549 matches
-
auspiciile literalizante ale Reformei protestante. Au existat, așadar, puternice forțe de piață care au împins către naționalizarea cărții tipărite. Destrămarea, mai întâi lingvistică, apoi confesională, a unității latine a civilizației apusene s-a soldat cu apariția unui caleidoscop de "culturi idiomatice" (Zernatto, 1944, p. 360) ce au prefigurat emergența culturilor naționale. Ceea ce a dat naștere noilor "comunități imaginate" ale națiunilor a fost "o interacțiune mai mult accidentală, dar explozivă între un sistem de producție și relațiile de producție (capitalismul), o tehnologie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aspecte decât cele care l-au provocat. Astfel, putem constata că poate exista un conflict manifest care acoperă un conflict subiacent (subteran). "De cele mai multe ori, notează M. Milcu (2005), în viața socială reală conflictul manifest constituie o formă simbolică sau idiomatică a conflictului subiacent (subteran)" (p. 51). Conflictul manifest poate reflecta existența unei iritabilități, unei nemulțumiri, unei nerealizări, unei tensiuni la nivelul relațiilor stabilite între părțile aflate în conflict, ca expresie a unui conflict subiacent nerezolvat. De aceea, ignorarea acestuia din
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
contextul verbal: cotextul ("antecedentul și consecventul discursului" Rovența-Frumușani, 2000, p. 31; cf. Gramatica II, 2005, p. 781; Maingueneau, 2007, pp. 25-27) și intertextul (universul de semnificații, discursuri și reprezentări la care se referă un mesaj Lohisse, 2002, p. 106), contextul idiomatic (Coșeriu, 1985, pp. 222-223), contextul verbal propriu-zis, alături de cel paraverbal și de cel nonverbal "sprachlich-kommunikativer Kontext" și "andere kommunikative Kontexte (parasprachlich Kommunikativer Kontext/nicht-sprachlich-kommunikativer Kontext)" (Koch-Oesterreicher, 1990, p. 11); * contextul "referențial" ("realitatea vizată sau lumile posibile în cazul construcțiilor ficționale
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
vorbită, subliniindu-se repulsia scriitorului față de scrisul frumos, disprețul său pentru rețetele estetice, modelele și procedeele tradiționale consacrate. În continuare sunt analizate formele stilului oral pe care le cităm: fraze interogative și exclamative, ziceri tipice, construcții întrerupte, așazisele anacolute, expresii idiomatice, proverbe, locuțiuni verbale, repetarea cu inversiunea ordinii cuvintelor, rotacizarea specifică limbii muntenești, mai-mult-ca-perfectul perifrastic ș.a. De asemenea se observă că, atunci când dialogul încetează și încep comentariile scriitorului, acesta folosește și aici felul de a vorbi al personajelor sale, prin intermediul stilului
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
e r i u subliniază că "o limbă este o deprindere, un <obicei> care se învață prin imitație"241, iar a ști o limbă înseamnă "a ști să vorbești după tradiția unei comunități"242. Ca atare, individul învață o însumare idiomatică ce cuprinde sistemul și norma care corespund unui stadiu de limbă. De fapt, ceea ce se impune mai întîi individului sînt faptele de limbă, pe care le memorează în mai mare sau în mai mică măsură, deprinzînd, în același timp, și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ca mijloc de expresie limba, încît se poate afirma că valoarea operelor culturale depinde în cele mai multe cazuri de valoarea limbii folosite în realizarea lor. După Eugen C o ș e r i u252, conștiința culturală coincide mai degrabă cu conștiința idiomatică (lingvistică) decît cu cea națională, încît scriitorii elvețieni de limbă germană se asimilează literaturii germane, în vreme ce cei de limbă franceză aparțin literaturii franceze. Știința lingvistică, atunci cînd este convertită în conștiință lingvistică, devine evidentă în cazul tuturor compartimentelor limbii, fenomen
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
într-o limbă, și nivel individual, realizat ca discurs) rezultă și trei tehnici de manifestare a limbajului, adică trei competențe lingvistice. Există, ca atare, o competență elocuțională (a ști să vorbești în general, independent de o limbă determinată), o competență idiomatică (a ști să vorbești o limbă) și o competență expresivă (a ști să vorbești în situații determinate). Competența elocuțională este alcătuită din norme ale vorbirii în general, norme care aparțin gîndirii în general și norme determinate de cunoașterea lucrurilor. Din
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
crede Coșeriu, limbile au două dimensiuni, care sînt și două universalii ale limbajului: omogeneitatea și varietatea. Deși se raportează mereu la omogeneitate, vorbitorul face apel mereu la varietate, care este sursa creativității, mijlocul prin care limba devine activitate creatoare. Competența idiomatică este tocmai această aptitudine a vorbitorului de a utiliza limba în conformitate cu restricțiile omogeneității, care nu-i permit ieșirea din cadrele unei limbi istorice, și cu libertățile varietății, care-i permit să structureze mereu situații noi în limbă. Vorbirea se realizează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
