19,706 matches
-
arătau oare? Se sperie la gândul că trecuseră atâția ani. Apoi, încet-încet, se lăsă legănat de acest refren absurd, până ce nu mai rămase din el decât niște silabe fără sens: li-a...ti-na-li-na-na-na...na... Mirabelle Nu știu dacă-ți poți imagina cum arată o pisică norvegiană. Cenușie, cu striuri verde închis, ca brădetul din munții lor. E o pisică de pădure, un soi de lynx, cu urechi ascuțite, prelungite cu smocuri de păr, ca niște cornițe drăcești. Când Margot a plecat
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
prinde bine să ai un suflet în casă" - îi spusese, și Gunnar a acceptat. Cu trei luni în urmă, Birgitta, soția lui, murise. Era, într-adevăr, singur. Rudele, câte îi mai rămăseseră - doi veri - trăiau foarte departe, dincolo de Cercul Polar. Imaginează-ți două odăițe la etajul 5 1/2 într-un bloc înconjurat de brazi. Dacă în cămăruțele astea vei înghesui niște canapele și fotolii grele, două dulapuri țărănești, din Dalecarlia, totul împodobit cu perne și pernițe; dacă pe parchet vei
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
cușca ei și a dus-o la veterinarul din Stureby, care i-a făcut injecția letală. Gunnar a mai trăit doi ani, ultimul la azil. Când a simțit că se apropie ceasul, a chemat un preot. }i-ai fi putut imagina așa ceva?! El, care toată viața a fost comunist și ateu! Ei, da, s-a spovedit și-a murit cu convingerea că el o omorâse pe Birgitta... Fotografia Faleza era mărginită de o balustradă vopsită, pe vremuri, în alb. Vopseaua se
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
i se propagă cu greu, Se lovește de pereți, Se-ntoarce, Se lovește de lucruri: Mă tot gândesc la o fată care-mi place mult... Părul lui de Făt Frumos Plutește imponderabil printre noi, Uneori îl simt deasupra Și-mi imaginez că mă-nvelește. Un pește plat îi trece senzual pe lângă obraz, Apoi se-apropie, Dar din mine doar mușcă și mușcă Bucată cu bucată Din spate. La fiecare mușcătură Vocea mea abia ieșită Se lovește de perete: Cine? Cine?
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
grand!" Un proiect "mare"? Ce-ar putea fi? Nu poezia mi-ar îngădui aceasta, ea care refuză sau dă cu asupra de măsură, după bunul ei plac. Proza, nici ea. Doar în critică, în eseul critic, așa ceva s-ar putea imagina. Dar în nici un caz la modul "cantitativ", ci tot compact - ca Al. Călinescu el însuși, ca Matei Călinescu în Fragmentarium, ca Mircea Martin, ca N. Manolescu în seria de Teme... Viitoarea mea Scurtă istorie a poeziei române, care va exista
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
discursuri, flori, plânsete, bucuria că erau împreună se compara inevitabil cu ceva grav și străin, dar niciodată moartea nu a fost mai departe de ei decât atunci. Privirea însuflețită îi trăda atunci cînd încercau, ba unul, ba altul să se imagineze într-un scenariu similar. Aleile pline de lumină ale cimitirului își cerneau frunzele galbene într-o ploaie foșnitoare în timp ce ei se pierdeau, printre cavouri, nepăsatori și sensibili, vorbind ușuratic despre moarte și viață, cu fețele prinse una de alta și
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
decît sordidul nostru cotidian, căruia, îi acordați prea multă atenție, după umila mea părere! Chiar nu v-a trecut prin minte să scrieți un roman istoric? S-ar vinde bine și cenzura e mai puțin atentă la astfel de subiecte. Imaginați-vă doar ce somptuos putea să pară acest mic palat acum o sută de ani, atunci cînd se spune că domnitorul Cuza l-ar fi făcut cadou Mariei Obrenovici! Mai ales ținînd seama de cum arăta atunci Bucureștiul! Știți ce? N-
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
în neliniște alăptează în draci o irezistibilă și nesătulă Julietă plină de pistrui și coșuri pubertine stă la rând și neastâmpăratul Romeo care o sărută din când în când pe glezne acolo ar fi zona ei erogenă lumea își poate imagina însă orice buzele lui devin tot mai cleioase și îmbujorate Aplaud cu frenezie spectacolul pare decupat dintr-o tragi-comedie cu actori profesioniști educați prin spitale de psihiatrie / se întunecă de ziuă aud un oftat agitat ce seamănă cu respirația unei
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
să însemne ideea mai limpedelui decît limpedele?): Nimic nou dincolo de spațiul acestei foi. / Ridic ochii și văd cum plutește / pe-n fundal limpede / o pasăre și mai limpede". În antiteză, poetul construiește, imaginativ, o lume aproape materială: "Nimic nou. Mă imaginez trăind / pe fundalul unei lumi reale / și văd cum plutește o pasăre adevărată / atît de adevărată încît aș putea face / să i se întîmple ceva". Cele 10-11 pagini, cît ocupă în antologie versurile lui Emilian Galaicu-Păun, gest generos al antologatorului
