1,385 matches
-
nu este semnul unui alt tip de putere decât cel ancorat imanentului, imaginea unor stigmatizări dinspre absoluturi ce înnobilează? Resurecția aferentă inaugurării trăirii întru ascensiunea mistică impune saltul ontic peste complexitatea epuizantă a mundanului ca dimensiune cuprinsă în cadrele grosierului imanent. Cel dăruit acestei escaladări luminate teofanic dinspre piscurile transcendenței nu-și poate urma pasul vertical decât întru sacrificiul sinelui ca jertfă titanică și alogică aprinsă pe ancestralul rug al iubirii de celălalt. În acest context, nu se relevă experiența ascensiunii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care o propagă și susțin. Această comunicare circulară între actorii cotidianului și atmosfera sa globală asigură continuitatea mundaneității glisată pe fluxul neoprit al timpului. Omul evocat anterior ca parte, ca fascicol al erupției umanității ce-și aleargă destinul prin labirintul imanentului, poartă, prin urmare, stigmatul totalității de care aparține. Această reflexie-pecete așezată profund în viața sa individuală către ce modalități și imperative existențiale îi îndrumă ființa? Ce dorește, în esență, cotidianul de la cel a cărui soartă a izbucnit în mijlocul său? Un
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ecourile înalte sosite din nesfârșitul interiorității dar numai opțiunea personală alege între proiecția în deschiderile spirituale ale lăuntricului neglijând exterioritatea mundană și menținerea în sfera epuizărilor cotidiene ignorând dimpotrivă posibilitatea saltului în interioritate. Așadar, optarea în esență, pentru transcendent sau imanent revine numai conștiinței individuale după întâlnirea dintru început cu propunerea-chemare, cu apelarea și oportunitatea oferite din Absolutul ce-și întinde ne-țărmuirea dincoace de sufletul uman. Asumarea acestor oferte metafizice, deplina aderare la exigențele dobândirii lor constituie pasul ce inaugurează
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-i retrage propria individualitate din peisajul dimensiunii și interconexiunilor sociale. Mai mult, în interioritatea lui survine nu numai aspirația desprinderii de cetate alături de valorizările sociale prezente chiar în afara acesteia dar și năzuința evoluției spre înaltul transcendent prin depășirea titanică a imanentului. Aici nu este vizat un raport secvențial, din când în când, cu sferele transcendentului, o serie de proiecții reversibile spre acesta. Se intenționează o aderare ontică deplină la tensiunea lui, o mutație substanțială ce impune asumarea extremă a reflexiei nelimitatului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a reflexiei nelimitatului etern în parcursul unei vieți muritoare. Într-un astfel de context, intervalul existenței terestre nu doar interferează cu sacralitatea ce devine fondul unei continue trăiri mistice. Aici rugăciunea, contemplarea, meditația la transcendent nu mai survin din interioritatea imanentului ci dintr-o zonă metafizică intermediară, dintr-un corpuscul în care sufletul se înalță neîntrerupt spre deschiderea Divinului. Totuși, cum este posibilă o astfel de suprapunere a extazieriii întru mistic peste existența în dura și încarceranta corporalitate? Cum poate fi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deschiderea Divinului. Totuși, cum este posibilă o astfel de suprapunere a extazieriii întru mistic peste existența în dura și încarceranta corporalitate? Cum poate fi trupescul atât de ferm eclipsat? Care este motivația ce susține despărțirea radicală dintre aderarea la imperativele imanentului și cele ale transcendentului, desprinderea resurecționară a chemărilor spiritului de cele ale trupului? De ce nu se optează pentru o formulă de echilibru și simbioză între cele două instanțe ale ființei umane? În cazul celui care își asumă o continuă trăire
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
chemărilor spiritului de cele ale trupului? De ce nu se optează pentru o formulă de echilibru și simbioză între cele două instanțe ale ființei umane? În cazul celui care își asumă o continuă trăire mistică versiunea unor cedări și compromisuri față de imanent și corporalitate este exclusă. O astfel de situație ontică presupune curajul renunțării la imanent? Când apare drama sacrificiului și ce este sacrificat în esență? Oare autentica jertfă prezentă în acest caz nu își întinde aria adevărului dincolo de ce se înțelege
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
echilibru și simbioză între cele două instanțe ale ființei umane? În cazul celui care își asumă o continuă trăire mistică versiunea unor cedări și compromisuri față de imanent și corporalitate este exclusă. O astfel de situație ontică presupune curajul renunțării la imanent? Când apare drama sacrificiului și ce este sacrificat în esență? Oare autentica jertfă prezentă în acest caz nu își întinde aria adevărului dincolo de ce se înțelege, cel mai adesea, în limbajul cotidianului prin cuvântul sacrificiu, termen golit de semnificația sa
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
