956 matches
-
1910 în zonele din Austria locuite astăzi de români s-au înregistrat 2400 valahi iar statistica din 1957 a înregistrat doar 1400. Ei se află răspândiți în 14 localități grupate în partea de sud a Burgenlandelui unele fiind parțial valahe. Idiomul vorbit este un amestec de cuvinte române, germane, croate și maghiare constituit deja ca vorbire specifică. Nu se cunoaște un dialect asemănător pentru a se face o comparație lingvistică. Privitor la originea vlahilor din Austria exită trei ipoteze. Teoria română
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
ontologici își fac simțită prezența în compoziția picturală. Alegoria are scopul de a comunica un mesaj prin figuri, acțiuni sau reprezentări simbolice. Prin alegorie, ideea operei este activată și duce la reprezentarea completă a picturii. Tropii ontologici diferă de la un idiom artistic la altul. Astfel, în natura statică, înțeleasă ca bodegones, se folosesc diferite elemente din viața socială ducând spre reprezentarea unei imagini statice sociale. Sau în arta vedutelor picturale oferă, cu ajutorul imitației, decupaje reale sub imboldul sentimentelor. Autoportretul sau pictura
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Biographie de l'ouvre littéraire: esquisse d'une méthode critique, Jacques Derrida, Acts of literature, Maurice Blanchot, L'espace littéraire. 15 "The writer's thought does not control his language from without; the writer is himself a kind of new idiom, constructing itself". Merleau-Ponty, The Origin of Truth, p. 32. 16 În capitolul "The literary work as an "imaginational object" Ingarden interpretează personajele și evenimentele portretizate în opera literară ca fiind emblematice pentru ceea ce este esențial în cadrul literaturii: totodată, le atribuie
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dezinformare* sistematică, dar și pe un tip de discurs specific. Scriitorul englez George Orwell a fost printre primii care au atras atenția asupra transformărilor suferite de limbajul obișnuit sub influența ideologiei*, numind în romanul său 1984 (apărut în 1949), acest idiom „novlangue”; în 1971, ziaristul francez de stânga Gilles Martinet preferă termenul de „limbă de lemn”, expresie reluată de opoziția poloneză sub forma „cuvintele de lemn”. „Limba de lemn” seamănă cu un jargon administrativ, ea este constituită din clișee și din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Isidor din Sevillia spune că se numeau barbarisme cuvintele rezultate ale modurilor de vorbire ale ginților barbare, care nu știau să pronunțe cuvintele latine în toată integritatea lor. Ne dăm seama că de fapt autorii romani consideră ca limbi barbare idiomurile populațiunilor de rasă pelasgă din Africa, Hispania, Gallia, Germania de N., Reția, Dacia, Sarmația Meridională, Thracia, Macedonia, Moesia, Noricul, Vindelecia. Încă în textele lui Enniu (239-169 î.e.n.), limba natală a populațiilor din Peninsula Iberică era considerată o limbă romană coruptă
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
9): „Ce infuzii fermecătoare de vechi vraci indieni din patria mea și-au strecurat vraja În versurile mele?” Să nu facem confuzii: infuziile În chestiune sunt pur metaforice. Și apoi, așa cum sugerează Octavio Paz, avem de-a face aici cu idiomul specific mexican, cu limbajul african, cu latina și cu biscayana pe care le utiliza În versurile sale sora Inès. O astfel de Întâlnire are loc mai Întâi sub formă de șoc cultural ă adesea și colonial ă, Însă această dramatică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de o puternică „valoare adăugată” În termeni de identificare colectivă. Se explică astfel de ce, În ciuda atracției exercitate de limbile delargă circulație și cu impact puternic În termeni de profit economic și social, ele nu vor putea niciodată elimina cu totul idiomurile minoritare, care vor continua să fie purtătoare ale altor valori și să-și asume alte funcții. În orice caz, indivizii se vor situa Într-un continuum al interlectului, oscilând Între doi (sau mai mulți) poli lingvistici, În care intervin alternanțe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În ciuda exprimării anumitor Îndoieli cu privire la existența reală a acestor limbi. Alte grupuri lingvistice, care nu sunt reprezentate pe lista stabilită de delegatul general pentru limba franceză și limbile din Franța, și-au exprimat nemulțumirea. Așa s-a Întâmplat În cazul idiomurilor vorbite În regiunile Champagne, Gévaudan, Bresse, În zona orașelor Nisa și Dijon. În ceea ce privește mediile culturale alsaciene, basce, bretone și corsicane, deși acestea au participat cu multă reținere la anchetă, au recunoscut totuși miza studiului și și-au exprimat, În general
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și ritualurile populare, a căror putere de mobilizare este prea adesea trecută cu vederea. Conform unei reprezentări comune, masele s-ar orienta spontan Înspre naționalism din cauza opresiunii lingvistice. Refuzând să li se impună o altă limbă și atașate de propriul idiom, ele s-ar mobiliza În mod defensiv, printr-o reacție aproape epidermică. Această reprezentare este În mare parte eronată. Observatorul modern este victima unei „iluzii optice” atunci când așază problema lingvistică În fruntea reproșurilor populare. Numai după ce conducătorii naționaliști le-au
