13,885 matches
-
cu releul TV de pe Coștila, Munții Ciucaș și Piatra Craiului pot fi admirați în toată splendoarea de pe acest drum, iar creasta masivului Iezer-Păpușa poate fi cuprinsă dintr-o privire. „Vârfurile Negoiu și Moldoveanu pot fi atinse cu mâna, evident, ca iluzie optică! Iezerul are avantajul de a fi ceva mai la sud față de linia Carpaților Meridionali, astfel că are o priveliște panoramică către toți munții din jur. Se vede bine aproape tot: Făgărașul, Căpățânii, toți munții! Mai ales toamna și iarna
Drumul care traversează Masivul Iezer-Păpuşa, traseul care detronează Transfăgăraşanul şi Transalpina [Corola-blog/BlogPost/93805_a_95097]
-
planuri sau nivele suprapuse (Lucian, pacientul, care-și povestește coșmarul, parcă trăit aidoma, Lucian actorul permanent împreună cu ceilalți eroi din roman). Pe parcursul cărții există mai multe explicații cheie sau soluții. De exemplu, cu măiestrie, autorul ajunge să explice titlul cărții, iluzia ,,pentru Occidentul-salvator, pentru Occidentul-justitie’’ (p. 211), care în final (ironia soartei!) duce la nefericire, concepția despre statele lumii, necinstea lor, lipsa lor de morală, jocul dublu al țărilor capitaliste vis-à-vis de ,,apărarea Rusiei’’ (p. 212), diferența dintre o Românie care
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
ar face mofturi, precum cele deja cunoscute. Acest Rogozin occidental, numit Stoltenberg, se bate singur cu mâna pe piept, afirmând infantil: „Avem acum totul pentru a face o Forță de Răspuns a NATO puternică, mai rapidă și mai capabilă.” O iluzie. Acceptul unor miniștri ai apărării, teoretic, de curtoazie, diplomatic, nu are nimic de a face cu realitatea din teren. Fără alocări bugetare substanțiale, doar cu iluzia că Unchiul Sam - a se citi SUA - va descuraja ursul siberian - a se citi
NATO? O iluzie… SUA? Singura certitudine Citeste mai mult: adev.ro/nvx5h2 [Corola-blog/BlogPost/93917_a_95209]
-
face o Forță de Răspuns a NATO puternică, mai rapidă și mai capabilă.” O iluzie. Acceptul unor miniștri ai apărării, teoretic, de curtoazie, diplomatic, nu are nimic de a face cu realitatea din teren. Fără alocări bugetare substanțiale, doar cu iluzia că Unchiul Sam - a se citi SUA - va descuraja ursul siberian - a se citi Forțele Armate ale Federației Ruse, care au un efectiv de 760.000 de militari activi și se bazează, la nevoie, pe 2.500.000 de rezerviști
NATO? O iluzie… SUA? Singura certitudine Citeste mai mult: adev.ro/nvx5h2 [Corola-blog/BlogPost/93917_a_95209]
-
atâția ani de la căderea comunismului? De ce acceptăm ca, în continuare, memoria luptătorilor anticomuniști să fie călcată în picioare și, la 22 de ani de la aparenta schimbare a regimului, încă nu le sunt recunoscute meritele? De ce ești drogată, scumpă Românie, cu iluzii occidentale? In Occident, unde pleacă bieții români să facă o pâine, germanii, francezii, englezii îi tratează ca pe niște sclavi, fiind român ești privit ca o subrasă, în Anglia un non-european are mai multe drepturi și privilegii doar datorită faptului
„Dumnezeu a fost ucis de Occident” [Corola-blog/BlogPost/93956_a_95248]
-
teatrul de stradă arogant și cultura de margine, sau noncultura”. Volumul este „un îndemn să ne păstrăm coloana vertebrală vertical în fața nesiguranței și obscurului, a nonvalorilor, a realității pe care o trăim zi de zi, în care gloria este o iluzie, iar a fi un visător este o nenorocire”. A urmat apoi înmânarea premiului, constituit dintr-o diplomă unicat și o lucrare a pictorului Ionel Popovici. Simeon LĂZĂREANU Foto: Ionel BĂLTEANU Cadru Titlurile apărute în anul 2013 1. „ANTOLOGIJA RUMUNSKE PROZE
Un an editorial, într-o singură zi [Corola-blog/BlogPost/93949_a_95241]
-
beau cu urechile mijlocul tău este o tipsie de argint pe care petalele buzelor mele stau cu pleoapele în jos buzele tale sînt ca cilindrul Torei, cu cît le repet mai mult, cu atît ating înțelesul uitînd efortul cuvintelor Unitatea iluziei Dormi atît de frumos încît pleoapele tale nu despart ci unesc realitatea de vis și ființa ta este întreagă în două lumi deodată ești ca un cuvînt care chiar în timp ce e scris își este erată Embrion Inimă, ia-ți femeia
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
lucru, există, iată, o autonomie a personajelor (dată de viața însăși) pe care scriitorul este dator să o respecte. în Cele două Românii, Gabriela Adameșteanu definește prozatorul ca fiind cel care "ascultă replicile și discursurile oamenilor Ťpe viuť și are iluzia că aude și fragmente din fluxul interior care contrazic sau completează cuvintele rostite" (p. 21). Prozatorul ar trebui, astfel, să beneficieze de un ochi ciclopic ("privirea inumană din interiorul său" - Limitele rescrierii, p. 300) și de o ureche hiperacustică. în
