680 matches
-
Cozia se împrumută scene cu figuri de sfinți ascetice, cum ar fi cei de la bolnița de la Bistrița. Obiectele, clădirile și natura sunt redate schematic sau simplificat în picturile bisericești. Legătura obiecte - decor e convențională, simbolică; se vorbește chiar despre caracterul ilogic al arhitecturii pentru că scena se petrece în afara legilor pământești. Referitor la gestică, personajele sacre nu au gesturi, ele oficiază și mișcarea lor are un caracter liturgic, sacramental. Aureola se pune la persoanele sfinte deoarece iradiiază lumină. Pe aureola lui Iisus
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
canavaua anticarului și modelul propriu: roiuri de copii blonzi, cu ochii albaștri, ascunși de privirile lumii În locuri inaccesibile, pentru a repopula planeta după un cataclism neînchipuit mai mare decît cel prevestit de scrierile mayașe. Îi era frică, o teamă ilogică; nu tocmai: pornise din gîndul că ar fi putut intra În miezul unor lucruri cu totul aparte și, aflîndu-se asta, era posibil să se Întîmple ceva teribil. Rupsese foaia din agendă, dar nu se putuse abține să nu memoreze Înscrisul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
i-a dat vreme nici cît să Încropească un silogism. Unul simplist, defectuos, dar care ar fi dat de gîndit, Încurcînd, de fapt, și mai mult lucrurile. Ann era fiica lui Thomas. Fiul Annei Îi era lui Thomas nepot. Logic. Ilogic, dar adevărat, nou-născutul Îi era lui Thomas, mai Întîi, fiu. Thomas avea așadar un copil. Ceilalți, efecte Cryos, rămîneau, dintr-odată, În plan secund. „Pentru ce ai venit? Nu doar pentru a-mi povesti despre fiul-nepot... Pensie... probabil...“ „Înainte de toate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
toate locurile comune, și, ca atare, cel mai paradoxal dintre paradoxuri. Când studiam logica, exemplul de silogism care ni se înfățișa era: „Toți oamenii sunt muritori; Pedro este om, deci Pedro e muritor.“ Și mai era și un antisilogism, cel ilogic: „Cristos este nemuritor; Cristos este om, deci toți oamenii sunt nemuritori.“ [Acest antisilogism a cărui premisă majoră e un termen individual, nu universal și nici particular, dar care atinge maxima universalitate, căci, dacă Isus Cristos a înviat, orice om poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o fire dovedit nesuferită va avea destul viitor în relatarea pe care o urmărim, într-o bună zi ne vom aminti cu siguranță să-l rugăm să ne dezvăluie sentimentele sale în această împrejurare, adică, motivul ultim al unei iritări, ilogice din toate punctele de vedere, pe care nu vroise sau nu fusese în stare s-o ascundă. E foarte probabil că va încerca să ne păcălească spunând, de exemplu, că se obișnuise cu vizitele zilnice ale lui Cipriano Algor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dileme și nu aspiră la nici o explicație. Tezeu este clasic prin grabă. Și prin faptul că nu se complică inutil. În zadar ne-am adresa lui În continuare; mai mult decît să repovestească felul În care a omorît un animal ilogic, n-are ce răspunde. Dealtminteri, aventurile artei moderne au toate la bază neîncrederea În rezultatele expediției lui În labirint. Ele lasă impresia că n-au Încredere În ceea ce a declarat Tezeu sub soarele mediteranean, nutrind suspiciunea că această lumină puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
iluzie. Don Quijote vede monștri malefici În locul morilor de vînt și se avîntă Împotriva acestor monștri; vede un coif de aur În locul unui biet lighean de bărbier și castele În locul hanurilor. El se comportă normal În nebunia lui, acțiunile sale sînt ilogice numai pentru luciditatea noastră care vede altceva decît el și de aceea vehemența iluziei ne tulbură urmărindu-l cum se Îndreaptă cu un strigăt eroic de luptă Împotriva unei banale mori de vînt. Scutierul lui Don Quijote vede Însă ceea ce vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Înseamnă toate acestea, vei simți ca și mine ce-a vrut Apolo... La polul opus al lui Don Quijote se află, deci, acești ochi triști ai Cassandrei. Ei ar ruina această dimineață Însorită În care nimic nu mi se pare mai ilogic și mai departe decît moartea și În care revin, poate, ca marea spre aceleași stînci, dar o fac pentru că ele dau un sens vieții mele... Celebrul carpe diem al lui Horațiu n-are, desigur, nimic comun cu frigul resimțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