culturale, determinînd într-o mare măsură aspectul acestor opere. Aceste constatări explică de ce Eugen C o ș e r i u277, deși constată că istoria limbilor nu este perfect paralelă cu istoria culturală, crede că este îndreptățit a considera comunitățile idiomatice (de limbă) ca fiind corespunzătoare comunităților culturale, deoarece fiecărei comunități lingvistice îi corespunde un anumit nivel și un anumit patrimoniu cultural care, într-o formă sau alta, se reflectă în mod necesar în limbă. Din corespondențele cultură minoră (populară)-limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai ales, pe cele non-vestice". Cunoașterea științelor umaniste, a istoriei lor este cu adevărat o atitudine benefică, de a susține diversitatea, iar literatura de departe este cel mai fertil teren pentru înțelegerea opțiunilor multiculturale, a interacțiunilor universaliste și a expresiilor idiomatice ale identității. Viziunea lui Virgil Nemoianu asupra literaturii, inclusiv a literaturii comparate ca resursă umană unică, este și justificată și reconfigurată spiritual. E o viziune care impune și valorifică, cum o și spune, prioritatea demnității persoanei în fața ideologiilor. E harta
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a asumat, în numele lui Mircea Vulcănescu și a generației lor, cu un devotament și o tenacitate absolut exemplare. De aceea, și pentru că a susținut, contrar prietenului Mircea Eliade, că cel mai potrivit mod de a obține rezonanța universală este prin idiomatic, prin trăsăturile unice ale culturii naționale, Noica a rămas în țară, în plină dictatură, refuzând soluțiile salvatoare care i-au fost propuse în Europa Occidentală, ducând, după puteri, o luptă culturală care i-a fost mai apoi răstălmăcită și a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lingvistice au un sens doar pentru că sunt folosite de om și numai prin această întrebuințare li se garantează legătura cu un sens determinat - afirma că „știu ce înseamnă un cuvânt în anumite contexte” (1993:37). El va evidenția rolul „contextului idiomatic” (al limbii materne) și al contextului socio-cultural în determinarea sensului și referinței unei unități lingvistice, deoarece, în măsura în care tu aparții chiar comunității mele și ai fost supus la un training cultural și lingvistic asemănător celui la care am fost supus eu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
incorporat, instrucție, insurgent, misiune, ofensivă, recruta, rezervist, somare ș.a.; e) cultură: anticar, broșură, burlesc, clerical, coloană, comedie, confesional, ecleziastic, farsă, hebdomadar, monitor, mozaic, plagiator, plastograf, piedestal, prelat, sacrament ș.a.; f) știință: celulă, craniu, corolar, diagnoză, embrionar, fonetism, fibră, fiziolog, genetic, idiomatic, microcefal, paralogism, peripatetic, simptom, steril, supapă, telegraf, trigonometrie ș.a.; g) însușiri, atitudini, calități: abnegație, absurd, ariditate, atracțiune, barbarie, calomnie, catilinar, colosal, compromis, conduită, decepțiune, denatura, desfigura, dualism, duplicitate, echilibru, eufemistic, febril, flagrant, flotant, funebru, funest, gregar, imoralitate, impetuos, magnificență, maltratare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
existență și posesie, vezi infra, 3., 3.3): 4, 22, 23, 26, 27, 29; ● verb aspectual: 36, 37. Numai câteva dintre exemplele de mai sus sunt greu de încadrat în clasele semantice de verbe inacuzative: este vorba de câteva utilizări idiomatice (3, 14, 18, 21, 25, 34, 35, 38), de utilizarea din (11), de contextele în care se comportă ca un verb de măsură (13 − pentru explicația excluderii verbelor de măsură din clasa inacuzativelor, vezi Capitolul 3, 3.3.1.2
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
9, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 40, 53) și apariție (28, 33, 50); Ca și în cazul verbului a fi, am scos din discuție cele câteva contexte idiomatice (36, 37, 38, 39), precum situațiile în care a avea intră în structuri echivalente cu verbe psihologice (41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49). Din punct de vedere sintactic, ca orice verb ergativ/inacuzativ, a avea nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Functional Syntax and Universal Grammar, Cambridge, Cambridge University Press. 67 R. D. van Valin, Jr., R. J. LaPolla, Syntax: Structure, Meaning and Function, Cambridge, Cambridge University Press. 68 Tema incrementală constituie un adaos al predicatului (verbului), de obicei în structuri idiomatice sau locuționale. 69 Levin și Rappaport Hovav (2005: 60) notează că, la Dowty, cauza are prioritate față de mișcare în stabilirea distincției dintre Agent și Pacient; mișcarea este o implicatură a Protorolului Agent numai dacă aceasta nu are o cauză. Tenny
