Luxemburg, instructori suedezi de ski făcându-și meseria în Alpii francezi și jucători de la bursa din Londra cumpărând bonuri de tezaur în Belgia
[Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
formula care să-l exprime și care venea spre dânsul ca valurile din ocean, cu o expresivitate din ce în ce mai bogată. Nimeni însă nu avea anvergura sa, nici măcar la București unde va fi înconjurat de valori pe care urma să le surclaseze. Idilicul eden din Fălticeni în care câștigase conștiința că este un poet, ca și spiritualitatea ieșeană, au avut pentru Labiș un caracter protector. La București îl aștepta însă războiul care l-a maturizat. Ca să-și desăvârșească opera, Labiș trebuia să plece
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
supun la grele încercări inima părinților. Un rictus sceptic față de veleitățile feciorului mai mare, de care se simte totuși mândru, s-a așternut pe obrazul bărbatului. Mama doar, sfânta mamă, privește cu o uimire blândă la copilul încă adormit. Tabloul idilic nu ține mult. Cu trăsnete, pâclă și viituri, munții își varsă des puhoaiele. Apoi cerul se curăță iar și iarba cu bălți nu mai are aceeași coloare. Șanțurile s-au umplut cu apă și peste toate lucește în cerul limpede
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
capitalism"1120. Pe drept cuvânt, se vorbește despre această situație folosindu-se termenul de "legendă" sau "mit" pentru a ilustra caracterul lipsit de suport al susținerilor pe care în mod corect le descrie Hayek. Nu este conformă cu realitatea viziunea idilică asupra vieții frumoase a țăranului din Evul Mediu și asupra vieții urâte pe care trebuia s-o ducă muncitorul în capitalism 1121. În realitate, abia odată cu manufactura și apariția industriei și fabricii, oamenii încep să simtă cu adevărat gustul unei
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
În realitate, abia odată cu manufactura și apariția industriei și fabricii, oamenii încep să simtă cu adevărat gustul unei vieți libere de ființă împlinită și emancipată. Ostilitatea față de mașină, care mai subzistă și azi în mentalul multor oameni, ca și viziunea idilică, falsă, asupra vieții la sate, au dus la o imagine greșită, distorsionată, inventând probleme, acolo unde acestea nu existau. În realitate, capitalismul și globalizarea au obținut independența materială și libertatea economică și politică pentru individ. Numai în conținutul unei poezii
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
asta. Vino. S-au îndreptat încet, acompaniați ritmic și sonor de țăcănitul roților, spre partea vagonului în care macedonenii își trăiau într-o profundă și dureroasă tăcere drama lor familială. Tabloul văzut de mama și de Mircea nu era tocmai idilic. Lena era sprijinită de umărul mamei sale și amândouă, jos, pe platforma de scândură, erau rezemate cu spatele de peretele vagonului. Țile stătea pe o țolică la căpătâiul bunicii lui dragi. Era cel mai afectat dintre toți de îmbolnăvirea bunicuței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Viena (chiar dacă Împăratul Austriei și regele Ungariei erau una și aceeași persoană!). Procesul memorandiștilor, desfășurat la Cluj În 1894, s-a soldat cu mai multe condamnări la Închisoare. Se Înțelege că relațiile dintre România și Austro Ungaria nu puteau fi idilice, adăugându-se și faptul că opinia publică din Regat Îi susținea deschis pe frații transilvăneni. La 1914, această stare de lucruri a atârnat greu În decizia României. România lui Carol I a aspirat să joace un rol de arbitru În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Puterea și cultura") și înainte de a te pronunța definitiv și ritos, s-ar cuveni parcurse barem câteva dintre opurile cu pricina. Altfel, ești condamnat să rămâi prizonier al clișeului "valorilor democrației interbelice", înfățișat (din ignoranță sau partizanat politic) la modul idilic, drept un "a fost odată" demn de respectuoase aduceri aminte. Datorită faptului că, după 1990, centrul de greutate al cercetărilor s-a fixat aproape exclusiv pe revelarea destinelor "intelectualilor români în arhivele comunismului" (titlu la "Nemira"), realitățile similare interbelice au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
