1,090 matches
-
-mi mai spui că l-ai uscat cu föhnul. —Uneori. —Ești nebună? Nu poți să usuci cu föhnul un păr uscat ca paiul. îl hidratezi vreodată? Sigur că-l hidratez! Știu și eu care e ABC-ul îngrijirii părului, vacă idioată! —Trebuie să te cred pe cuvânt, mi-a spus ea cu ochii îngustați. — Când spun că-l hidratez, am dat-o eu cotită, asta nu înseamnă că fac împachetări cu ulei fierbinte și un prosop încălzit o dată pe săptămână. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
emit vreodată. Am făcut o pauză, am tras aer în piept și am spus: — Nu mi le pot permite. Maura mi-a țintuit privirea în oglindă. Știam că nu mă credea. Știam că gândea ceva de genul „Curvă snoabă și idioată“. Am înțepenit așteptându-mă să fiu luată de beregată și să mi se urle „ȘICUCOMISIONUL MEUCUMRĂMÂNE?“ Maura n-a făcut însă asta. Am încercat să mă conving că nu aveam nici un motiv să mă simt vinovată. Dar n-a funcționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cum mai puteam să mă văd cu el când eu eram aproape cheală? —O urăsc, am spus gâfâind. Curvă cretină, obeză și machiată în exces! Urăsc toți coaforii! — Sper că nu i-ai dat bacșiș, a zis Helen. Nu fi idioată, am spus eu lăcrimând. Sigur că i-am dat bacșiș. N-ar fi trebuit să-i las nimic lui Jasmine, decât poate un ochi învinețit, dar nu m-am putut abține. Ba chiar, atunci când a făcut chestia cu o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis el pe un ton confidențial. Avem o relație fantastică, a continuat Nola strălucind de fericire. Pentru că am învățat să trăiesc cu mine însămi înainte să-l cunosc pe el. Până când am învățat asta, n-am fost altceva decât o idioată amărâtă, complet nefericită. Am fost destul de limpede? m-a întrebat ea dintr-odată nedumerită. —Mai limpede chiar decât cristalul, am bolborosit eu. Foarte bine, mi-a spus ea radiind. Grozav! Uneori nu sunt foarte clară. Atunci hai să mergem. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
idioți din industria asta cred că nu poți să faci ceva, decât dac-ai mai făcut-o de vreo câteva zeci de ori înainte? De ce nu pot să înțeleagă că unii oameni chiar au instinct? Oare Vivian chiar o făcuse idioată pe editoarea generală, în fața mea, în prima mea zi - și-n a treia oră - de lucru? M-am uitat la Dawn, așteptându-mă să-o văd jignită, dar chipul ei și-a păstrat expresia placidă. — A doua carte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să încheiem discuția. Oare urcase? Oare se mai întâmplase și altceva în afara acelui sărut pe obraz? Mi-am stors creierii ca să-mi amintesc mai multe detalii... dar nu, mi-am adus aminte că urcasem singură pe scări, cu un rânjet idiot pe față. Nu se mai întâmplase nimic altceva. Eram sigură. Atunci de ce mă simțeam atât de straniu, atât de vag... vinovată? Poate că nu făceam decât să confund o stare de mahmureală teribilă cu sentimentul de vinovăție. Mi-am dușat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
am întâlnit cu ea săptămâna trecută. E o păpușă! Oricum, știu că poți să te descurci. Ce-ai făcut tu la The Crash? Ne-ai salvat, după ce alți patru scriitori eșuaseră lamentabil. A fost absolut uluitor, Carl. Ai făcut un idiot analfabet și pe jumătate cretin să pară inteligent și profund. Ești un talent fenomenal, Carl, și știu că poți să te descurci și cu cartea asta. Felul în care folosești tu cuvintele e incomparabil. Dumnezeule. — Vorbește mai rar, iubito, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o explicație sau l-ar fi atacat ea direct. Dar atunci, acea altă femeie nu s-ar fi sărutat cu un alt bărbat cu doar câteva săptămâni înainte. Acea altă femeie nu ar fi reluat, în mintea ei, acel sărut idiot, de mii de ori, de când el se petrecuse în realitate. Aveam acum încă un subiect la care să nu mă gândesc. Pe care să mi-l îndepărtez din creier, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Am continuat să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vârâtă într-un afurisit de portțigaret din ăla lung... — Și ce ți-a zis? — Păi... dacă tot vrei să știi, mi-a zis „Vino-ncoace, dragul meu...