1,072 matches
-
la 10 din Provincialele lui Pascal, întregul dispozitiv enunțiativ se bazează pe această ambiguitate totală creată de ironie. Ele povestesc o serie de întâlniri fictive (prezentate însă drept reale) între narator, aparent persoană ignorantă în materie de teologie, și un iezuit, adversarul janseniștilor, care are rolul de a rezuma doctrina cazuiștilor. Având în vedere că aceste scrisori au ca destinatar publicul monden, cuvintele pe care naratorul le adresează iezuitului de-a lungul întâlnirilor vizează de fapt doi destinatari, plasați la niveluri
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
reale) între narator, aparent persoană ignorantă în materie de teologie, și un iezuit, adversarul janseniștilor, care are rolul de a rezuma doctrina cazuiștilor. Având în vedere că aceste scrisori au ca destinatar publicul monden, cuvintele pe care naratorul le adresează iezuitului de-a lungul întâlnirilor vizează de fapt doi destinatari, plasați la niveluri distincte: alocutarul imediat, iezuitul, și cititorii scrisorilor. Recurgând la ironie, locutorul poate să producă enunțuri interpretabile pe două planuri în același timp: preotul iezuit le interpretează ca fiind
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
are rolul de a rezuma doctrina cazuiștilor. Având în vedere că aceste scrisori au ca destinatar publicul monden, cuvintele pe care naratorul le adresează iezuitului de-a lungul întâlnirilor vizează de fapt doi destinatari, plasați la niveluri distincte: alocutarul imediat, iezuitul, și cititorii scrisorilor. Recurgând la ironie, locutorul poate să producă enunțuri interpretabile pe două planuri în același timp: preotul iezuit le interpretează ca fiind serioase, la nivelul structurii de suprafață, în timp ce cititorii pamfletului percep polifonia în mod ironic. Găsim o
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
poate să producă enunțuri interpretabile pe două planuri în același timp: preotul iezuit le interpretează ca fiind serioase, la nivelul structurii de suprafață, în timp ce cititorii pamfletului percep polifonia în mod ironic. Găsim o ilustrare fidelă în următorul fragment, în care iezuitul laudă binefacerile cazuisticii: Dar, fără să ne îndepărtăm de subiectul nostru, ascultă și pasajul următor luat din paterul Gaspard Hurtado, De sub. pecc. diff., 9, citat de Diana, p. 5, tr. 14, r. 99 este unul din cei douăzeci și patru pateri ai
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
spontan exclamația finală a naratorului drept ironică. Ceea ce se știe despre integritatea sa morală intră în conflict cu admirația pe care o exprimă față de o decizie cazuistică atât de puțin demnă de admirație, ținând cont de principiile eticii creștine. Cum iezuitul nu are acces decât la interpretarea neironică, dialogul poate continua, însă publicul este luat martor la caracterul scandalos al opiniilor susținute. Dacă naratorul-"locutor" nu ar recurge la ironie, el ar trebui să-și asume spusele și deci să-l
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Dacă naratorul-"locutor" nu ar recurge la ironie, el ar trebui să-și asume spusele și deci să-l contrazică violent pe interlocutor, punând astfel capăt acestor întâlniri fictive. Folosirea ironiei permite deci în același timp: menținerea cooperării conversaționale cu iezuitul, cooperare necesară pentru a-l face să vorbească; marcarea unei distanțe față de cazuistică; valorizarea naratorului (capabil să facă apel la ironie); devalorizarea iezuitului (prea naiv și / sau prea corupt pentru a percepe divergența dintre "enun-țător" și "locutor"). Orice teorie a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
punând astfel capăt acestor întâlniri fictive. Folosirea ironiei permite deci în același timp: menținerea cooperării conversaționale cu iezuitul, cooperare necesară pentru a-l face să vorbească; marcarea unei distanțe față de cazuistică; valorizarea naratorului (capabil să facă apel la ironie); devalorizarea iezuitului (prea naiv și / sau prea corupt pentru a percepe divergența dintre "enun-țător" și "locutor"). Orice teorie a ironiei trebuie să explice de ce enunțul ironic este exprimat în mod direct (nu este un citat), fără ca acest lucru să însemne că este
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ar putea trece neobservată. Singurul verb cu adevărat neutru ar fi a spune. Când Pascal scrie în Provincialii: Adăugați apoi că Tannereus declară că este o simonie de drept pozitiv..., el folosește două verbe fără scop evaluativ. Însă când spune iezuitului: Tannereus spune același lucru... cu toate că mărturisește că sfântul Thomas este împotrivă, prin folosirea verbului a mărturisi se constrânge implicit și interpretarea. De fapt, acest verb presupune ca fiind adevărată propoziția care urmează: Tannereus, cel în cauză, el însuși este cel
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