frumoasă pentru ca să nu fie și virtuoasă, cu toate că acesta este un sentiment care numai de fiicele Ierusalimului se cultivă” <endnote id="(3, p. 55)"/>. Stabilitatea cuplurilor familiale evreiești și proverbiala fidelitate a nevestele evreice au Întreținut această legendă. Iată un tablou idilic zugrăvit de un publicist român În 1885 : „Fata de jidan la 14 ani este femeie În toată puterea cuvântului și În stare să ție casa. Este totdeauna la treabă, n’are gândul adunărilor, primblărelor, jocurilor. Sărbătorele stă acasă, se odihnește
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1845 <endnote id="(535, p. 43)"/>. Indignat de legea din 1873, „care interzicea vânzarea băuturilor spirtoase de către evrei” (una din numeroasele reglementări de acest fel adoptate În Țările Române În secolele XVIII-XIX), Moses Gaster prezenta În memoriile sale o viziune idilică asupra relației dintre români și hangiii evrei : aceștia din urmă „trăiseră Într-o perfectă armonie și prietenie cu populația” <endnote id=" (261, p. 159)"/>. Cam În același timp, În articolul din 1876 citat mai sus, Mihai Eminescu considera și el
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unor purtări frumoase în relațiile cu fetele, de compunerea unor scrisori cât mai sentimentale care să meargă la inima adresantei. Corespondența cu Mărioara era una din dulcile poveri care îi consuma o bună parte din timpul dedicat gândurilor și trăirilor idilice. O săptămână întreagă dura alcătuirea scrisorii în nenumărate variante până ce aceasta căpăta conținutul dorit. Două săptămâni aștepta nerăbdător răspunsul. Între expedierea misivei și primirea răspunsului timpul se scurgea cu încetineală și nerăbdarea devenea tot mai mare pe măsură ce se apropia sorocul
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să urce înaintea lui, gest pentru care era răsplătit cu un mersi! protocolar, spus din vârful buzelor, în unele cazuri însoțit de un zâmbet în care el descifra o invitație la dialog, la o plimbare sau chiar la o aventură idilică. Era vremea fascinantei studenții, cu puține griji dar bogată în oferte de prietenii și distracții, după voia inimii. Cu trecerea timpului, obligațiile profesionale și sociale, grijile familiale, cărunția și-au pus pecetea pe înfățișarea lui, imprimându-i aspectul unui bărbat
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lui Péron“. Avînd În vedere că imaginația noastră era stîrnită de pitorescul grandios prin mijlocul căruia călătoream, ne-a fost ușor să zugrăvim evenimente extraordinare, Înfrumusețînd după bunul nostru plac isprăvile conducătorului, umplînd mințile ascultătorilor noștri cu povestiri despre viața idilică și frumoasă din țara noastră. Prin intermediul fiului său, bărbatul ne-a cerut o copie a constituției Argentinei, cu tot cu drepturile celor În vîrstă, iar noi i-am promis, plini de entuziasm, că i le vom trimite. CÎnd am reluat călătoria, bătrînul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fasciști. În anumite sensuri, ideile eugeniste au sprijinit răspândirea secularismului dincolo de cercurile intelectuale, căci populația țărănească nu a avut (și, din păcate, nici acum nu are) un rol activ În cultura publică. Aceasta le era livrată țăranilor În spirit semănătorist: idilic și pios. Legionarii au impus drept componentă identitară ortodoxismul. Fiindcă nici primarii, nici alte autorități civile nu valorau mare lucru ca importanță În comunitatea țărănească, eugeniștii au căutat alianțe Între preoți. Dar ortodoxia promova mai ales caritatea din milă, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
era În vogă În perioada interbelică și, de altfel, scriitori precum Nicolae Iorga sau Nichifor Crainic descriau viața satului ca pe un paradis pierdut 34. Este posibil ca numeroși adepți ai eugeniei să fi fost convinși de astfel de descrieri idilice ale satului datorită unei nostalgii a faptului că cei mai mulți dintre ei se născuseră și unii chiar crescuseră la sat. Moldovan, de exemplu, era fiul unui preot de țară, iar Petre Râmneanțu venea dintr-o familie de țărani din satul bănățean