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN ADRESARE. Adresarea reprezintă o formă (verbală și/sau extraverbală) de implicare a unui (potențial) interlocutor în derularea actului comunicativ avut în vedere de către locutor, formă a cărei alegere din sistemul existent într-un idiom este motivată de factori obiectivi și/sau subiectivi, generatori de concretizări și de funcții specifice, distincte de la o situație de comunicare la alta. Din această perspectivă, termenii de adresare se constituie în materializarea verbală, lingvistică a acestei modalități de indicare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
d) contextual situațional, corelativ - prin raportare la caracterul formal/informal al situației de comunicare, la eventualii martori/co-participanți la actul comunicativ respectiv etc. Acești factori capătă o importanță diferită în funcție de tipul de societate/ cultură în care este valorificat un anumit idiom; de exemplu, în SUA, factorul dominant este gradul de cunoaștere, în Italia - vîrsta, clasa socială și originea, sexul, apartenența politico-ideologică; în Coreea - rangul social, vîrsta; în China - pentru unii, vîrsta, pentru alții, gradul de înrudire, statutul social etc. Ca elemente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai multor subclase. Realizată, în lucrările de specialitate, din perspective diferite, tipologia termenilor de adresare implică o serie de nuanțări explicate atît prin valorificarea elementelor unui anumit sistem lingvistic (respectiv, ale unui anumit nivel - lexical, morfologic, sintactic etc. - al unui idiom), cît și prin raportarea la anumite componente ale contextului general, socio-cultural etc. al comunicării, nucleul acestor delimitări constituindu-l următoarele categorii de termeni: 1) ,,pronumele de adresare" - pronume personale, propriu-zise și de politețe (inclusiv formele reverențiale ale acestora), de persoana
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în text potențialități care îl caracterizează prin chiar statutul lui de semn. V. denominație, iconicitate, motivare, referință, semn. SAUSSURE 1916; BLOOMFIELD 1933; BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO ARGOU. Este un "idiom artificial", o variantă socială a limbii, predominant orală, prin care un anumit număr de vorbitori își marchează apartenența la un grup sau la o comunitate "marginală" și, implicit, diferențierea față de cultura oficială și față de limba standard. Ca varietate lingvistică specific
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Language 35, 1959). V. pulsiune comunicativă. DUBOIS 1973; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN BILINGVISM. În mod obișnuit, bilingvismul este considerat ca reprezentînd utilizarea alternativă a două limbi sau a două sisteme lingvistice diferite (precum dialecte sau varietăți ale unui idiom). Această situație, aparent caracterizantă numai pentru anumiți vorbitori sau pentru anumite medii, este în realitate foarte extinsă și vizează deopotrivă pe realizatorul discursului și discursul însuși. Astfel, de exemplu, în versurile eminesciene "Cu murmurele lor blînde, un izvor de horum-harum
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fi substituite cu sinonime) și non-modificabiliate (îmbinările nu pot fi modificate prin adăugarea de material lexical suplimentar sau prin transformări gramaticale). O colocație pentru care sînt îndeplinite cele trei condiții de mai sus se apropie foarte mult de noțiunea de "idiom". V. cîmp, coocurență, concordanță. FIRTH 1957; CHOUECA 1988; CHURCH 1991; MOESCHLER - REBOUL 1994; BARTSCH 2004; BUSSMANN 2008. EG COMPETENȚĂ. În înțeles general, competența este "capacitate de a se pronunța, de a decide și de a acționa într-un domeniu, pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
expresivi. Dintre aceștia amintim: asociație metaforică, element metaforic, expresiune metaforică, idiotism; paremiologie, proverb, zicătoare, expresie perifrastică, locuțiune; ansamblu frazeologic, expresie, unitate frazeologică; expresie figurată, grup sintactic stabil; izolare; expresie idiomatică, clișeu, îmbinare de cuvinte sudate, îmbinare stabilă, perifrază, perifrază proverbială, idiom, expresie frazeologică, locuțiune frazeologică, frazeologism. Eterogenitatea opiniilor exprimate în cadrul demersului teoretic, privitoare la descrierea criteriilor de definire și clasificare a frazeologismelor, de delimitare a acestora în raport cu alte unități (cuvînt, sintagmă, cuvînt compus, proverb) este într-o măsură estompată de aspectul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
