3,533 matches
-
brutalitate. Bineînțeles că știi! Haide, scuipă: unde e asasinul? Eucherius îl apucă de încheieturi, căutând să se elibereze, și atunci Maliban, care între timp adusese caii împreună cu Vitalius, îi trecu în spate, îl înșfăcă zdravăn de brațe și i le imobiliză la spate. Metronius îl pălmui iarăși, poruncindu-i cu putere, printre înjurături, să spună adevărul, că era mai bine pentru el. Cu toate acestea, bagaudul, care sângera pe nas și avea o buză crăpată, continuă să strige, cu suflul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
păreau să-i pună pe calea cea bună, dar care la fața locului se dovediră nefondate: Vitalius și Maliban îl săltară de pe o bancă pe un vagabond beat, cu două degete lipsă, pierdute într-o încăierare; pe o uliță îl imobilizară, după o scurtă luptă corp la corp, pe un sărman tată de familie, îngrozit, a cărui înfățișare îi amintise lui Dubritius de trăsăturile lui Eudoxiu; în sfârșit, într-un post de gardă, găsiră trei bărbați - un soldat ce nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cel mai experimentat detașament de elită, astfel că Metronius se trezi prins în mijlocul unei lupte furibunde: combatanți de ambele părți își întindeau înainte și își încrucișau sulițele, astfel că cele două armate se găsiră încleștate una în cealaltă și aproape imobilizate într-o confruntare pură de forțe, ce amintea de aceea dintre doi elani în luptă. în prelungirea acelei crude confruntări, cei care se găseau în primele rânduri, împinși spre dușmani de cei ce veneau din urmă nu aveau nici o posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nici o șansă. în timp ce Balamber, nerăbdător să încheie confruntarea, se punea din nou în gardă, o auzi pe Go-Bindan cum îl chema în ajutor. — Shudian-gun! Shudian-gun! O văzu lângă car: se lupta cu un burgund, care încerca în zadar să o imobilizeze, și, cu ochii țintă spre el, îl striga cu disperare. Trebuia să meargă la ea. Trebuia să o ajute. Orbit de impulsul de a o salva pe copilă, se aruncă înainte cu lovituri furioase, mai mult pentru a-și deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e pe moarte, nu vezi? — Nu! strigă copila. El n-o să moară. El e Suduan-gun! N-o să moară, îți spun eu! Balamber încercă să se ridice pe coate, dar greutatea copilei, care nu slăbea strânsoarea, îl împiedică să o facă. Imobilizat în felul acela, nu putea vedea nimic altceva decât părul negru, răvășit, al lui Go-Bindan și un nor mare și alb ce trecea leneș și indiferent pe bucata de cer de deasupra lui. Auzi un galop, apoi imediat vocea precipitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu flori și inimioare, cu un text ca o aureolă în jurul capului, de genul TE PORT ÎN INIMĂ sau O PIEDICĂ
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sale,vreau să zic că nimeni nu e legat ca dânsul, prin atâtea fibre tainice, cu sufletul acestui pământ, cu câmpiile lui, cu apele lui, cu oamenii lui, - cu tragedia lui. 8. Arta ă...î are menirea să prindă, să imobilizeze o clipă din viața capricios fugară și s-o fixeze, pentru totdeauna, prin formă. 9. ... romanul, ultimul termen al evoluției literare, e genul celmai pretențios, nu numai din punctul de vedere al fondului, ci și din punctul de vedere al
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
estetice, ci numai de cauze biologice - sunt privite ca niște nebunii, iar poporul le crede datorite farmecelor și vrăjilor. Aș fi curios să cunosc viața doamnei Timotin, să văd dacă diagnoza mea, pusă dezinteresat, este adevărată. Dezinteresat, pentru că Adela mă imobilizează în atitudinea de observație pură față cu toate femeile din univers. De altfel, doamna Timotin nu e genul meu, al acelora care au concepția plastică, picturală și statuară a femeii, mai ales când a ajuns la patruzeci de ani! ... Ori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
