1,295 matches
-
citare comică, exemplele abundând în opera lui Aristofan, care va parodia principiile euripidianismului (pe care implicit le-a precizat, fără să și-o fi dorit). Apropierea parodiei de retorică îi conduce pe unii la perceperea fenomenului drept o formă de imitare pe scară largă, deprinsă în procesul educativ, de care depinde și care promite succesul oratoric. Apar acum și cele dintâi segmentări, de genul acelei paratragoedia ce denumește strict parodia unei tragedii. Primele considerații teoretice ale vechilor greci privind etimologia și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
necarnavalescă". Această mentalitate, scrie el, a făcut posibile parodiile antice și medievale, iar nu ranchiuna personală a unor autori împotriva celorlalți, aspect rezervat modernității poate și fiindcă acela e momentul afirmării individualităților orgolioase. Diferențele nu se opresc însă aici; de la imitarea cu sens modificat a vieții reale, operele parodice la care face referire Bahtin ajung la instituirea unui nou tip de limbaj, care-și conține propriul cod. În parodia antică, dominante sunt paradoxurile și inversiunile (situaționale, spațiale de pildă, în satira
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care ne-a obișnuit formula epicului epopeic. O perspectivă interesantă vom întâlni și la Marcus Fabius Quintilianus (35-96 e.n.), în Institutio Oratoria (Arta oratorică). Din punct de vedere etimologic, acesta consideră parodia drept un "termen care desemnează melodiile alcătuite prin imitarea altora și care, în mod abuziv, se folosesc pentru denumirea imitărilor de versuri sau proză ale altora"113. Autorul latin lua așadar în calcul mai degrabă practica orală de transmitere a textelor, chiar și a celor culte, exercitată de rapsozii-parodiști
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
întâlni și la Marcus Fabius Quintilianus (35-96 e.n.), în Institutio Oratoria (Arta oratorică). Din punct de vedere etimologic, acesta consideră parodia drept un "termen care desemnează melodiile alcătuite prin imitarea altora și care, în mod abuziv, se folosesc pentru denumirea imitărilor de versuri sau proză ale altora"113. Autorul latin lua așadar în calcul mai degrabă practica orală de transmitere a textelor, chiar și a celor culte, exercitată de rapsozii-parodiști, decât o eventuală tradiție scrisă a parodiei literare. Totuși, nu uită
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
autorul latin. El vede, în continuare, parodia drept un mijloc de atingere a perfecțiunii în arta oratorică și o leagă de retorică, prin asumata erudiție și aplecarea spre umor, care au atras, dintotdeauna, auditoriul, fie el oricât de pretențios: "Dar imitarea căci nu voi înceta de a repeta să nu se rezume la cuvinte. Mintea trebuie să pătrundă cu ce artă minunată au prezentat marii oratori împrejurările și persoanele, ce scop, ce plan, cum contribuie totul la victorie, chiar ce pare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a stilurilor. Creațiile parodice răspândite în medii mai puțin erudite, populare vizează structurile limbii latine, însă tematizează limbajul biblic. Pe urmele aceluiași Lehmann, Bahtin vede istoria literaturii medievale, cu precădere a celei latine, drept "istoria acceptării, a prelucrării și a imitării bunului străin", dar își îndreaptă concluziile într-o direcție nouă: fenomenul întemeierii limbilor moderne are rădăcini parodice, mulți creatori de texte și, implicit, de limbaj urmărind separarea de, chiar anihilarea latinei ca discurs unic oficializat. În sprijinul noilor teorii vin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de putere. Această mentalitate, scrie el, a făcut posibile parodiile antice și medievale, iar nu ranchiuna personală a unor autori împotriva celorlalți, aspect rezervat modernității fiindcă acela va fi momentul afirmării individualităților orgolioase. Diferențele nu se opresc însă aici; de la imitarea cu sens modificat a vieții reale, operele parodice la care face referire Bahtin ajung la instituirea unui nou tip de limbaj, care-și conține propriul cod. Dacă în parodia antică dominante sunt paradoxurile și inversiunile (situaționale, spațiale de pildă, în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Accentul cade aici pe o triadă terminologică: metaficțiune natura reflexivă a scriiturii, problematizarea acută pe care o impune ea, menținând trează atenția publicului; istoriografică scriitura propriu-zisă specifică unui autor, construcția (structura) povestirii ficționale; practica parodică prin aceasta nu se înțelege imitarea, ridiculizarea altor motive, teme, chiar opere etc., ci o modalitate de "încorporare textuală" a istoriei, ea fiind analogul formal al dialogului dintre trecut și prezent. Cum se îmbină, practic, cele trei aspecte discutate mai sus și cum ajung ele transparent
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