comunicării curente, o formă literară (cultă), care, deși a pornit de la limba populară (de obicei de la un dialect al ei), are o evoluție relativ independentă. Raportul dintre limba literară și dialectele limbii populare nu a fost întotdeauna același în cazul idiomurilor europene, deoarece, în vreme ce, în epoca feudală, dialectele puteau avea fiecare o formă literară, în epoca modernă există o singură limbă literară, supradialectală, cu statut de limbă comună (cum a specificat A. Philippide), așa cum, de altfel, se realizase și în antichitate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
într-o limbă", adică ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin creație lexicală. O altă accepție a acestui termen este aceea de "îmbogățire a limbii cu cuvinte noi", indiferent dacă acestea sînt create pe terenul limbii sau împrumutate din alte idiomuri, pentru ca italiana să adauge și înțelesul "exces de neologisme (întrebuințate de un autor)". Pentru limba română, termenul consacrat pentru a denumi îmbogățirea limbii cu elemente lexicale noi este cel de neologizare, prin care se are în vedere însă, de obicei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru evoluția socială. Dar, cînd a devenit una dintre temele predilecte ale cercetărilor contemporane, traducerea a ridicat probleme mai ales în ceea ce privește calitatea discursului tradus, care circulă redactat într-o anumită limbă, dar sub emblema unui original alcătuit cu mijloacele altui idiom. De aceea, ca rezultat al acțiunii de a traduce, discursul tradus se poate evalua pe de o parte din perspectiva limbii în care este realizat și, pe de altă parte, din perspectiva originalului. Din perspectiva limbii, discursul tradus trebuie, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
alimenteze în continuare ideea că limba moldovenească nu este aceeași cu limba română. În concepția unei părți a populației simple, limba moldovenească folosește scrierea chirilică <footnote V. Stati exploatează faptul că „limba moldovenească este fixată în Clasificarea Zecimală Universală a idiomurilor (inclusiv în ediția bucureșteană tradusă din engleză)“ (Dicționar moldovenesc - românesc, p. 6), dar uită să precizeze că înscrierea se face pe baza grafiei rusești a limbii moldovenești, grafia oficială de pînă în 1989 - 1990, care îi dă o înfățișare diferită
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
respectarea normelor limbii române literare. Adică sînt selectate, de regulă, cuvinte aparținînd acestui registru al limbii române. Construcția enunțurilor este însă deficitară adesea din cauza confuziei din planul ideatic. Iată: „Limba moldovenească dispune de aceleași caracteristici pe care le au multe idiomuri vorbite de diferite popoare: originea, structura gramaticală, fondul lexical de bază comune, iar, în temeiul acestor realități-înrudire pînă la gradul de «reciproc inteligibile». Deosebirea esențială, principală și definitorie din atare contexte, inclusiv a limbii moldovenești din ramura lingvistică romanică de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
eu trăiesc din milostinia ce-mi pojaluiesc boierii“ (5, 382 - 383). Cu altă ocazie, la sobrania dvorenilor, același personaj „profita de ocazie ca să-și afirme talentul oratoric, interpelînd pe fiecare dvorean, oriunde-l întîlnea. - Eu vă întreb, gospoda, cuda mî idiom? Această prolojenie este nevînosima! Nași moșii dărămaițea, noi ne răzorim! Sîntem vernopodan, talpa tronului. Cuda mî idiom, gospoda? - zbiera dînsul, nemaiștiind el însuși în ce limbă vorbește“ (1, 113). Și nu e singurul boier moldovean ce folosește o astfel de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
același personaj „profita de ocazie ca să-și afirme talentul oratoric, interpelînd pe fiecare dvorean, oriunde-l întîlnea. - Eu vă întreb, gospoda, cuda mî idiom? Această prolojenie este nevînosima! Nași moșii dărămaițea, noi ne răzorim! Sîntem vernopodan, talpa tronului. Cuda mî idiom, gospoda? - zbiera dînsul, nemaiștiind el însuși în ce limbă vorbește“ (1, 113). Și nu e singurul boier moldovean ce folosește o astfel de „limbă macaronică“ (5, 383). În biserică, după anii de început, cînd s-au publicat principalele cărți de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
dar atacă reconstituirea teoriilor psihologice. Vezi Jaques and the Antiquaries, în From Shakespeare to Joyce, pp. 138-145. 7. Imagery and Logic; Ramus and Metaphysical Poetics în Journal of the History of Ideas, III (1942), pp. 365-400. 8. F. A. Pottle, The Idiom of Poetry, Ithaca, statul New York, 1941 (ediția a Il-a, 1946). 9. Exemplul e luat din studiul lui Harold Clierniss, The Biographical Fashion in Literary Criticism, publicat în University of California Publications in Classical Philology, XII (1943), pp. 279-293. 10
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Cycles of Taste, Cambridge, Massachusetts, 1928, si The History of Taste, New York, 1932; Henri Peyre, Writers and Their Critics: a Study of Misunderstanding, Ithaca, 1944. 23. "Polivalența": cf. George Boas, A Primer for Critics, Baltimore, , 1937. 24. F. Pottle, The Idiom of Poetry, Ithaca, 1941; ediție nouă, 1947. 25. Criticii secolului al XVIII-lea "n-au putut explica virtuțile poeziei perioadelor mai vechi și, de fapt, nici pe cele ale propriei lor perioade" (Cleanth Brooks, The Poem as Organism în English
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]