oricăror oportunități ce l-ar fi propulsat pe scara socială dovedind o ambiție nemăsurata pentru a-și duce la îndeplinire planurile. Urmând sfaturile familiei, Mazarin a studiat întâi la Colegiul Iezuit din Romă, însă a refuzat să se alăture ordinului iezuit, preferând, la șaptesprezece ani, să-l însoțească pe Girolamo Colonna, fiul lui Filippo Colonna, la universitatea Alcala de Henares din Spania. A obținut titlul de doctor în jurisprudența la Universitatea Romă La Sapienza. 104 În toată această perioadă a rămas
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
la mijlocul sec. XVII, care exprimă opoziția unei părți a burgheziei față de iezuitism, preluând concepția despre prestinare și propovăduind o morală austera. Din fr. jans'enisme. (accesat la data de 22 iu. 2009) footnote>, mai ales datorită atacurilor acestei confesiuni la adresa iezuiților, de care cardinalul era foarte atașat. Predecesorul său, Richelieu, fusese și el un oponent al jansenismului, fiind un dușman declarat al teoreticianului acestui cult, Jansenius. Acesta scrisese, în 1635, un pamflet împotriva politicii și alianțelor Franței cu statele germane, intitulat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
paulicieni au dezertat, a fost revocată această poziție tolerantă. Împăratul Alexis I Comnenul, cel care avea să devină un mare prigonitor al bogomililor, a intervenit personal la Philippopolis, operînd conversiuni În masă la ortodoxie. Restul avea să fie Înfăptuit de iezuiți În secolul al XVII-lea. Desigur, oarecare contaminare Între paulicienii descriși de Petru din Sicilia și unii „pavlichieni” armeni adopționiști trebuie să se fi produs, de timpuriu, căci Petru atribuie Întemeierea sectei paulicienilor unui anume Pavel (Paul) din Samosata și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a da prin deghizare falsității înfățișarea adevărului, a amăgi înseamnă a da speranță făcând să strălucească momeala ca ceva foarte valoros, iar a păcăli înseamnă a te folosi de cunoștințe în dezavantajul celor care nu au sau au mai puține. Iezuitul spaniol Balthasar Gracian cunoaște și dezvoltă întrebuințarea ce se poate da surprizei pentru a mira și a dobândi dominarea unei situații. Surpriza asigură dominarea celui care se lasă surprins și această superioritate care face să se nască mirarea și admirația
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
titoist - a fost În 1946 judecat, acuzat de complicitate la crime de r...zboi și condamnat la șaisprezece ani de Închisoare. Inc... de la instaurarea lui, noul regim albanez a decis s... exproprieze p...mînturile și bunurile Bisericilor; În 1946, Ordinul Iezuiților a fost suprimat, iar În anul urm...tor cel al Franciscanilor. Pe cale de consecinț..., nunțiul apostolic a fost expulzat, doi episcopi executați și numeroși preoți arestați. Din 93 de preoți practicanți În 1944, doar 13 mai erau activi opt ani
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
tinde spre Dumnezeu, eu trebuie să tind spre imaginea Fiului, cu aceeași intenție de a-i semăna și de a mă asimila lui. De unde formula per visibilia invisibilia a urmașilor conciliului Niceea II, analogă viitoarei ad augusta per augusta a iezuiților. Propoziția "Fiul este icoana vie a Dumnezeului invizibil" era conținută în "Cel ce m-a văzut pe mine a văzut pe Tatăl" (Ioan, 14, 9). Teologia imaginii nu este decât o christologie consecventă (cum este, la rândul ei, și mediologia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Dumnezeu. O cultivă. În secolul al XII-lea, el cere ca vitraliile și culorile schimbătoare proiectate de rozase în clarobscurul catedralelor primele noastre spații audiovizuale (orgă, cor și clopot) să "prefigureze Ierusalimul Ceresc" (Duby). În secolul al XVII-lea, iezuiții nu se mulțumesc să-i stimuleze pe pictori, nici să acorde imaginii un loc major în retorică; ei se ocupă activ de catoptrică și de minunile permise de oglindă, fără a disprețui nici anamorfozele sau proiecțiile luminoase. Lanterna magică n-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să acorde imaginii un loc major în retorică; ei se ocupă activ de catoptrică și de minunile permise de oglindă, fără a disprețui nici anamorfozele sau proiecțiile luminoase. Lanterna magică n-a fost invenția directă a unui Părinte, ci un iezuit german, Athanasius Kircher, i-a făcut prima exegeză tehnică și teologică în Ars magna lucis et umbrae, din 164627. Părintele Athanasius, inginer și savant, punea plăcile de sticlă în slujba credinței, evocând moartea și strigoii, fără să uite nici misiunea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
găzduită de un amfiteatru virtual al University of Virginia, la care au participat sute de "cetățeni". Mall-urile și supermarketurile abundă în SL, iar de aici pot fi cumpărate produse care vor fi livrate la domiciliu în viața "primară" (reală). Iezuiții consideră și ei că spațiul social al SL constituie un bun tărâm pentru a desfășura aici activități misionare (conform cu Internet 53). SL a fost luat în serios și de companii multinaționale cum ar fi BMW, Vodafone, IBM, Cisco Systems, ABN