“ Nu, nu, e mult prea mult! Am avut și-așa o zi absolut idioată la Tehnic. Morris mi-a spus că n-am obținut promovarea pe postul de lector. Williams lipsește. E din nou bolnav, așa că pierd iar o oră liberă. O javră clasa-ntâi de la III Tipografi m-a pocnit în obraz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe ea. Apoi se întinse iar pe saltea, cu fața în jos, și vâsli în continuare cu mâinile, înaintând pe canalul care se tot lărgea. Sally stătea rezemată de ușa cabinei și se uita plină de ură la Gaskell. — Javră idioată! zise ea. Trebuia să-ți deschizi tu gura aia mare! Și-acum ce dracu’ ai de gând să faci? Pentru început, să divorțez de tine, zise el. — O să obțin ca pensie alimentară toți banii pe care-i ai! — Slabe șanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dus să mă culc. în loc de asta, uite că m-am enervat și am acționat ca un idiot. — Dă-mi voie să-ți mai spun ceva, Wilt, zise inspectorul. Chiar ești idiot, un afurisit de idiot viclean, dar până la urmă tot idiot. Ar trebui să te cauți la cap. Ar schimba cumva toată afacerea asta, zise Wilt. — Ce-ar mai schimba? — Să mă duc să mă caut la cap în loc să stau aici și să mă las insultat. Inspectorul Flint îl studie meditativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din cap. — Ar fi trebuit să mă ascultați, îi spuse el. V-am spus să nu vorbiți. — Trebuia să le spun ceva. Altfel nu m-ar fi lăsat să dorm și continuau să îmi pună iar și iar aceleași întrebări idioate. Habar n-aveți în ce stare te aduce chestia aia. Te țicnește la cap. — Sincer să fiu, domnule Wilt, în lumina mărturisirii pe care ați făcut-o, îmi vine greu să cred că mai era cazul de așa ceva. Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și o sucise, până la amețeală. Simțise, de câteva ori, nevoia de a se reculege în liniștea unei biserici, dar nimerise, până la urmă, în cabinetul lui Marga. Dimineață, în stația de autobuz, o stăpâneau cuvinte-refren, cadențând anapoda, un fel de transă idioată. Din punctul de vedere al morții... punctul punctul punctul... punctul de maximă vedere, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii... punctul fix, final, iluminare și orbire. Ca un descântec. Un fel de impuls senil, un biet punct abia vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
frivolități, fără glume, fără toate prostiile astea. Duplicitățile, bodogănelile, toate capriciile astea care... Îl privea drept în ochi, sever, bănuitor, acuzator, dar zâmbea. Zâmbea! Un zâmbet bizar îi rămăsese lipit pe față, imposibil de știut dacă disprețuitor sau viclean sau idiot. Un zâmbet inflexibil, care speria, până la urmă. Dominic coborî din nou privirea pe ziar. „Chemare la întrecere socialistă adresată tuturor filialelor. Treptele afirmării. Munca, datorie de onoare. Disciplina, cât mai multă disciplină“... dar nu putu evita sonorul ghidului. — Sunt conștiincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-o în cele patru zări ale neantului. Încă viu, totuși, încă viu sub soarele torid al primăverii, în praful puturos al periferiilor. Încă nu s-a oprit bâlciul, năzdrăvănia continuă, îl găzduiește. Și-a găsit, iată, o treabă precisă și idioată, o rătăcire care îi aparține, ore fixe și zile repetabile, doar ale sale. Iarăși miercuri, pândind în casca receptorului. Iarăși vineri, pe teren, vânătoarea fantomei. Ar îndesi exercițiul acestei zădărnicii, mai multe ore, mai multe zile, toate orele, toate zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
complicatele linii ale destinului. Am venit așa, doar să-ți văd sprâncenele. Să descopăr semnul invizibil, codul. Cicatricea aceea nevăzută, la coada sprâncenelor... Doctorul nu va răspunde la provocare, tot nu înțelegea despre ce e vorba. O glumă, o glumă idioată, vreo altă aiureală a aiuritului. Își va retrage doar, intimidat, mâinile durdulii sub masă, în poala halatului. — Eu am visat scrisoare. — Ce scrisoare? — Scrisoarea becherului. Bibicul. Mutulache, știi ’mneata. El o fi fost autorul, musai, el o fi fost... Gușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de scandaluri? Circul Libertății? Să-l facă celebru, să-l facă erou? Disident, martir pe mutulache? Să-l plătească gras, până trece scandalul? Să-l stoarcă de toate confesiile, să-l învețe trucurile lor, scamatoriile și striptisul și aroganța lor idioată? Doar nu s-o fi senilizat cu totul, motănașul, damblagitul. L-o fi avertizat Scaraoțchi