594 matches
-
ea nu este prezentă. Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831) filozof german. Creatorul filozofiei idealismului german. A dezvoltat unele concepții filozofice printre care: raportul dintre spirit și conștiință, explicând modul în care acestea se manifestă; contradicțiile dintre natură și libertate, dintre imanență și transcendență. Concepția filozofică dezvoltată de Hegel referitoare la spirit pleacă de la percepția simplă, naivă prin conștiință, conștiința de sine, rațiunea, spiritul și istoria, revelația până la cunoașterea absolută a spiritului. Hegel a cercetat și a concluzionat faptul că știința este
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
Asupra mt-urilor diferitelor meserii, vocații și instituții, cf. Kramer, From the Tableta, pp. 89 sq.; The Sumerians, pp. 117 sq. Termenul me a fost tradus prin "ființă" (Jacobsen), sau "putere divină" (Landsberger și Falkenstein) și a fost interpretat ca o "imanență divină, în materia moartă și vie, neschimbătoare, statornică, dar impersonală de care numai zeii dispun" (J. Van Dijk). 8 R. Jestin, op. Cit., p. 181. Vom avea ocazia să le vedem importanța, analizând sărbătoarea babiloniană akitu (§ 22). Scenariul comportă hieros gamos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
postmodernismului față de realitate se întemeiază, în fapt, tocmai pe refacerea lucidă în text a unei lumi disperate și degradate. Forma simbolică a acestei demiurgii este, cum am zis, metaliteratura. Atitudinea ironică a autorului tocmai de aici vine, din asumarea acestei imanențe goale. În text, lumea se vede mai coerentă, însă din colțul lui un diavol ascuns îi face semn că dincolo de oglindă e neantul"244. Poezia nu mai comunică un anumit sens, ci se repliază asupra ei însăși, devenindu-și propriul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
științelor sociale pe bază empirică. Specificitatea gândirii sociale creștine în bazele ei epistemologice e dată de referința ei la un adevăr în același timp imanent și transcendent omului. De aici dificultatea înțelegerii ei, dat fiind că, afirmând în același timp imanența și transcendența adevărului etic asupra omului și a lumii, gândirea socială creștină este "structurată paradoxal". (Ibidem, 2002, p. 321). Diferențierea față de înțelegerea laică a asistenței sociale este că în creștinism este luat în calcul nu doar imanentul, adică ceea ce este
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
poată fi construite în funcție de nevoile tematice ale momentului, în aceste condiții ale anomiei și amneziei culturale. Și tocmai de aceea nu se justifică o ierarhizare canonică a esteticii moderniste a specificității mediului și a inerentei sale experiențe transcendentale față de estetica imanenței radicale a sfârșitului anilor '60, o estetică a contextualității și contingenței, a specificității sitului și a criticii instituționale și discursive. În raport cu dezvoltarea criticii obiectului și a contextului său de exprimare, a apărut o nouă tendință critică care a căpătat ulterior
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
valabile astăzi când mijloacelor clasice li se adaugă televiziunea și comunicarea on-line, extrem de facile și penetrante, cu impact masiv în mentalul colectiv. Realizează acea punte de legătură între știință și religie, prin faptul că argumentează științific dualitatea materie spirit și imanența spiritului în raport cu materia, fundamentând astfel creaționismul științific (nu dogmatic). „Demonstrarea existenței unei cauze primare a vieții, imateriale, unice și înțelepte este terme nul sublim la care ne conduce Fiziologia’’ afirma răspicat Paulescu în lecția din l8 februarie 105 în fața studenților
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sarcastic al autorului o meditație tulburătoare asupra naivității cu care ne pregătim pentru moarte, lăsând responsabilitatea faptelor noastre în grija unei forțe exterioare: . Personajul are revelația finală a propriei existențe, apelându-se. Gestul semnifică lupta împotriva destinului, înfruntarea divinității, ca imanență, asumarea condiției individuale și, mai ales, recuperarea unui trecut resemantizat, din perspectiva căruia să conștientizeze rostul firii: în-Sine (eul socializat) și Pentru-Sine (eul reflexiv, conștiința-de-sine) reprezintă un întreg organic, soluția ultimă a transcenderii , despre care Nicolae Manolescu notează: „. Imaginea simbolică
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