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
experiențe limită în care inspirația - semnul cel mai mare al puterii poeților - este ignorată, exclusă și înlocuită cu relatarea ternă a unei perioade petrecute de autor într-un sanatoriu. Spațiul alb al spitalului, în miez de iarnă, nu are nimic idilic, ci e mai mult și mai ales un spațiu infernal în care omul, în loc să se lepede de boli, se leapădă de speranță. Notațiile din jurnal sunt reci, au o anumită cruzime, frazele cuminți, private de podoabe, împrumută ceva din simplitatea
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de foaie și vorbesc liber, înțelegând că examenul nu e o chestiune de supraviețuire: vreau să o impresionez pe doamna profesoară. Fie am reușit, fie e indulgentă, pentru că îmi acordă nota 10. Subliniez că nu mă aflu sub efectul evocării idilice a perioadei studenției. Anul I, cursul de Literatura română veche, amfiteatru III 11. Pare că spiritul oratoric atenian a reînviat în sala de curs: doamna profesoara vorbește liber, în timp ce caută cu privirea în sală, întreținând o tensiune emoțională, ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
târziu, Robespierre, ținând Contractul social sub braț, își trimitea adversarii suspecți de „absurdități gotice” la ghilotină. Dar republica virtuoasă descrisă acolo de Jean-Jacques Rousseau urmărea de fapt să restaureze omul necorupt al primelor comunități și egalitatea din timpuri străvechi, prezentate idilic tot de el în Discursul asupra originii inegalității dintre oameni, stare de lucruri ținând - credea Rousseau - de epoca cea mai fericită și singura autentică a neamului omenesc. Rousseau credea, pe de-altă parte, că, în mod practic, restaurarea egalității funciare
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în interiorul ei, fiecare își exercită cu pricepere atribuția care îi e proprie. La acest nivel de bază, dreptatea constă în proporționalitatea schimburilor: pentru o anumită cantitate de bunuri se primește o alta, echivalentă ca valoare. Dar lumea aceasta e una idilică, deoarece comerțul este unul fără rest, menit doar satisfacerii nevoilor elementare. Surclasarea acestor nevoi și apariția luxului dezechilibrează comunitatea organică. Să nu uităm că luxul e în funcție de dorință, iar dorința, la rândul ei, introduce în viața omului nelimitarea și lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dintre cetate și individ (așa cum îl concepe el însuși), a nevoilor statului și a cetățenilor. Propunând o cetate condusă de filosofi, Platon ar putea apărea unei exegeze superficiale, un idealist nerezonabil. Totuși, este limpede că Platon nu avea o viziune idilică asupra cetățeanului și a cetății în măsura în care și-a îngăduit să vorbească despre „nobila minciună” a guvernanților. Remarcăm aici o anume dificultate conceptuală care marchează concepția lui Platon despre filosof în genere și despre regele-filosof. Dacă e adevărat că „nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a căpătat o silă de străin și de venetic, pe care nu și-o acoperă. El are o vie aspirație eugenică de puritate a rasei. Opera lui Eminescu, lui Goga exprimă această stare de spirit. [...] Țăranul de la Dunăre e mai idilic și epicurean, aplecat spre grațios și diminutival. „Jalea” ardeleană a lui Goga nu se va găsi la Dunăre și nici ritualul milenar din poezia lui Coșbuc. Aici la Siret, ori pe Dâmbovița, oamenii sunt mai hârșiți cu imigranții și se
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
combativitatea la minimum ca să nu irităm inamici prea puternici, ne-am reținut de la orice afirmare de sine ca să ne putem salva viața. De aceea progresul a întârziat atât. [...] În general românul nu crede în bunătatea oamenilor, n-are o concepție idilică și sentimentală a vieții. Câteodată chiar ideea pe care și-o face despre oameni, atinsă de bănuială, de mefiență, are în ea ceva pesimist. Presupune în cel pe care îl cunoaște mai întâi un dușman și abia după ce se convinge
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]