că se apropie scadența, să se grăbească, damblagitul! Ipocritul, scorpia, inocentul! Porumbelul meu țicnit, șacalul... n-a vrut să spună adevărul, lepra, cine știe unde s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-l întrebe pe amuțitul combatant, exilat în lună... ce mai face Curvoiul, cum te mai descurci cu sublima, spurcata? Dar nu mai are timp, mâinile și lacrimile și scâncetul pornesc simultan și bărbatul e acolo, la un pas. O glumă idioată, pe care nu mai are timp s-o livreze, s-o elibereze. O glumă din care nu mai rămâne decât un zâmbet rânjet plânset, un surâs angelic, tembel, stingher, pe chipul în transă. Mâinile bâjbâie în întuneric, tremurând. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mult mai complex, mult mai uman. Dar începuse prin a o bârfi pe Rory, prin a o condamna pentru a-și fi abandonat propria fiică și a o acuza de instabilitate mentală, după care, mai grav, venise cu verdictul acela idiot, reacționar, pe marginea căsătoriei. Cu toate acestea, existau unele lucruri incontestabile. O salvase de droguri și se îndrăgostise de ea și, luând în considerare trecutul lui Rory, cine putea spune că nu avea accese de comportament irațional, că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și el așa, de conversație. — Katie, nu e vina ta. Îi strâng brațul. N-aveai de unde să știi. — Dar ce se Întâmplă cu mine ? Se oprește și rămâne Încremenită În mijlocul străzii. De ce oi atrage oare numai și numai nesimțiți și idioți ? — Nu-i adevărat ! — Ba da ! Gândește-te și tu la tipii cu care am fost. Începe să numere pe degete. Daniel a Împrumutat banii ăia de la mine și a fugit În Mexic. Gary mi-a dat papucii imediat după ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
asupra biroului meu și se luminează brusc În clipa În care se oprește asupra paharului meu de polistiren. Ridică ochii și-mi Întâlnește privirea. Cum e cafeaua ? Întreabă amabil. Bună ? Îmi revine În minte, ca Înregistrat pe bandă, glasul meu idiot, Înșirând toate prostiile din lume. „Cafeaua de la serviciu e cea mai oribilă chestie pe care am băut-o În viața mea, e curată otravă...“ — Foarte bună ! spun. E chiar... delicioasă ! — Îmi pare bine să aud asta. În ochii lui zăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
oară. Am să rămân fără serviciu. Am să devin șomeră din cauza unei prostii pe care am spus-o În timpul unui zbor stupid. De ce mi-o fi trebuit să mă urc la clasa business ? De ce mi-oi fi deschis gura asta idioată ? Sunt o idioată cât casa, care turuie vrute și nevrute, fără să se gândească nici măcar o clipă la consecințe. De ce te-a chemat Jack Harper ? spune Artemis, interzisă. — Nu știu, spun. — A mai chemat și pe altcineva ? — Nu știu ! spun absentă. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Allen nu are cum să nu fie un loser. Simt că mă străbăte un val de mânie, În numele lui Connor. — Nu știi absolut nimic despre el ! exclam. Îmi doresc să nu fi stat niciodată lângă tine atunci, În avionul ăla idiot ! Te Învârți În jurul meu și-mi spui toate chestiile astea ca să mă stârnești, purtându-te de parcă m-ai cunoaște mai bine ca oricine altcineva... — Poate chiar te cunosc, spune el, cu un licăr În ochi. — Poftim? — Poate chiar te cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mă străbate un val de ușurare. Știam că nu e homo. Evident, știam că nu e homo. Pe bune acum, oamenii ăștia chiar nu au nimic mai bun de făcut decât să se apuce să facă tot felul de speculații idioate despre oameni pe care nu-i cunosc ? E cu vreo tipă la ora asta ? — Cine poate ști ? — E destul de sexi, nu vi se pare ? spune Caroline cu o grimasă plină de subînțelesuri. Eu una nu m-aș da În lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
impacientă. Nu e Nick. Pe bune acum. Aventurile clandestine sunt și așa destul de dificile, și fără să fii interogată de fostul tău prieten, mai rău ca la poliție. A fost o mare greșeală să fiu de acord cu ideea asta idioată cu standul Pimm’s. — O, Doamne, spune Connor coborând glasul. Ia uite. Ridic ochii și mai să-mi sară inima din piept. Jack tocmai traversează iarba În direcția noastră, Îmbrăcat În cowboy, cu pantaloni de piele, cămașă cu pătrățele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]