își surclasează, pe termen nedefinit, modelul. Așa este, de pildă, Don Quijote, roman ce se bazează pe și polemizează cu artificialitatea codului de comportament cavaleresc și al romanelor care l-au colportat. Fără a-și mai restricționa zona de interes la imitarea/ ironizarea/ satirizarea anumitor modele, în secolul XX parodia reflectă modul în care se ajunge la construirea noilor stiluri narative și, nu o dată, concură la diseminarea spre cititori a punctului de vedere autoreferențiale. Metaficțiunile se bucură de o atenție sporită în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Domeniul scrierilor factuale este încă în curs de studiere, dar nici spațiul textelor ficționale nu rămâne în afara controverselor, în ciuda tradiției de studiu mai îndelungate. Aceasta se întâmplă din cauză că ficțiunea "cuprinde imensul teritoriu al lui ca și cum, de la mimesis la antimimesis, de la imitarea lumii reale ori a discursului despre ea (în sensul anticilor) până la invenția de lumi posibile"43. Simplificând, observăm că acest ca și cum definitoriu induce înțelegerea textelor ficționale drept texte imaginative 44. Absolutizând criteriul ontologic, "segregaționiștii" consideră că discursul de ficțiune ar
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
poate fi recunoscut după niște caracteristici clare, de ordin sintactic sau semantic. Aceste păreri se întemeiază pe ipoteza că discursul de ficțiune este construit ca simulare a discursului factual. După opinia unora, autobiografia ficțională, de exemplu, ar fi construită prin "imitarea" autobiografiei reale. Philippe Lejeune a demonstrat, dimpotrivă, că ficțiunea autobiografică este centrată pe experiența personajului, iar în autobiografia factuală important este naratorul. Începând cu secolul al XIX-lea, prin utilizarea din ce în ce mai răspândită a focalizării interne în povestirea la persoana a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
constanței, în vederea creării unui soldat capabil să îndeplinească fapte bune. Apartenența la armata sacră a zeului Mithra, corespunde concepției creștine care compară Biserica unei armate, deși termenul de militia Christi, din scrierile sfântului Paul din Tars, nu subînțelege neapărat și imitarea misterelor mithraice. Acestea vor căpăta o răspândire sporită la cumpăna secolelor II-III. Doctrinele orientale anterioare și contemporane creștinismului au câștigat progresiv, împreună cu religia lui Cristos, o anumită credibilitate și autoritate asupra lumii antice. Prin urmare, implicarea sacerdoților cultelor misterelor a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
abandonarea serviciului militar. Viața monahală apare ca un martiriu viu și o mărturie în fața laicizării poporului, dar și a dorinței de Dumnezeu. Organizarea vieții monahale cu biserica în mijlocul adunării, iar chiliile rotite în jurul acesteia a fost probabil o formă de imitare a dispunerii taberelor militare. Ruptura dintre Biserica ante și postconstantiniană nu este atât de profundă după cum s-ar părea. Distincția dintre profetismul creștin, care confruntându-se cu transcendentul ar părea să pună în termeni negativi chestiunea etică a războiului și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și cel negativ, ca entitate degenerată. Deși reprezintă un nou popor, creștinii nu acceptă acel separatism de umanitate caracteristic iudeilor, care tindeau să absolutizeze diferențele etnico-culturale față de celelalte popoare. Universalitatea Bisericii pretindea poporului creștin o redimensionare a istoriei, trecând de la imitarea istoriei separate (poporul biblic), la uniformizarea obiceiurilor și a tradițiilor locale, respectând legile și îndatoririle cetățenești, întrucât creștinii trebuiau să fie sprijinul lumii (cap. 6). Așa cum trupul furniza sufletului mijloacele necesare manifestării sale, în totalitatea sa, și lumea, prin realitățile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sacră a zeului invincibil, pregătindu-l pentru lupta împotriva puterilor celui rău. Deși etapele inițierii mithraice ar fi avut o anumită potrivire cu cele corespunzătoare catehumenatului creștin, pentru Tertulian similitudinea dintre creștinism-mithraism era negativă. Apologetul considera această ultimă simbologie o imitare a religiei creștine, creată de diavol cu scopul de a ascunde adevărul pentru a spori confuzia între credincioșii creștini. După expunerea despre nelegitimitatea întrebuințării coroanei (De corona, 11), Tertulian condamnă pe față serviciul militar căruia îi era anexată uzanța încoronării
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
politică românească. În concepția lui Carol, ca și a celor din preajma sa, rolul acestui partid era de a „organiza națiunea” și de a o mobiliza în susținerea regimului instituționalizat după 10 februarie 1938. Întotdeauna, pentru societatea românească a fost caracteristică imitarea instituțiilor occidentale. Până la guvernul Goga, acestea erau aidoma celor ale marilor democrații occidentale. De astă dată, erau copiate instituțiile statelor totalitare din Europa, chiar și prin adoptarea uniformelor, fără ca evoluția situației interne din România să fi avut același parcurs ca
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
interpretări de variate tipuri de strategii, definitorii pentru abordarea și rezolvarea globală a situațiilor de instruire, dar interesează acum (Joița, 2003, pp. 178-182) cele privitoare la construcția învățării, formarea competențelor, ca activitate dominantă, când educatul le combină în realitate: • prin imitare, • prin repetare, exersare, memorare, • prin receptare, reproducere, • prin cunoaștere concret-intuitivă, • prin algoritmizare, pas cu pas, ► strategie euristică: • prin observare nemijlocită, • prin rezolvare de situații-probleme, • prin experimentare, • prin dezbateri, dialoguri euristice, • prin cercetări în grup, • prin simulare, modelare, aplicații, • prin tehnici