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
arăta atît de diferit" îi urmează destul de curînd starea pustiitoare pricinuită de constatarea că această diferență înseamnă, cel mai adesea, înstrăinare: "cu fiecare clipă e tot mai mult altcineva decît mine". Eroina nu se teme să pună sub lupă propria iluzie spunîndu-și "că-n afecțiunea mea pentru el, chiar Petru intra destul de puțin". Identitatea Letiției prinde contururi ferme (menite să nu fie niciodată definitive) atunci cînd descoperă că "mă clădisem în toate zilele astea, ca și cînd m-aș fi clădit
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
virgine, mitraliam roua în zori și-n amurg, seara adastam uituci în straturi de brusturi, dis-de-dimineață bombardam iarăși cu bombe de bulion metropolele, recitam, zvăpăiați, cocoțați pe case, pagini din Baudelaire, din Apollinaire, din Lautreamont, din Sade, bătătoream cu sîrg iluziile întregii generații, desființam orice flutur și-l transformam în fîntîni, în stîlpi, în religii... Gong de final, băi! De trei ori... gong!!!
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
făcut loc în lume, într-un fel năvalnic, strălucind, trăgându-l pe Vona în mijlocul a ceea ce lumescul numește glorie, mai întâi pe tânărul ce-l scrisese cândva dintr-o răsuflare, apoi pe bărbatul sceptic, cel ce nu-și mai făcea iluzii, care nu mai avea puterea să creadă că i se poate întâmpla una ca asta, că Dumnezeu îl veghea și-i pregătea o surpriză. Mereu elegant, un domn, niciodată altfel, chiar dacă un pic old fashioned, Alexandru Vona a primit gloria
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
mele "moderne" cu "Austru"... "...Doamne, îmi ajunge, îmi prea ajunge! Numai dăruindu-ne somnul și moartea ai fost milostiv cu noi; numai îngăduindu-ne să dormim, în sfârșit să murim..." "Azi 1 dec. 1991 - încep al 58-lea an fără iluzii, fără puterea de a continua, fără speranța de a mai apuca timpuri mai bine, cu țara, cu noi..." " Când bântuie gândul sinuciderii nici dispariția ta, ești convinsă, nu ar salva existența celorlalți..." " Se apropie aniversarea a 60 ani - și iar
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
-ul deznădăjduit al Domnului Baciu: trăise acele zile nu doar ca pe un dezastru național, dar și ca pe o tragedie personală: "nu asta e țara mea, nu ăsta e poporul meu!", plângea în hohote, pustiit. Spulberate definitiv erau toate iluziile lui de-o clipă. Și, pentru a doua oară în viață, a fost pe punctul de a face un pas pe cât de disperat, pe atât de utopic la vârsta lui: "Mamă dragă, vreau să emigrez!". Nu a făcut-o; nu
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
ne recăpăta fața umană. Nu era ușor. Destinderea, cel puțin în primii săi ani, părea să înainteze pe drumul cel bun, dar unii, destul de puțini, cel ce vorbește acum printre aceștia, nu se îmbătau cu apa rece, nu-și făceau iluzii deșarte. Nu ne-am îndoit nici o clipă că Gardienii Societății Captive, chiar dacă în destule clipe aproape invizibili, aproape inofensivi, continuau să stea de veghe la porți. La prima vedere, peisajul cultural fusese radical schimbat, libertatea totală în spațiul avangardei oferită
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
sacrosancte tabuurile privind legitimitatea Regimului. Căutam - unii dintre noi, mulți sau puțini, nu știu - cu disperare un mijloc, un proiect, o tactică bazată pe modestele posibilități materiale de care dispuneam, pentru a strecura printre zăbrelele Puterii speranțele, până atunci interzise, iluzia înfiripării unui dialog uman autentic, sfidând canoanele ideologice cu publicul pe care-l visam. Trebuia să existe, ne spuneam, un program, o formă estetică inedită, un mesaj amețitor ca parfumul unei flori tropicale care să adoarmă vigilența cerberilor... Așa am
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
-se dispensa când vor de fantezia pauperă a Celor Mari. Asta nu însemna că mă așteptam la o bună primire, existau toate condițiile pentru a fi considerată o carte absurdă, inutilă chiar, infantilă poate, cum mi-aș fi putut face iluzii? Cum mi-aș fi putut imagina că societatea epocii, după două decenii de muțenie, extenuată, derutată și manipulată, ar fi putut fi receptivă la apelul unui ideal atât de exigent, de total ca Inocența, starea de grație și, de ce nu
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