Mușatin și codrul) Această dăinuire e posibilă doar într-un spațiu în care cunoașterea se deschide unei comunicări directe între transcendent și imanent. în vechea spiritualitate dacică, zeii „expresie individualizată a transcendenței" (Zoe D.-Bușulenga) coborau în lume, „în domeniul imanenței", comunicau cu acesta idee pe care L. Blaga o va demonstra mai târziu în filozofia spațiului mioritic. Această „coborâre" e întruchipată în poezia lui Eminescu în simboluri diferite „imagini ale unei mitologii neînchise" (Zoe D. Bușulenga) ce se concretizează în
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
superstiții, oamenii au trecut la un stadiu superior, rațional, abstract. El propune chiar divizarea acestui domeniu pe două paliere: o sociologie statică și o sociologie dinamică, preocupată de progres și de transformarea societății. Nu putem să nu amintim de principiul imanenței schimbării al lui P. Sorokin (1941, apud Ungureanu, 1990, p. 254) prin care se încearcă explicarea sociologică a acestui fenomen. Acest principiu este descris prin trei propoziții fundamentale: * orice sistem sociocultural se schimbă ca urmare a mișcării lui adaptative la
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
decât să trezească conștiințe, să le ajute să simtă concret cât de multe forțe există în jur, să-i sensibilizeze pe cititori la ideea de trecut (al țării lor, al locului unde trăiesc), să-i convingă de morala trecutului, de imanența acestuia? Student: Are adevărul vreo legătură cu liberul arbitru? Unii filozofi susțin că adevărul nu există, totul e interpretare, așa că dacă eu văd o tablă neagră și altul o vede verde, e dreptul fiecăruia. Așa vi se pare? PA: Cred
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tradiție, prin instituții. Erou independent al întreprinderii spirituale, individul își selectează, își organizează și își subordonează în fond materialul religios în vederea unei cît mai reușite realizări de sine de nivel individual. Ocolul prin transcendență e justificat de rezultatul obținut în imanență referința la Dumnezeu permite să se dea versiuni ale vieții bune, superioare celor oferite de sistemele de gîndire care se lipsesc de Dumnezeu. S-ar putea spune că răsturnarea copernicană a conștiinței religioase actuale conduce la (încă) o secularizare a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
milenarele reușite în veac, amestecul cu lumea aceasta, sacralizarea atîtor categorii și corpuri istorice. Se apropie înfricoșata judecată împotriva culturii, înfricoșata judecată împotriva istoriei, profetizează undeva Berdiaev. Produse derivate, potrivit lui Ko\akowski, obiectivări care riscă să prindă umanul în capcana imanenței, potrivit lui Berdiaev, performanțele istorice și culturale ale religiei sînt limpede situate de amîndoi în condiția lor secundă, față de care axul credinței își păstrează suveranitatea. Printre alți gînditori contemporani, Koakowski, cu tăișul lucidității raționale, Berdiaev, cu suflul revoluționar al intuițiilor sale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
e tocmai această limitare simetrică în timp și în spațiu. Dar în cazul acesta ce se întâmplă cu religia absorbită pe de a-ntregul în cultură și identificată cu ea? Se întâmplă că suferă soarta culturii, adică devine o simplă imanență, o putere în captivitatea timpului și a spațiului. Ajunge în cazul acesta o simplă iluzie de religie. Singură concepția creștină pune în lumină justă raportul dintre religie și cultură. Creștinismul e religia de origine supranaturală. Ca revelație divină, obârșia lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cât și pentru slujirea unor scopuri ale Providenței, de salvare a omului. E aproape de prisos să adăugăm că pozitivismul vremii noastre respinge ideea vreunei intervenții divine în inspirație și o tratează ca pe un fenomen psihologic în marginile naturale ale imanenței, căutându-i corespondențele și aderențele în faptele sufletești comune, fie normale, fie anormale. Mania într-adevăr patologică de a explica geniul prin ereditate bolnăvicioasă sau prin morbiditatea personală a celui care îl poartă se exercită de preferință în domeniul inspirației
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
decât o autodescoperire: propriul inconștient apărut ca flota din adânc, în orizontul conștiinței. N-ar fi vorba deci de nici un dualism real, de nici o putere transcendentă care își impune dominația, ci de o proiecție a inconștientului în marginile stricte ale imanenței psihologice. Teoria lui James însă nu rezistă criticii. Ea ar fi verosimilă în cazul când toate inspirațiile și toate convertirile ar fi precedate de o perioadă de pregătire, de coacere sau de incubație. În cartea sa Psychologie de la conversion, Th.