același scenariu doar mult mai extins temporar, cumulările personale ale omului ce a fost integrat vieții mundane de zi cu zi se relevă și ele supuse fragmentației, redistribuirilor și întru final ruinei spulberate de suflul extensie temporale. Întreaga arie a imanentului se dovedește un gigant conglomerat de iluzii și umbre ce-și mențin conturul preț de o voluptoasă clipă spre a se dilua apoi în obscuritatea indefinibilului. Conștientizarea acestui peisaj metafizic drept o realitate fundamentală ce aparține paradigmei umane nu poate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce se înveșmântă în constanta ascunderii de sine, brutalitatea care sfidează și oprimă, gândul josnic ce ignoră plângerile suferinde toate aceste distorsiuni macabre ale conținutului existențial sunt purtate de mâna noduroasă a nedreptății ca tirani înflăcărați peste ființa umană ancorată imanentului. Și totuși, pentru cel care primește străfulgerări din revelația mistică, tristețea conștientizării morții și a nedreptății drept constante prime ale vieții umane terestre, este profund estompată și, ulterior, proiectată în eclipsa impusă de adevărul unei dimensiuni superioare. Această dimensiune este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sau a înfricoșării este una totală corelată fiind cu absolutul a ceea ce se relevă a fi iubit sau determinând înfricoșare. Aici asistăm la un exces de tensiune afectivă dar și la instaurarea unei supra-cunoașteri în raport cu relativitatea și limitele cunoștiințelor din imanent. Spre deosebire de planul existenței consumate sub spectrul dominant al corporalității și cel al disoluției temporale, transcendența presupune o constantă raportare la unitatea ce poartă și adună întru sine fragmentațiile diversității. În paradigmele imanentului, dimpotrivă, pluralitatea individualismelor încearcă să-și mențină continuu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei supra-cunoașteri în raport cu relativitatea și limitele cunoștiințelor din imanent. Spre deosebire de planul existenței consumate sub spectrul dominant al corporalității și cel al disoluției temporale, transcendența presupune o constantă raportare la unitatea ce poartă și adună întru sine fragmentațiile diversității. În paradigmele imanentului, dimpotrivă, pluralitatea individualismelor încearcă să-și mențină continuu dinamica multiformă. Din perspectiva acestei descoperiri de început dar relevantă pentru sublimul transcendenței, cel pătruns în vârtejul revelațiilor ultime își deschide sufletul avid de împliniri supreme spre strălucirea spiritualității ce se ascunde
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Din perspectiva acestei descoperiri de început dar relevantă pentru sublimul transcendenței, cel pătruns în vârtejul revelațiilor ultime își deschide sufletul avid de împliniri supreme spre strălucirea spiritualității ce se ascunde dincoace de el. În fața conștiinței sale se opun, acum, imaginea imanentului și a efemerității ipostazei omului pierdut în corporal alături de cea care-i expune o picătură metafizică de transcendență ce indică un destin abisal pentru ființa umană așezată în răscrucea tensiunilor divine. Această picătură-revelație de absolut, această cometică apariție din constelațiile
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
imperiul veșnic al transcendenței se dovedește a fi, în finitudinea sa insignifiantă, parte a unei armonii supracosmice. Odată cu revelarea acestor evidențe mistice majore, se impune ca necesitate firească și fundamentală redirecționarea și reproiecția energiei spirituale a celui care se refuză imanentului spre transcendent. Bucuria descoperirii absolutului spiritual este urmată de fericirea extaziată a înălțării spre acesta. Tristețea realităților umane inserate fluxului istoric, neîmplinirile, continua alergare metafizică întru inutil și spectrul sumbru al disoluției fatale se arată acum ca stări ce-și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adâncirii în revelația și înnoirea apocaliptică personală secătuită de conținut, fără substanța ce i-ar conferi greutate metafizică proprie. În esență, cel care a pășit pe calea experienței mistice trăiește cu deplinătatea spiritului său raportat numai la transcendență păstrând în imanent și devenire istorică umbra ființei sale, forma materială imprimată de chipul sufletului propriu. Această formă este, desigur, trupul. Corporalitatea personală poate să se manifeste pentru spiritul aventurat în transcendență ca mijloc util, ca ustensil eficient dar ea reprezintă, în primul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a fi oferite. Survine aici demersul unei departajări valorice între opțiunea înclinării conștiinței spre întreținerea dinamicii senzuale a trupului și cea a dăruirii sale către efervescența spiritualității absolute. Pentru cel deschis trăirii mistice, corporalitatea aparține materiei ce este conținută în imanent deci relativitatea, disoluția, disiparea finală definesc orice dar al acesteia. Stările oferite de trup sunt finite deși adesea se promit pe sine ca fiind fără sfârșit. Astfel, atât plăcerea cât și suferința corporală pot înșela conștiința inducându-i imaginea falsă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reverberează în fiecare particulă celulară a trupului, refuzul de a răspunde strigătului primar ce răzbate din fluiditățile organicului. Așadar, reînnoirea, resurecția mistică ce vizează propria fire și conștiință nu permite adoptarea liniștitoare a unei forme de echilibru între dăruirea spre imanent și cea către transcendență. Elaborarea unui compromis existențial în care subordonarea metafizică a spiritului față de trup să alterneze cu cea a trupului în raport cu spiritul este, în acest context, exclusă clipele prăbușirii sufletești nefiind tolerate drept alternative ce trebuie să urmeze