scuză de a-l fi obosit cu întrebările sale: Îmi place uneori să vorbesc despre poezie cu tinere fete ca dumneavoastră". Cinicul și dezabuzatul Ilya Grigorievici nu putea să sublinieze mai clar bunacredința naivă a celuilalt... "Dumirit" asupra prăpastiei dintre iluziile sale din tinerețe și realitatea comunismului la putere, Miron Radu Paraschivescu și-a fixat o linie de conduită, în decembrie 1952 - pe care, într-o măsură importantă, o va și urma, până la sfârșitul existenței sale: "să colaborez cu regimul numai
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
e decernat unuia ca MRP?... Obrăznicia era doar o glumă stângace, și încă una "tradusă" de susceptibilul poet: "Nu era spus explicit, dar limpede sugerat." Las acum de-o parte obsedantul vector ideologic din viața lui Miron Radu Paraschivescu - cu iluziile și dezamăgirile sale comuniste. Revenind la Journal d'un hérétique, mă conving că, oricât de prezentă este prin pagini preocuparea politică, ea nu strivește nicidecum bogatul ansamblu de însemnări intime. Diaristul e interesat de toate ale vieții, începând cu sexul
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
prezența acelui corp nelocuit rece sfârșit descompunându-se lent sub lumina neoanelor PANASONIC, de paloarea sintetică a oricărui produs în serie până la urmă câțiva câini s-au apropiat prudenți adulmecând toată mizeria lumească și tristețea trupului străbătut cândva de dorințe, iluzii și pasiuni au așteptat puțin și au început să latre parcă s-ar fi întrebat dacă au înainte un om sau o floare apoi s-au așezat împrejur, greoi și docili, uluiți încă de tăria miresmelor sale. *** Alunec fără zgomot
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
deschid ochii, mi-e frică de macaralele prăbușite peste Mangalia Se aud cîinii lătrînd în grădina de la Casa cu Olane - acolo șezum și am scris în cartea de taină despre Dunăre, despre Rin despre Iolande și Ane-Marii E Tomis? E iluzie? În ce an, în ce veac? Triste și Pontice, Metamorfoze, pe țărmul traco-sarmato-slavo-tătărăsco-grecesc-dobrogean al latinului exilat între gratii-hipnoze... A trecut și 1 Mai. Și 2 Mai. Și Vama Veche... Ambiguitate. Contemplare a clepsidrelor răsturnate în mare... HARABABUR| Astfel m-am
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
n-o să mă mai vait, gata, o trag pe propria mea piele) și citesc mereu 7 poeme și Visele trimise de Marina (sora mea de caritate!). Pisicele dorm interminabil, e-o lene, o tihnă, un godin, o descompunere a tuturor iluziilor mele de adolescent! Simt cum mă pierd, țip către voi, dați-mi cărți, dați-mi dragoste; iar am devenit idiot și patetic. Iar tu scrii ca un disperat, ca o mașină, ca o sută de mașini. Te mînă moartea din
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
pictat. Ce simplu... Ce simplu ți se pare Când te trezești din somn Să știi unde te afli, Să fii în miezul lumii Și să primești cadouri Doar pentru că exiști. Aceleași tabieturi, în jur aceleași chipuri îți dau un timp iluzia C-așa va fi mereu. Dar drumul către ușă Se face tot mai lung, Și apropiații parcă Stau numai în culise Iar când deschizi fereastra Decorul s-a schimbat. Odăile din casă îți sunt necunoscute Și omul din oglindă Se
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
timpul e imobil // în timp ce luna acestei dimineți s-a prefăcut în cenușă // iar cenușa s-a prefăcut în lună // deasupra unei antedeluviene păduri / (din cofetărie i se vede-un colț) // scrii și-nghiți virgule cum lacrimi / scrii și-ți lași iluziile / să-ți încâlcească sintaxa cum vântul iarba // scrii și triumfi scriind nimic despre nimic. A doua artă poetică, Nu te, este rostită cu totul altfel : nu mai avem într-un plan ușor îndepărtat pe insul scriptor, perceput ca un Tu-Eu
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
moarte și înviere, și iarăși mă învie pînă la moarte, atît de frumoasă, pe cît îmi așez gura pe lacrimă ca pe un sîn sterp în care dorm visele copiilor morți înainte de a se naște, și din ceaiul băut numai iluzia face umbră peste lipsa ei furișată, gînd mărunt, fără raza din care coboară să-mi lucească în ochi, mai mult nu ar fi putut, nici o altă femeie nu mi-ar fi umblat acum prin sînge ca o boală oblojită de
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
sufletul ca într-un ochi lumina îngropînd întunericul, știe ea cîtă frumusețe a ascuns odată cu ea, de parcă într-o galerie adîncă din munți mîinile murdare ar căuta aurul fir cu fir în lacrima așezată în nor ca într-o fereastră iluzia copilului rămas singur acasă, poate nu, poate numai iluzia mea zburdă prin casă și sărută covoarele prin care urmele pașilor ei încă se mai aud, poate că nu, numai eu mor și înviu cum face sîngele în trupul răstignit, ca
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]