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
bucura că răul există și avea o voluptate masochistă a suferinței (p. 60). Elisabeta Smeianu, femeia damnată (p. 108), va deveni în cele din urmă, prin uneltirile medicului ginecolog Viorel Untaru, soția unui Horia distrus și distructiv. Nu se poate imagina o combinație la fel de morbidă. Prozatorul merge pe linia dostoievskiană de a imagina o culme în diabolizarea unei feminități maladive, ce-și caută ieșirea în extazul mistic, mai degrabă eretic decât acceptabil în linia freneziei erotice de comuniune cristică. Aici se
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
60). Elisabeta Smeianu, femeia damnată (p. 108), va deveni în cele din urmă, prin uneltirile medicului ginecolog Viorel Untaru, soția unui Horia distrus și distructiv. Nu se poate imagina o combinație la fel de morbidă. Prozatorul merge pe linia dostoievskiană de a imagina o culme în diabolizarea unei feminități maladive, ce-și caută ieșirea în extazul mistic, mai degrabă eretic decât acceptabil în linia freneziei erotice de comuniune cristică. Aici se află tot scandalul acestui roman. Ecaterina e mai întâi o schizofrenică. E
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
de o asemenea tărie a sintezelor, se circumscriu bătrâneții, cea care are o cohortă de metehne, coborându-l pe emițător din sfera de gheață a raționalului, la nivelul concretului oribil. În marginea situației implacabile, Paler a scris: “Nu mi-am imaginat că mai grav decât decadențele și frustrările fizice e genul de modestie la care te constrânge bătrânețea”. Se deduce, deci, sinceritatea care operează În toate formulările lui Paler În convorbirile purtate (În altfel, și cu un limbaj mai ductil, decât
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
București, 4 iulie 2009, la 55 de ani... DE ÎNDURARE Da, mirare sunt toate! Aidoma credinței În umbra cea veșnică și neînțeleasă. Fraged sub chiparosul rostirii, iată-mă, Într-o nouă și nesperată ipostază a inimii, temător și nedumnezeit ateu... Imaginați-vă! În umbra secundei stau eu, arhanghel al nemuriririi, cocoțat pe calcanul de ardezie al unui prezent sugrumat! Nici un război, nici o murire nu mă mai poate intimida. Nici lacrima urzicilor din comuna Balaci, nici sângele vărsat pe câmpul de luptă
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
a prezentat publicului lugojean un program cu adevărat ales. Însă ne-a cucerit, chiar mai înainte de a fi cântat programul până la capăt, prin atitudinea sa de o fermecătoare modestie și totuși atât de plină de căldură. Nici nu poate fi imaginat ceva mai nepretențios, mai modest decât Enescu pe podium. Frac uzat, ghete, cămașă simplă (nu era preocupat de efectul exteriorului său). Dar când, cu ochii închiși și cu o simplitate nemaiauzită, lăsându-se purtat pe aripi de extaz, a cântat
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
În acest feeric ropot./ Primăvara lung răsună prin văzduhuri, cadențat,/ Iar ecoul blând răspunde "Adevărat a Înviat !.../ și când templele sfințite deschid vechile lor porți/ E-ntr-un gând Întreg pământul : A-nviat Chistos din morți..." D. Zamfirescu, În poezia "Ghetsimani" imaginează ultima rugăciune a Mântuitorului În grădina Gethsemani, adresată cerescului Tată. "Părinte, tu ce toate cele/ Le duci pe dreapta lor cărare,/ Ce cârmuiești prin haos stele,/ Talazuri pe pustiu de mare ... Părinte, Tu ce-ai pus În mine/ Senin din
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
desigur și cratima, adică liniuța dintre cuvinte. Biata liniuță astăzi a preluat funcțiile celor trei apostrofuri naturale ale limbii și pe cele ale cratimei vechi. Limba română este, În fond, singura limbă romanică fără apostrof În scriere. Își poate cineva imagina franceza lipsită de acest semn? Da, dar În anii '5o, anii electrici, nu este așa, lumina nu mai venea de la apus... 3. LUMINA, CA EXPRESIE. Din textele văzute până acum rezultă că În epoca eminescienă erau doi termeni, luminare și
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
cad din mine că frunzele moarte din copac'. De aceea, Rugul Aprins care a fost Eminescu nu îl poate stinge nici un furtun de pompier cultural.” La mulți ani, Dan Puric ! CRONICĂ UNUI SUFLET „GEORGE FILIP DIN PONTUL EUXIN” Mi-l imaginez pe Poet În dimineața aniversării sale, visând cu ochii deschiși dar Încă robiți de vibrația care plutește În aer deasupra să asemenea unui val uriaș gata să se lase peste firava luciditate de dinainte de soarele dimineții, vorbind cu un Înger