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a conștiinței se află în plenitudinea voinței individuale. Ajunsă în stadii superioare ale saltului spre transcendent, fosta prezență umană ancorată în cotidian trebuie să-și supună dinamica existențială unei noi alegeri. Dacă prima îi cerea să decidă întru proiecția spre imanent și cea către transcendent, a doua îi solicită să opteze între a rămâne contemplatorul-trăitor al spiritualității absolute și a se pierde, a se topi mistic în tensiunea acesteia. În prima variantă ontică resurecția se dovedește a fi amplă dar parțială
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acesteia. În prima variantă ontică resurecția se dovedește a fi amplă dar parțială, în cea de-a doua este totală stingându-se în propria perfecțiune. De asemenea, în cazul primei opțiuni cel pătruns de revelația transcendentului adoptă exercițiul renunțării la imanent raportându-și ființa numai către absolutul spiritual. În situația celei de-a doua paradigme el își asumă total povara copleșitoare a sacrificiului. De fapt, este vorba despre a opta între oprirea sufletului la o altitudine superioară a evoluției spre transcendent
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cuvântului sacrificiu în impostazele din care absentează realitatea corespondentă acestei rostiri reușește să o evite cel pătruns de experiența trăirii mistice. El nu va denumi nicicând demersul renunțării sale la raportarea spre propria corporalitate și implicit spre întreaga sferă a imanentului drept un act de sacrificare, de autentică jertfire. Adevăratul sacrificiu din trăirea mistică survine atunci când voința renunțării avansează și se preschimbă în universalitatea unei iubiri atotcuprinzătoare. Din și întru această dragoste deplină irumpe jertfa din care pulsează sinele suferind al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a vieții sociale ne oferă peisajul unor nenumărate astfel de situații ontice, o lipsă chiar limitată în timp sau redusă ca spațiu a acestor tragedii echivalând cu o suspensie enigmatică a dinamicii cotidiene. Astfel, din perspectiva banalului social, mundaneitatea ancorată imanentului este un mozaic uman de suferințe. Dar tocmai utilizarea, pe fundalul acestei perspective, într-un mod excesiv al termenului suferință eclipsează sensul său autentic, sens care se regăsește corect evaluat în sferele înalte ale trăirilor mistice, acolo unde dragostea întru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
atins piscurile propriei ascendențe spre absolutul transcendent. Sacrificiul întru suferința jertfirii de sine este gestul abisal în care dragostea autentică se revarsă într-un flux de pace a sfințeniei. Cel care, printr-un titanic efort, și-a eliberat conștiința din imanent proiectând-o neoprit mereu mai aproape de finalitatea transcendentă depășește faza renunțării și poate să se lase pătruns de cea a sacrificiului. Astfel, corporalitatea la care a renunțat, pe care a exilat-o în periferia existenței sale dedicate misticei ascensiuni, este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Aici trupul este supus total superiorității perfecționate a spiritului care nu mai luptă cu instinctul acesta fiind deja mistuit. Dragostea celui care atingând un astfel de nivel întru transcendent a devenit rug mistic în sferele absolutului învăluie acum și dimensiunea imanentului respins anterior. În acest context, precum în cazul corporalității, tentațiile lumii ancorată în timp nu mai pot primejdui înălțimea misticului. Spiritul acestuia nu mai înfruntă chemările și limitata ofertă a banalului social deoarece privirea sa caută și pătrunde dincolo de zadarnica
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
forța unei plutiri nesperată în fazele anterioare din evoluția spre transcendent, pe treptele unde lupta cu seducția lumii profane era copleșitoare. Și ce caută dincolo de chipul mundaneității rătăcite în desișul succesiunii temporale sufletul înalt al misticului ce se apleacă peste imanent? Dragostea și dispoziția sa de sacrificare a propriei ființe vizează numai absolutul spiritualității dar el descoperă particole ale acestei spiritualități în fiecare prezență umană. Unitatea transcendenței își proiectează strălucirea în pluralitățile imanentului unde deși este, cel mai adesea, puternic opturată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sufletul înalt al misticului ce se apleacă peste imanent? Dragostea și dispoziția sa de sacrificare a propriei ființe vizează numai absolutul spiritualității dar el descoperă particole ale acestei spiritualități în fiecare prezență umană. Unitatea transcendenței își proiectează strălucirea în pluralitățile imanentului unde deși este, cel mai adesea, puternic opturată nu poate fi stinsă cu desăvârșire. Astfel, chemarea transcendenței vine către propria substanță, către propria natură care este așezată asemeni unei scântei metafizice în fiecare suflet uman. Ea se evocă pe sine
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]