17,610 matches
-
de viermele celălalt își vor înfășura pe gît mîinile "cu unghiile tăiate direct din carne" își vor strînge cu "creierul neted" gleznele pînă se vor sfărîma în zeci de oase din care va curge mult lichid feroviar vor pătrunde cartierele imense de la marginea orașului cu sexul bolnav, vor iubi fără obiect vor fi triste cînd ușile se vor închide în urmă și vor ține în mîini niște lumînări cu flacăra din ce în ce mai scurtă deoarece îi lipsește oxigenul și gura li se va
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
o fantasmă lirică, liber alcătuită în spațiu, a unei neobosite ființe omenești, foarte atașante, neîncetat în mișcare : vorbește gesticulează înfulecă / bucăți de pâine de text, o fantasmă adevărată prin esențialitatea ei dinamică! Omul își depășea infirmitățile, suferințele, îndoielile printr-o imensă disponibilitate față de ceilalți. El țopăia ca un pițigoi, se consuma în solidaritatea eficace față de ceilalți - până nu mai rămânea din el decât: scrumul propriei sale umbre / zumzăitoare cum o albină... Un capitol special îl ocupă în poezia, ca și în
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
pentru muzică și echipat chiar cu o orgă. Aflăm încă din romanul precedent, Fecioarele despletite, că vila Drăgăneștilor e predestinată a găzdui muzica sacră. Vizitată de prietenele familiei, Mini și Nory, ea le face impresia unei impunătoare catedrale: "o cameră imensă, luminată searbăd prin ferestrele foarte înguste și înalte și cu mobilierul de culoare închisă (...) Nory, neastâmpărată, răscolea ceva prin amvonul acela obscur, căci casa era în adevăr înaltă ca o biserică". Angrenată într-o căsnicie trainică, dar lipsită de elanuri
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
omagiul oferit de dirijorul Marcian defunctei, dar mai ales Elenei, de care este în secret îndrăgostit. O sublimă vibrație electrizează asistența. "Dumnezeirea armoniei" o sudează, pentru o clipă, dar o clipă cu ecouri adânci și îndelungi: Cu un vuiet surd, imens, ascensiunea vocilor fu curmată... se auzi o chemare ascuțită ca un tăiș de lamă subțire, un sopran special, un glas fără sex, ca de arhanghel, urcând zig-zagul unei slave, ca serpentina luminoasă a unui trăznet... Apoi se așeză un ecou
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
cîndva să-l "capteze". O pagină plină de căldură, inspirată de răsfoirea unor vechi caiete de curs, este cea închinată lui Paul Cornea: "Filele sînt îngălbenite, cerneala decolorată, ortografia vetustă. Aveam pe atunci douăzeci de ani; profesorul - douăzeci și opt. Distanța părea imensă. Presanța lui Paul Cornea, degajat, zîmbitor și plin de amenitate, nu avea să fie egalată, în anii următori, decît de Zoe Dumtirescu-Bușulenga și de Ov. S. Crohmălniceanu. De un respect mai adînc se bucurau doar Ťveteraniiť, dintre care i-am
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
eresului popular", Blaga este un mare admirator al Scrisorilor. Ele curg în "ritmuri grele și largi, cum se cuvine pentru niște vedenii cosmice sau pentru întîmplări de veacuri ale istoriei" și, mai departe: "unicele lucruri ce se desprind frumoase din imensa deșertăciune rămîn luna și liniștea". Ataraxia ca năzuință și "efectul de lună" eminescian se regăsesc și în această memorabilă definiție a metaforei la Blaga: "eu, cu lumina mea, sporesc a lumii taină - / și întocmai cum cu razele ei albe luna
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
hi! Și am început. A fost o dată ca întotdeauna... ca de obicei, adik... pe cînd minciuna depășea, băi!, în circumferință căpșuna, cam cu atîtik...( și îi arătam exact, depărtînd degetul mare de cel arătător, fluturîndu-mi mîna dreaptă prin fața ochilor ei imenși, topiți cețos și verde sub fruntea isteață... îi precizam catastrofa, n-o evitam... ignorînd faptul că Nichita Stănescu... undeva... nu-ș" pe unde... proclamase că... dah!...că adevărul e o crimă...sau, mă rog, sinceritatea...păi bine, băi!, eu cu "sinceritatea
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
oficial, ba chiar cu posibilitatea revenirii periodice în locurile natale. împinși de suferințe, de mizeria generalizată de marginalizarea căreia îi căzuseră victime, mulți au emigrat; foarte puțini dintre cei aflați în situația lui Paul Cornea au rămas pe loc, neclintiți; imensa majoritate s-a expatriat, salvîndu-se individual, dar penalizînd grav țara de origine. Profesorul de la Universitatea din București face parte din acel eroic dernier carré ce a rezistat tuturor dificultăților, trăind în România, pentru a sluji cultura română pînă la capăt
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
o să scrii mai des lui Brumaru. Extemporalele? Știu eu? Numai să nu se piardă (nu am copie). Ar putea fi plasate altundeva? Dacă nu, și dacă există o copie, pot fi lăsate să și putrezească. Aici e mult timp, Dimov, imens de mult timp. Și eu nu scriu nimic, sînt iar bolnav (vă promit că n-o să mă mai vait, gata, o trag pe propria mea piele) și citesc mereu 7 poeme și Visele trimise de Marina (sora mea de caritate
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
vor fi cronici, vor fi contracronici, Marina va avea un bărbat "în prima linie a liricei actuale". Oh! 3 - I - 1968 Emil Brumaru P.S. Azi, în Fălticeni, o femeie superbă pășește domol plutind cu grație pe lîngă vitrine, cu ochi imenși, cu pielea luminînd, a trecut, a trecut, a trecut...