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
simbolizate în povestea Turnului Babel. Paradisul nu mai e cu putință decât în cerul și în pământul cel nou al transfigurării finale. Dacă în acțiunea de civilizare se manifestă apriga voință de a intensifica viața aici și acum, în marginile imanenței, dimpotrivă, în orice creație înaltă de cultură, în orice plăsmuire genială de poesie și de artă, se manifestă tendința fundamentală spiritului omenesc de supraviețuire. Experiența limitelor ce ne constrâng cere, prin contrast, libertatea nesfârșită; experiența durerii ce ne desfigurează cere
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este acela de "tărâm transcendent"413. Prin urmare, plasarea textemului a fi (venit) de pe ceea lume în preambulul "prelegerii" pe care urmează să o țină Domnu Stamatin echivalează cu o strategie diaforică, menită să scoată în relief opoziția ireductibilă NEBUNIE (= "imanență") vs. MOARTE (= "transcendență"). Această dizanalogie este mediată apoi, în manieră endoforică, cu ajutorul celeilalte expresii, în cadrul căreia culturemul săltat deschide o nouă dimensiune, a "verticalității" ontologice, grație schemei imagistice a ASCENSIUNII. În sfârșit, strategia epiforică a construcției de sens, pe care
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
total de acțiune, idee ce contravine dogmei creștine, căci libertatea își are și ea limitele ei firești. S-ar putea invoca faptul că ființa umană posedă liberul arbitru, adică dispune de posibilitatea de a alege între bine și rău, între imanență și transcendență, totul reducându-se la o opțiune de ordin interior a individului. Limitele libertății se circumscriu posibilităților umane de alegere, deciziilor și disponibilităților de a opta între mai multe formule de lucru. Instituirea cenzurii nu implică un atentat la
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ce îi conferă posibilitatea la aspirație. Nu degeaba Origen formula ideea potrivit căreia libertatea este condiția însăși a actului uman, ceea ce-l face demn de merit sau de repudiat; ea este legată de chiar demnitatea ființei spirituale. Libertatea este o imanență, o realitate intrinsecă a ființei umane care se manifestă prin refuzul unor forme de impietare asupra propriei naturi sau prin acceptarea voită a unor reguli și principii ce corespund structurii interioare. Din când în când, libertatea interioară poate fi supusă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
perspectivă la care, între primii, în modernitate a apelat Paul Valéry. Ridică la statutul de concept lucrarea autorului, unul capabil să-l înglobeze și să-l definească: "Am considerat, ne spune eseista, poietica/ poetica și în coincidența amîndurora în însăși imanența operei. Coincidență vizată sau nu de scriitor, și prin care el, uzînd de multiplele modalități ale figurii numite "punere în abis" (mise en abysse), o desemnează ca atare pentru cititorul operei, făcut astfel părtaș la tehnica de producere a acesteia
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a fost zidul de apărare în contra persecuțiilor, a martiriului creștin. Puterea de a rezista acestui îndelung asalt se află în întemeierea credinței creștine pe întruparea lui Dumnezeu în Hristos omul. Deci trebuie obligatoriu să recunoaștem legătura solidă și continuă dintre imanență și transcendență. Deplina comuniune dintre cele două se găsește în "Mireasa lui Hristos", dar o "anticameră" a fost și ea considerată dezirabilă și folositoare; în consecință, a trebuit să se înceapă construcția unei zone în care elementul istoric cultural să
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a trebuit să se înceapă construcția unei zone în care elementul istoric cultural să poată deveni gazda valorilor sacre, fără ca cele două să se contopească" (V.N.). Transcendența la care are acces creștinul a provocat o continuă neliniște lumii laice aservită imanenței, lume ce se simțea amenințată de a fi astfel umilită, reacția a fost continua persecuție și încercarea de anihilare a creștinismului. Umanismul creștin a fost cel care, prin blîndețe și înțelepciunea sa a reușit să-i îmblînzească furia. Transcendența, deschiderea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pentru spiritualitatea religioasă, spiritualitate promovată, în general, implicit, fără un accent special, fiind astfel benefică pentru ambele. Sub mantia umanismului creștin, a puternicei sale tradiții, frumosul e poarta inspirată prin care comunicăm cu Dumnezeu, e liantul, limbaj privilegiat prin care imanența și transcendența pot vorbi una cu alta. Virgil Nemoianu crede, și îndrăznim și noi asemenea, că, "tocmai în producțiile domeniului umanist își găsește frumosul exprimarea cea mai fericită, care poate fi contemplată sau analizată și care induce în sufletele publicului
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
gras". Exegeta, totodată, menționează: "Deși burghezia se proiectează pe plan social, semnificația sa este totuși spirituală: "O, cum omul a devenit concret..." zice altundeva Bacovia, aruncîndu-i anatema: ("Stă fără noimă catedrala / Azi într-un secol rafinat..."). O lume împietrită în raport cu imanența, oricît de rafinată ar fi ea, este condamnată. In cel de-al patrulea cîntec din Infernul, Dante enunță paradoxul și în această lumină dubla ironie a lui Bacovia apare teribilă" Merită citată și nota de subsol prin care este contextualizată
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
De altfel, Hick valorifică explicit și schema kantiană lucru în sine/ fenomen pentru a justifica (nepărtinitor) diversitatea experiențelor religioase: Transcendentul nu poate fi descris sau înțeles, este inefabil, transcategorial. Există o capacitate umană înnăscută de a-i conștientiza prezența, în virtutea imanenței acestuia în natura umană. Oamenii sunt conștienți în moduri diferite de realitatea transcendentă. Diferitele tradiții culturale nu sunt expresii ale experienței Realului în sine, ci ale manifestărilor acestuia în conștiința umană. Religiile sunt răspunsuri umane formate în culturi diferite și
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]