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ține de o tratare mai degrabă empirica. Pentru a păstra o anume rigoare, mai corect este a vorbi de „unități semantice”, ce pot fi mai mici decât cuvântul, ca, de pildă, prefixul re-, dar și mai mari, cum sunt expresiile idiomatice 26. Ideea inițială emisă de Trier, potrivit căreia câmpurile lexicale ce alcătuiesc limba sunt juxtapuse că pietrele unui mozaic, fără goluri între ele, s-a dovedit curând eronată. Cercetările au evidențiat nu numai faptul că un lexem funcționează în mai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fie cea literala. Reafirmând încă o dată principiul după care conținutul, alcătuit din intenția conceptuală a mesajului și din valorile conotative, are prioritate asupra formei, autorii se concentrează asupra domeniilor în care „pierderile semantice” sunt adesea inevitabile: e vorba de expresiile idiomatice, de sensurile figurate, de deplasări ale unor componente centrale de sens și indică prin exemple în ce fel aceste pierderi ar putea fi minimizate. Se ajunge astfel la importanța condiționării contextuale și a modificărilor de structură la nivelul discursului, al
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.1.1.1. ’Ql: Este numele semitic comun pentru divinitate, dar și cel care desemnează pe Dumnezeul unic al poporului făgăduinței. Apare de 238 de ori pe parcursul Vechiului Testament. Sensul lui pare a fi „putere”, după cum rezultă din expresiile idiomatice harerQy ’Pl („munții lui ’Pl” - Ps 36/35,7), ’arzQy ’Pl („cedrii lui ’Pl” - Ps 80/79,11), care, în context, au sensul de „munții/cedrii puternici”. Apare foarte rar în afara Pentateuhului, si e folosit în Cartea lui Iov - probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
216 inversează, de fapt, observația caragialiană care deplângea lipsa de colaborare a celor inteligenți: Dacă și între oamenii cuminți s-ar putea stabili înțelegere așa de lesne ca între nerozi, mulțimea acestora ar avea o soartă mai bună"217. Expresiile idiomatice, calambururile, florile de spirit, metaforele etc. dau savoare comică și Dicționarului umoristic al limbii române care anticipă Dicționarul onomastic al lui Mircea Horia Simionescu pe linia parodierii stilului lexicografic. Descoperim aici chiar o definiție spirituală a umoristului, văzut drept un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cazul acesta implică mult mai mult decît o simplă încercare de traducere. Este nevoie aici de aptitudini poetice ce includ misiunea de a găsi un mod de echivalare a versului alb al lui Shakespeare, a metaforelor complexe și a expresiilor idiomatice. Totodată se așteaptă o înclinație ieșită din comun spre rezolvarea anomaliilor textuale. Cel mai fericit rezultat la care se poate ajunge pare a fi un text similar care să capteze o parte din spiritul 'textului de bază'. În engleză, acel
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și pentru ușurința cu care versifică în cele mai diverse stiluri, parodiind deseori opere cunoscute. Fabulele sale mizează în special pe dialogul plin de surprize al obiectelor sau animalelor, iar cupletele în limba franceză, pe traducerea literală a unor expresii idiomatice românești, efectele comice fiind nu o dată la limita decenței. O prezență constantă este personajul Dom Paladu - inițial caricatură a unui om politic al vremii, apoi „un moș Teacă țivil” -, prototip al bucureșteanului gălăgios și atoateștiutor, surprins în cele mai variate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
auspiciile literalizante ale Reformei protestante. Au existat, așadar, puternice forțe de piață care au împins către naționalizarea cărții tipărite. Destrămarea, mai întâi lingvistică, apoi confesională, a unității latine a civilizației apusene s-a soldat cu apariția unui caleidoscop de "culturi idiomatice" (Zernatto, 1944, p. 360) ce au prefigurat emergența culturilor naționale. Ceea ce a dat naștere noilor "comunități imaginate" ale națiunilor a fost "o interacțiune mai mult accidentală, dar explozivă între un sistem de producție și relațiile de producție (capitalismul), o tehnologie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a unor fragmente din text. Comentarea unor secvențe. Semnificația titlului. Personajul literar. Fonetică și ortografie: Aspecte fonetice specifice limbii italiene: eliziunea și apostroful, accentul cuvintelor. Lexic: Mijloace de îmbogățire a lexicului: derivarea cu sufixe și prefixe; familii de cuvinte; expresii idiomatice; cuvinte compuse, arhaisme, neologisme; Sinonime, antonime, omonime, cuvinte polisemantice; Sensul denotativ și sensul conotativ al cuvintelor. Gramatică ● Articolul: hotărât, nehotărât și partitiv; folosirea articolului cu numele proprii de persoane și geografice; ● Substantivul: formarea femininului; formarea pluralului; substantive defective; substantive cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]