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
au închis zgomotos ca acelea ale tunelurilor de metrou din St. Petersburg împotriva eventualelor inundații marine dar ele ajung totuși până la mine și noaptea și ziua sufletele care trec prin zid ca să-mi spună pe unde tabula rasa o muscă imensă trece pe deasupra capului meu cu zbârnâitul ei subliniind singurătatea rămâne liniștea altor tărâmuri cum șterge ea zgomotul infernal al orașului din ziua de luni cum șterge ea trecând fulgerător zeci de ani și cum învie ea toți morții care m-
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
Mă pregăteam acum, sigur de izbândă, să trec prin apă spre ceresc chip desfigurat de înger, palid și mult prea singur. Apa s-a înroșit. Eu înotam voios, cerul se prăvălise în gene. Vedeam ce încă nu văzuse nimeni, dune imense, pe care pașii inițiatici se spulberau. Și ele purpurii. înșelătoare existență. De ziua sosirii mele pe pământ Afară vântul tremură. Adulmec trupul ei ca pe un vânat straniu. Nu cred în vânătorii de imagini iluzorii. Nu vreau, nu vreau să
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
zi am făcut un vierme enorm, roșu, mișcîndu-se. L-am omorît îngrozit cu bățul! Nu știam că în oameni sînt viermi. Viermele acela mă obsedează și acum. Locuiam de data asta la parter. Aveam o sufragerie sumbră, cu un dulap imens. Dormeam în pat cu o soră a mamei, de vreo 20-25 ani. }in minte, ca prin vis, - oare cum am văzut? - că și ea avea părul pubian roșcat. Această femeie, pentru care, eu fiind la 20 de ani, ea la
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
care zac, literalmente zac, după o premieră teatrală urmată de o masă a actorilor ce s-a prelungit pînă-n zori. îmi simt sufletul murdar, mi l-aș spăla cu detergenți, l-aș freca bine, dar nu am putere. O amărăciune imensă că mi-am rupt din trup încă o bucată vie de carne. Și de mîine trebuie să încep iar să bat la uși, să vorbesc, să mă rog, să mă rog, să fiu aparent vesel, vioi, dispus, ușor, fluture. Nimic
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
tata, mama, căsătorit, necăstorit, copii, păpădii, fluturi, melci... De fapt, presupunerile, zvonurile, lăbărțările se înmulțiseră enorm. Ditamai raftul cu volume cartonate țeapăn deținea orice: zidul de bolovani de rîu, bătut de lumină, împrejmuindu-mi copilăria pierdută pe malul Nistrului, alipită imensului necunoscut... cantonul de la Merișani, cafeneaua (unde se juca biliard!) din Curtea de Argeș, pavilioanele C.F.R. din Ciceu, halta din Belcești, casa dărăpănată din Iași, de pe Socola, altă casă, în centru, cu o curte interioară, castan, vînzători de butelii, prostituate pentru soldați (una
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
în cămăți de forță... sutiene blindate, încopciate ermetic... gașca teatrului, iubirile dezastruoase... adolescența, sala de anatomie cu cadavrele injectate cu formol, îmbolnăvirea netrebnică, sanatoriul Bîrnova, rezerva în care se murea, barbara bronhoscopie ( îmblînzită perfid de cocainizarea laringelui ), iarăși facultatea, rușinea imensă a poeziei, Dolhasca (raiul maturizării!) , din nou Iași,Tamara, Tamara, Tamara... fleoșc și de la capăt, copiii!!! Deodată mi se opri respirația! Ingerii înfășurați în nimburi și pene, cei cărora le satisfăceam pofta de secrete picante, de bîrfe dulci, de trucuri
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
un tren adevărat ca și aici la Lewisburg, chiar prin grădina Casei Poetului iar veverițele și iepurii se joacă printre traversele din lemn. La capătul străzii mele americane Trece și un fluviu leneș Susquehana Și pot zări chiar și podul imens legînd Orașul cu pădurile din Northumberland Sună telefonul și un sibian îmi spune Că podul gării din Sibiu Nu mai este. Și atunci chiar aici, chiar acum Eu îl ridic iar, piatră cu piatră, Cuvînt cu cuvînt Și cei din
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