arbori. Peisajul mediteranean are Însă o melancolie secretă pe care penelul rațional al pictorului francez n-a reținut-o. Și de ce am uita că lumea clasică e plină În aceeași măsură de zei și de monștri? De lucruri logice și ilogice? De eroi ca Tezeu și de galeriile labirintului? De discipolii lui Socrate și de judecătorii lui? Un lac În Campania era consacrat lui Pluton, zeul Infernului. Apele lui clocite exaltau miasme dezgustătoare și vătămătoare. Lacul comunica, se credea În vechime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cu femei și un Cum vă place englezesc, minunat, axat pe travesti. Și Cameristele lui Genet au fost interpretate, nu o dată, de către bărbați. Dar, repet, la Caragiale situația nu e atît de simplă. Nu sunt tradiționalist, dar nici nu sunt ilogic. Una-i travestiul declarat (Chirița e Miluță!), și alta schimbarea sexului personajului - Cațavencu e femeie, fiindcă și femeile fac, azi, politică. Nu zic că ar fi imposibil - ce mai e azi, imposibil, În teatru? Ci am un pic de reținere
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu împușcări, răzbunări, se zice că s-au adunat la Chiru ăla din Baltă, i-a instruit, ce le-a făcut și-acu’ le-a dat drumu să facă dreptate. S-au și petrecut în ultimul timp niște chestii așa... Ilogice, dacă stai să te gândești. Nu ți-au mai spus ăștia să nu te sperie. Dar și despre tine se vorbește că... - Că sunt vre-o unul din ăia ai Chirului, nu? Că, de fapt, am murit atunci, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
De când am venit în România tot îmi dau telefoane să dispar, să mă-ntorc de unde am venit, că aicea sunt mort. Goncea tot asta mi-a transmis, prin Burtăncureanu ăla. Că sunt mort, orice-aș face! Magda chicoti: - Dar e ilogic, din moment ce ești acuma cu mine! - Totu-i ilogic, o-ngână el. Tot ce faceți voi e ilogic, ce să mai vină alții să v-amestece... Surâse, dând s-o cuprindă pe după umeri. - Lumea, într-adevăr, crede în de-astea, oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
telefoane să dispar, să mă-ntorc de unde am venit, că aicea sunt mort. Goncea tot asta mi-a transmis, prin Burtăncureanu ăla. Că sunt mort, orice-aș face! Magda chicoti: - Dar e ilogic, din moment ce ești acuma cu mine! - Totu-i ilogic, o-ngână el. Tot ce faceți voi e ilogic, ce să mai vină alții să v-amestece... Surâse, dând s-o cuprindă pe după umeri. - Lumea, într-adevăr, crede în de-astea, oftă ea, strângându-se sub brațul lui. Sunt nedumeriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că aicea sunt mort. Goncea tot asta mi-a transmis, prin Burtăncureanu ăla. Că sunt mort, orice-aș face! Magda chicoti: - Dar e ilogic, din moment ce ești acuma cu mine! - Totu-i ilogic, o-ngână el. Tot ce faceți voi e ilogic, ce să mai vină alții să v-amestece... Surâse, dând s-o cuprindă pe după umeri. - Lumea, într-adevăr, crede în de-astea, oftă ea, strângându-se sub brațul lui. Sunt nedumeriți, nepregătiți, i-a luat așa pe negândite evenimentele, sărăcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se balansează de la dezinteres neglijent, până la blocaj psihomotor, cu atitudini posturale, cu zâmbet permanent sau, din contră, înregistrând mutismul. Paranoismul, deși mai rar, s-a înregistrat totuși ca fiind o gândire dezintegrată, cu involuția limbajului, baraje și răspunsuri alăturate parcă ilogic. Copilul suferind de acest sindrom, își dorește ceea ce de fapt nu se poate obține, trăiește într-o lume a lui pe care o consideră perfectă, își acordă prea multă importanță și nu prea găsește calități celor din jur. Experiența mea
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
importanțe, o problemă pe care o au multe dintre personalitățile afectate de o formă sau alta de dependență. în plus, nici nu ai prea multă încredere în tine și în capacitățile tale. —Asta-i o prostie, am bolborosit eu. E ilogic. —Dar asta e situația. E cunoscut faptul că oamenii care devin dependenți de diverse substanțe au deseori personalități similare cu a ta. —Am înțeles. Deci oamenii se nasc dependenți de substanțe? am spus eu disprețuitoare. în cazul ăsta, ce șanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