urlă cu gura lui bine hrănită de către stăpânii lui, cât putu de tare. “Prinde-ți hoața. Puneți mâna pe ea...!!” Făcându-se părtași la toate samavolniciile teroriștilor oficiali, unii binevoitori care pot fi găsiți În toate timpurile și Împrejurările, o imobilizară. Înjurând cumplit, Își făcu alergând apariția caraliul care o acostase cu o pereche de cătușe legându-i mâinile la spate, dându-i o palmă că o podidiră sângele pe nas și gură. Apoi socotind intimidarea făcută În suficientă măsură să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ton englezesc. Seacă, ordonată, fața dichisită declara ca nu i s-a Încălcat nimănui nici o limită; fiecare se mulțumea să-și vadă de propria treabă. Dar subsuorile domnul Sammler și le simțea extrem de fierbinți, ude; atîrnat de cureaua de la bară, imobilizat Între trupuri, primindu-le greutatea și lăsându-și și el propria-i greutate pe ele când cauciucurile grase luară curba uriașă de pe 72nd Street cu un mârâit de putere flască. El chiar nu părea să-și cunoască vârsta sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În mijlocul unei mulțimi, se lupta cu negrul, hoțul de buzunare. Erau cel puțin douăzeci de oameni În jur și Încă alții se mai opreau, dar nimeni nu dădea semne că vrea să intervină. Zbătându-se În strânsoarea infractorului, Feffer era imobilizat de mașina mare, greoaie. Capul i se tot lovea de parbriz În dreptul locului eliberat de șofer. Bărbatul Îl ținea În strânsoare, și Feffer arăta speriat. Opunea rezistență, se apăra, dar nu era În stare. Adversarul era mult mai puternic. Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a simțit că-ncepe să fiarbă. A lăsat romanul de-o parte ca să revină la o respirație normală. I se părea că era înapoi, în școală, că tocmai fusese pusă la punct de cea mai bună prietenă, că era aproape imobilizată de suferință. Ea însăși abia dacă fusese în stare să-și spună povestea, dar, în nici un caz, nu-i dăduse voie lui Alice s-o scrie. Și chiar dacă i-ar fi dat voie să facă asta, cu siguranță n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sigur că el avea să ducă o viață romantică și boemă. La patru luni după nuntă, nici una dintre poeziile lui nu se vânduse, locuiau în continuare la părinții lui, iar Earl era rău. Pânâ-n prânz era deja beat. Se simțea imobilizat de detaliile practice și lipsite de romantism ale vieții de adult. A încetat să mai scrie poezii și, de fiecare dată când Jina aduce vorba de posibilitatea de a se înscrie la școala de arte din San Francisco, Earl îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sensibilă dintre coaste și sân. Jina cânta, fără să deschidă gura, nu un cântec, ci o notă monotonă, ca susurul râului, ca și cum toate notele arpegiului s-ar fi contopit într-una singură. Zach a venit deasupra ei și i-a imobilizat șoldurile cu mâinile. Ea s-a lipit cu spatele de roca netedă, care era erodată încet de apa mineralizată. Asta o să le zicem, a spus el sărutând-o pe pleoape și sub ochi, acolo unde, din cauza căldurii, sudoarea se condensase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
avut o prea mare contribuție și mi vine să râd acum, că din tot ce-a fost între noi, nu am rămas decât cu amintirea nărilor ei care se mișcau ca o gură de pește. Ce vreți? De dedesubt, aproape imobilizat de pătura care mă acoperea, mai mult ochii puteam să-i mișc. Poate că a durat ceva până să plec în fugă. Gândurile mele nu mă lăsaseră să știu de timp, fiindcă nu trăiam acele momente. Eram departe, ascuns în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