predicator ci dăruitor de timp se oprește se pare cum secretul e absolut necesar întru viața transparenței ce putem face să cultivăm neantul să însămânțăm tunelul cu turn poate că ceea ce se întâmplă de la sine nici nu trebuie înțeles acea imensă încredere cum cuvintele m-ar putea duce la înțeles mă face să-mi rup privirea de la răsăritul soarelui și să admir mersul stiloului pe apele hârtiei ia-o de unde nu-i pentru că numai acolo într-adevăr este claritatea din tulburare
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
dacă ar prefera să stea de vorbă cu un săpun ("Reine Jüdische Seife"), decât cu un evreu. Și sânt destui de teapa sa care nu numai că neagă Holocaustul cu argumentele unei "filozofii" de mahala, dar își și declară fățiș imensa părere de rău că nu toți evreii lumii au fost arși de vii în cuptoarele de la Auschwitz-Birkenau. Deși sânt convins că, de atunci de când ne-am cunoscut, nu mi-a mai pomenit niciodată numele, eu m-am întrebat, totuși, ce
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
aranjat vitrina asta. Dați totul jos și faceți așa și așa! Și noi făceam. Venea alta, zicea: Da' ce-i asta? Dați totul jos. Faceți cum vă spun eu! Și noi făceam. Era un șir de magazine pe un bulevard imens în plină construcție. Nu trecea nici țipenie. Singurii oameni erau niște muncitori sus de tot, pe schele. La sfîrșitul programului venea prima ministră: A! Da' ce-i asta? V-am spus să faceți AȘA ȘI AȘA! Nu plecați pînă nu
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
schimba la față în ruptul capului. Am trecut repede peste un fel de gri care-mi scăpa printre degete. Am dat apoi peste fluviul de deasupra, în fiecare clipă altfel de lung, altfel de lat. Și ultimul etaj - o fructieră imensă plină cu becuri. Atunci, demult, cînd au fost aprinse, filamentele au început să crească la fel ca firele de iarbă și au spart cojile de sticlă și nu s-au mai oprit din creștere nici pînă în ziua de azi
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
care le putem considera un autentic frontispiciu al cărții de față. Zice, deci, Schuhl (în traducerea lui Ion Banu): «Cercetarea trecutului ș...ț, dacă este făcută în numele omului, pentru om, nu poate să fie decât contemporană (s.n.). Istoria este o imensă lecție de umanism prin faptul că întărește încrederea în puterile omului. Cei ce văd în îndeletnicirea istoricilor o evaziune nu știu ce este istoria.». Dar mai este ceva de observat. Penultima scriere a profesorului Cizek pe tema Istoriei se intitulează Essai sur
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
ne dăm seama. " (5 februarie 1943). La fel ca demult, la București, e disponibil oricăror experiențe și excese, mai ales celor erotice, pe care nu le poate reprima nici marea iubire pentru Nina: Niciodată nu mi-am dat seama de imensul rău pe care mi l-a făcut, și mie și operei mele, erosul, carnea, cu toate invitațiile lor la scepticism, la epicureism și jemenfichism. Atracția pentru o viață de plăceri " adică, pentru a preciza, o viață de aventuri erotice " m-
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
de către toată lumea din Goethe e Werther și Faust I. Exact cum se va citi, cât va exista limba română, Maitreyi (6 februarie 1943). |ntotdeauna m-au stimulat biografiile lui Goethe. Observ și de data aceasta tulburătoarea asemănare a destinelor noastre: imensul timp pierdut de amăndoi cu munci științifice..., incapacitatea de a ne consacra unei singure opere " (17 aprilie 1945). Cănd e vorba de propriile opere, comentariile devin delicioase: "Sfărșesc de citit și corectat |ntoarcerea din rai. Ce carte mare! Căte poți
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
să nu comenteze realitatea și dintr-o perspectivă detașată. Victoria Rusiei sovietice înseamnă că un ciclu istoric s-a încheiat, crede Eliade, că stănga va ajunge la putere într-un mare număr de țări, că aria comunismului se va extinde imens. Faptul nu-l împiedică să respingă în continuare marxismul și ideologia bazată pe o astfel de filozofie. "Lipsa mea de interes față de sociologie, marxism și celelalte se datorează constatării deseori făcute că aceste discipline ăți dau iluzia unei explicații globale
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]