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
Africa de Nord, fiind considerată regina instrumentelor, substituind într-o mare măsură rebab-ul, care continuă să subziste datorită timbrului său tradițional specific. Comportament și tehnici performative Diferite tehnici performative sunt încă în uz pe teritoriul Africii de Nord și ne putem imagina că existența acestora datează încă din perioada Al-Andalus. Tehnica responsorială între solist și un grup de cântăreți : solistul intonează prima structură melodică, ce este reluată imediat de către grupul format din maximum cinci membri. Repetiția structurii de către cor poate fi identică
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
XX, analizând și comparând înregistrări efectuate la începutul secolului, cu înregistrări ale acelorași lucrări efectuate la sfârșitul secolului. Unele dintre ele sunt atât de diferite, încât cu greu pot fi recunoscute chiar și de către un muzician avizat. Putem să ne imaginăm doar - din lipsă de materiale sonore anterioare - că aceste modificări și evoluții ale repertoriilor arabo-andaluze s-au petrecut și în trecut și deci, este practic imposibil să avem o idee clară asupra aspectelor performative și interpretative existente în Evul Mediu
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
face vizibil sufletul Îndoliat și mijloc de exteriorizare prin care omul Își poate recupera umanitatea. Ileana Mălăncioiu Înțelege moartea În cheie creștină și paradoxală, repudiind iluzia, Înșelăciunea consolatoare, ficțiunea justificativă. Morții nu Îi sunt căutate definiri metaforice, nu Îi este imaginată o topografie liniștitoare ori o constituție logică. Moartea este străină și dușmănoasă, o taină cumplită, respingătoare. O realitate care, prin greutatea și concretețea ei, anulează tot ceea ce nu este „real”, inclusiv promisiunea vieții veșnice, a raiului. Nicio mângâiere, nicio iluzie
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
Porcul de ANDREW COWAN V-ați imaginat vreodată că viața cuiva s-ar putea Învârti În jurul unui porc? Presupun că nu... și cu atât mai puțin viața unui adolescent... Andrew Cowan trece de această barieră a raționalului și creează o poveste spectaculoasă, iar porcul pe care Danny
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
Asupra istoricului acestei teme în literatura Și filosofia greacă, interesant este studiul semnat de Anne Carson, EROS the Bittersweet. An Essay, Princeton University Press, 1986. footnote>. Origen continuă prin a explica efectul emoțional al rănii invitând retoric cititorul să-Și imagineze o panoplie bogată de senzații, cogniții Și speranțe: „Dacă este cineva care a fost străpuns de sulița iubitoare a cunoașterii de El astfel că tânjește acum după El zi Și noapte, nu poate vorbi decât despre El, nu poate auzi
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
ca punct de plecare realitatea familială a scriitorului. Astfel, autorul regăsit În personajul Roy Își va rememora copilăria marcată de divorțul părinților, de momentele petrecute alături de mulții iubiți ai mamei, de a doua soție a tatălui, dar și de acesta, imaginându-și apoi o experiență petrecută În compania lui pe o insulă din Alaska, al cărei scop era descoperirea unei soluții pentru viața trăită În egoism, Înșelăciune și deseori, imoralitate la care, copil fiind, a asistat. Deși nu sunt adepta judecării
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
imaginea tatălui, acum iertat de toți, dar mai ales, de propriul fiu: „Mica placă de granit satisface destul de bine și propriile mele nevoi (...) din Înalt am impresia momentană a unei bătăi din aripi insistente, pline de speranță, aproape că Îmi imaginez că tata a venit În cele din urmă la viață.” În romanul lui David Vann, adevărul devine legendă, iar legenda reușește să dea consistență și sens adevărului.
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
sfărmate, În mâini transpirate, În Îngeri fără aureolă și În pahare care se umpleau la nesfârșit. Un fel de Țară a minunilor În care iepurii vorbitori Își scot jobenul și rămân goi, căci trucurile nu mai pot măslui realitatea. Societatea imaginată de Jones e o junglă În care rănile de briceag pe care și le face Lewis, luciditatea lui Înecată În alcool, uimirea În fața tandreții unei semiprostituate sau În fața forței interioare a lui Kit nu sunt decât fațetele unei nevoi disperate
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]