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de factură copernicană. Intrarea în cadrul acestui conflict s-a realizat dincolo de voința sa, el încercând să nu intre în contradicție cu Biserica. Dimpotrivă Galilei are relații foarte bune cu o parte a membrilor clerului, aflându-se în conflict doar cu iezuiții. Dar aceștia simbolizau la un moment dat puterea Inchiziției, fiind printre cei mai fideli reprezentanți ai bisericii. Cu toate acestea, un proces împotriva lui părea puțin probabil, fapt care determină considerarea că există o opoziție între cele două procese pe
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
bisericii. Ideile anticlericale, lichidarea ierarhiei bisericești cât și deposedarea Bisericii de averi sunt unele dintre principiile reformiste. Ideea purității în sensul nedeținerii de posesiuni și a unui ascetism religios au fost principiile călugărilor: dominicanii, franciscanii și mult mai târziu a iezuiților. Această cenzură a fost realizată pentru a nu permite dezvoltarea imaginarului religios într-un mod incontrolabil devenind astfel dominat de natura pulsională. 2.2.2. Reforma lui Martin Luther 30 și reușita cenzurii religioase După ce imaginarul religios dezvoltat de biserică
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ce nu pot fi considerate drept utopii (pentru că nu sunt considerate ireale, "fără loc"), sunt asemănătoare utopiilor ca formă și conținut. Începând cu secolul al XVII-lea s-a încercat construirea primelor societăți utopice în Lumea nouă. Încă din 1607, iezuiții au organizat o misiune la Loretta în care era respectat principiul comunismului integral 118. După ce această încercare de a realiza comunități comuniste a continuat în Europa, ideea punerii bunurilor în comun a devenit doctrină politică 119, una foarte cunoscută, care
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
diverse �n func?ie de cultură, de obiectivele ?i de personalitatea arhitectului care o �ntrebuin?eaz?, este contemporan?, mai ales �n Fran?a, cu lucr?ri teoretice de inspiră?ie ra?ionalist?, inaugurate de Essai sur l�architecture (1753) a iezuitului Marc-Antoine Laugier (1713-1769). Aceast? lucrare, tradus? �n englez?, �n german? ?i �n italian?, fusese anun?at? de M�moires critiques d�architecture (1702) de M. de Fr�min ?i de Nouveau Trăit� de toute l�architecture ou l�art de
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
strînse legături. Printre acestea se numără patricianul Symmachus, socrul lui Boetius, papii Symmachus și Hormisdas. Epistolele au fost grupate în nouă cărți, însă nu de către autorul lor și nici în vremea sa, ci de către primul editor al lui Ennodius, un iezuit din secolul al XVII-lea, J. Sirmondi. Subiectele sînt variate, însă importanța lor e scăzută; și totuși, epistolarul său, pentru care Ennodius a folosit ca reper scrisorile unui literat faimos din Antichitatea tîrzie, Quintus Aurelius Symmachus, senatorul cu care a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care nu se potrivește cu opera găsită la Atena. Aceasta e citată pentru prima oară de patriarhul Constantinopolului, Nichifor (805-815), care, pentru a contesta modul cum o foloseau iconoclaștii, reproduce un pasaj din cartea I. în secolul al XVI-lea, iezuitul Francisco Torres (mort în 1584) a citat, în cadrul controversei cu protestanții în privința euharistiei, diverse fragmente din această operă, dintr-un manuscris de la Biblioteca Marciana din Veneția care conținea textul integral, compus din cinci cărți; din nefericire, și acel manuscris, consultat
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unii discipoli ai lui Pimen, eventual emigrați acolo, să fi avut o contribuție importantă la alcătuirea lor. Diversele culegeri au fost traduse în numeroase limbi. O influență particulară asupra spiritualității occidentale, nu numai monastice, au avut versiunile latine, pe care iezuitul H. Rosweyde le-a publicat în 1615 în 10 cărți însoțite de un apendice (Vitae Patrum). Valoarea lor este însă inegală; printre cele mai bune se numără versiunea unei colecții sistematice foarte vechi, anterioară adaosurilor succesive, care nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tradițional (cap. 17). Istoria are trei versiuni latine, bazate pe surse diferite; prima a fost efectuată de diaconul roman Pascasius, care a tradus în secolul al V-lea un text al versiunii grecești G. Toate trei au fost reluate de iezuitul H. Rosweyde în ediția sa Vitae Patrum (reprodusă în PG 74). R. Draguet a editat și studiat diverse versiuni siriace, dintre care unele, în opinia lui, nu ar fi dovezi ale autenticității Istoriei lui Palladius, ci ar atesta existența unei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]