alterat relațiile dintre ele punând la îndoială corectitudinea pozițiilor lor inițiale. Universul meu interior s-a cutremurat, totul a ajuns cu susul în jos, pozițiile au fost schimbate, totul a fost mutat în locuri care, cândva, mi se păruseră nepotrivite, ilogice, imposibile. Dar, împotriva voinței mele, a trebuit să recunosc că acum totul se găsea în locurile unde ar fi trebuit să stea tot timpul. Viața mea era o epavă. Nu mai aveam nimic. Nici un fel de posesiuni materiale. Asta dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a acestor tipuri. Gravul decalaj dintre esență și aparență al civilizației burgheze și mahalalei intelectuale este ilustrat de minune prin caricatură. Dispunând de un simț mimetic excepțional, Caragiale a folosit caricatura sub forma parodiei. Ilustrative sub acest aspect sunt discursurile ilogice și lăcrimoase ale politicienilor. S-a mai reproșat lui Caragiale lipsa analizei psihologice a personajelor (Gherea). Caragiale era de părere că acestea sunt „marafeturi uzate” și că personajele trebuie să aibă laturi ale profilului lor incomplet precizate, pentru a se
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
terenul unde „făceam“ armata, știam că voi auzi ofițereasa urlând la mine că iar n-am coafura regulamentară. Și mai era o chestie cu chipiul ăsta - sau poate numai în amintirile mele e așa, că mi se pare totuși prea ilogic, chiar și pentru armata Republicii Socialiste România. Dacă - și numai dacă - îl aveai pe cap, trebuia să saluți într-un anumit fel, care mi s-a părut întotdeauna foarte complicat, toate „gradele“ pe care le întâlneai pe stradă. Ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
am găsit-o în sfârșit, am urmat-o numaidecât. Dar dracu’ s-o ia! Văd că nu m-a adus la nimic din ceea ce mi-am dorit eu atât de intens, însă alta, mai acătării, n-am... Începe a deveni ilogic și neclar, fir-ar să fie! Este ca o ecuație în care, deși îți sunt date toate datele, nu poți determina, cu niciun chip, rezultatul bun. Și totuși, cu siguranță că trebuie să mai fie un mijloc de desăvârșire; știu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
turbate, care să ducă la tulburări din toate părțile, începând cu aceeași noapte. Dar asasinarea celor trei vasali superiori fusese comisă în secret și, chiar a doua zi, de la Nagashima fură trimiși soldați să atace toate castelele vasalilor. Nu era ilogic ca oameni să considere următoarea mare bătălie iminentă. Încă de anul trecut mocnea ceva, dar flacăra care se învăpăia aici putea fi aceea ce-avea să pârjolească, în cele din urmă, întreaga lume. Nu mai erau pure speculații într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ori. Corăbiile fuseseră construite ca să supraviețuiască vreme de secole. Dar la 20 mai 1930, când apele fuseseră făcute să scadă cu peste paisprezece metri, pe fundul mâlos al lacului s-au descoperit două ancore. Toată lumea a observat că, în mod ilogic, se aflau foarte departe, la aproximativ trei sute de metri de corăbii. Apoi au apărut și funiile ancorelor, care nu se deterioraseră în veacurile cât stătuseră sub apă: s-a văzut că fuseseră tăiate brusc, cu o lovitură de secure, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cursul săptămânii precedente, Helen își îndepărtase de mine aria de interes, repartizându-ne parcă pe mine și pe accidentul acela unui trecut a cărui realitate n-o mai recunoștea. Știam că era pe cale să intre în perioada aceea de promiscuitate ilogică prin care trec majoritatea oamenilor după doliu. Coliziunea mașinilor noastre și moartea soțului ei deveniseră cheia unei noi sexualități. În primele luni de după moartea lui, ea trecuse printr-o serie de aventuri rapid consumate, ca și când luând organele genitale ale acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai interesantă decît doctrina și chiar mai valoroasă decît ea” și că ideologia ei este constructivismul; altminteri, „rețeta” duce la standardizarea și anonimizarea semnatarilor: „Numele autorilor aproape nu mai interesează. Variațiile sînt pe aceeași temă, un șir de cuvinte asociate ilogic și bizar, redate în versuri tipografice de diferite lungimi. Idei, simțiri — nu există. În schimb imagini pulverizate, cuvinte în dezordine, formule cabalistice, semne telegrafice, cutezări impudice — cîte doriți!”. Din păcate, ironia autorului degenerează aproape de fiecare dată în pamflet suburban și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai rău. Interesant este că Emilian (ca și E. Lovinescu!) nu face vreo diferență între „primele poeme” - scrise în România, publicate în Contimporanul - și poemele din faza dadaistă franceză, ambele constînd în „asocieri neprevăzute de cuvinte sau imagini” și „stilizări ilogice, reduse uneori la simple jocuri lexicale”. Stupefiat de faptul că „aceste capricioase aiurări departe de a’l compromite pe autor, dimpotrivă îl supravalorifică”, el constată, pe bună dreptate - citînd din antologia noii poezii franceze de la Ed. Krà - că „s’a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]