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Dacă are o viziune de tip clasic, strict normativă, educatorul va recurge la conceperea unei planificări (pe termen mediu sau lung) și a unor planuri (pe termen scurt, pe unități tematice și pe lecții), dar în care experiența empirică sau imitarea de modele sau intuiția didactică sunt predominante. Dacă însă are o abordare de tip behaviorist, el va recurge la a propune un scenariu riguros, pe obiective operaționale, strict determinat, detaliat, secvențial, cu termene și acțiuni precise, cu rezultate observabile și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de autoservire, autonomie pentru adaptarea la viața cotidiană (școală, stradă, unități publice); Cunoașterea, respectarea și aplicarea normelor, deprinderilor de comportarea civilizată, conviețuire în grupuri de muncă, în familie, grădiniță, școală, mediul social cotidian; Formarea unor conduite de viață civilizată prin imitarea modelelor comportamentale și implementarea unor norme uzuale de comportare (formule de politețe, respect, responsabilitate); Formarea unor trăsături de personalitate necesare pentru adaptarea socio-profesională; spiritul de responsabilitate, stăpânirea de sine, cinste, corectitudine, respectarea normelor de conviețuire socială; Reglarea propriei conduite în funcție de
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
lor, ceea ce face ca, la o vârstă destul de tânără, să se instaleze edentații cauzate de carii, traumatisme, parodontopatii, ce duc la perturbarea funcțiilor sistemului stomatognat. Încă de la începuturile stomatologiei, practicienii au încercat, prin restaurările lor dentare, să disimuleze artificialul prin imitarea cât mai corectă a naturalului. Ceramica a oferit aceste posibilități, ceea ce l-a determinat pe Jean Claude Harter să scrie: "Ceramica dentară, manipulată cu un minim de antrenament și gust, se pretează la orice subtilitate de formă și culoare în
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
cât mai corectă a naturalului. Ceramica a oferit aceste posibilități, ceea ce l-a determinat pe Jean Claude Harter să scrie: "Ceramica dentară, manipulată cu un minim de antrenament și gust, se pretează la orice subtilitate de formă și culoare în imitarea nenumăratelor variante individuale ale dinților". Cu toate calitățile protezelor metalo-ceramice (aspect fizionomie, rezistență mecanică, rigiditate, toleranță biologică), de ele nu a putut beneficia marea masă a pacienților, datorită prețului de cost deosebit de ridicat (tehnologie laborioasă, aliaje nobile). Apariția acrilatelor, după
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
imaginii Punctul de pornire în actul de înțelegere a unui concept îl constituie etimologia respectivului cuvânt. Jean-Jacques Wunenburger ([1997] 2004: 18) observa o dualitate semantica în definirea termenului imagine: * în primul rând, imagine [lat. imaginem (nom. imago), de la rădăcina cuvântului imitări = copie, idee, aparentă]16, se referă la forma, corp, având același înțeles precum Bild și Gestalt din germană și picture, figure, pattern, frame și shape din engleză (Wunenburger [1997] 2004: 18). Cuvântul imagine poate fi asociat cu etimologia cuvântului icon
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
restant ce permite dezvoltarea compensatorie a unor funcții cu care să le suplinească pe cele deficitare, crearea climatului afectiv pentru formarea motivației, pentru activitate În general și pentru Învățare În special, asigurarea unui progres continuu În achiziția comunicării, formarea unei imitări de socializare și relaționare cu cei din jur, formarea de deprinderi cu caracter profesional și exercitarea unor activități cotidene, dezvoltarea comportamentelor adaptative și a Însușirilor personalității care să le faciliteze normalizarea deplin. Educatorul și Învățătorul au un rol fundamental, Începând
STRATEGII DE LUCRU CU ELEVII CU DIFICULTĂȚI DE ÎNVĂȚARE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Michel THEODORA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2154]
-
evidență de la primele pagini în Bizu e amprenta proustiană a discursului narativ, împrumutată aici din rațiuni mai curând tactice, în scopul de a ilustra "pe viu" funcționalitatea memoriei și a imaginației în geneza actului creator, cu succesiunea de momente specifice. Imitarea ilustrului model îi va fi părut criticului modernist un exercițiu util de șlefuire a minții și sufletului, câtă vreme la asemenea grad de rafinament era greu de admis că va ajunge prea curând literatura noastră plămădită în mijloc de codru
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romantică" pe motiv că e "pătrunsă de resentiment". Romanticul (Eminescu nu mai puțin, creatorul român în genere 122) ar fi, din acest unghi privind lucrurile, "omul resentimentului" prin excelență 123. Dar, cum "resentimentul ne împiedică să sesizăm rolul jucat de imitare în geneza dorinței", rezultă că romanticul e și un naiv, și un snob inocent (asemeni unui copil, afirmă Girard), un vanitos care "nu se vrea discipolul nimănui", fiind convins "că e veșnic original"124. Ca atare, dorințele vanitosului (romanticului) "nu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]