voia îmbietoare, a mâinii stângi. Era corpolentă dar suficient de grațioasă totuși, purtând eșarfa altui timp, fluturând invizibilă din tinerețe. Avea patruzeci și patru de ani, iar soțul aproape cincizeci și șase, crescuți ușor gârboviți ca și funcția care-l imobilizase datorită miopiei șefilor săi, de care nu se plângea ca să nu le ajungă la urechi; vorbea însă acasă de faptul că deși ocupa un post „ în aparență modest”, era - datorită capacității sale de excepție - consultat mereu de șefii săi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a vorbi ca să-și răscumpere atâtea tăceri și gânduri. Pe urmă a lăsat pe domni să se hodinească. Odaia aceea de oaspeți era vechi sălaș al vânătorilor. Pe păreții albi, suveniruri fotografice și trofee. Icoanele se aflau împodobite cu soare imobilizat în cununiți de siminoc. Asupra unora dintre portrete vegheau buchete sure din alte veri. Scafandrii regretului scoborau în marea acelui trecut pierit odată cu primăverile și se întorceau aducând raze veștede. Erau plăcute aceste vestigii ale petrecerilor de la Prelunci și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încerca să-i curețe tunica. — Fratele tău... Cei doi sturzi îi alunecară de pe umăr și aterizară pe tricliniu. — O să mori înecat în propriul tău sânge! striga Valerius, continuând să se zbată. Patru soldați îl țineau, dar nu reușeau să-l imobilizeze. Unul îl lovi cu pumnul în față, amețindu-l. Ultimele lui cuvinte însă continuau parcă să răsune în încăpere. — Ei bine, spuse Vitellius, trecându-și o mână peste fața mânjită, ăsta nu-i sânge. E sos de prune sălbatice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bine, spuse Vitellius, trecându-și o mână peste fața mânjită, ăsta nu-i sânge. E sos de prune sălbatice și oțet. Își trecu din nou mâna peste ochi și-i miji, încercând să vadă chipul agresorului, pe care soldații îl imobilizaseră în cele din urmă. Îl recunoscu pe omul din fața lui. — Medicul, zise - iar după o clipă adăugă: Cel care a ucis-o... Privirea lui Valerius îl făcu să tacă. — E fratele meu. Antonius făcu un pas în față, luă pumnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
laniștilor, care profită de pe urma lor. — Mie nu-mi plac luptele de gladiatori, replică sec Antonius. Se uită la luptători, care acum se rostogoleau în bazinele cu nisip roșiatic. Unul era întins cu fața în jos, iar celălalt stătea deasupra lui, imobilizându-i gamba cu un picior. Rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi cel aflat la pământ apucă piciorul adversarului, îl trase, se rostogoli repede în față și-și arcui trupul. Forță genunchiul celuilalt, care se prăbuși la pământ cu un geamăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să o smulgă, dar greutatea exercitată de plasă asupra coifului de piele pe care i-l dăduse Proculus mărea tensiunea din mușchii gâtului. Cu cât Valerius trăgea de plasă, încercând să se elibereze, cu atât ea se strângea în jurul lui, imobilizându-l. Abia după o oră maestrul îi dădu un adevărat coif de secutor. — Găurile acelea mici din față împiedică vârfurile tridentului să intre și, în același timp, permit o bună respirație și vizibilitate. Coiful ăsta are o creastă subțire, ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atace, dar de fiecare dată ajungea prea târziu, fiindcă plasa era prea grea, iar el nu-și putea mișca gâtul. — Haide, haide! îl îndemnă maestrul. Valerius luptă cu al doilea și cu al treilea rețiar, dar amândoi reușiră să-l imobilizeze. Oprește-te! Proculus se apropie de secutor și-l eliberă cu greu din plasa în care era înfășurat și pe care Valerius o încurcase mișcându-se dezordonat. — Nu trebuie să rămâi pe loc când vezi plasa venind spre tine. Folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spre tine. Folosește-ți scutul. Proculus arătă spre partea superioară a scutului, care era rotunjită. — Vezi? În partea de sus, scutul tău nu are colțuri, tocmai pentru ca plasa să nu se poată prinde de el, iar tu să nu fii imobilizat. Maestrul apucă scutul și-l împinse înainte, oblic, invitând un rețiar să-l atace. Rețiarul aruncă plasa. Proculus o lăsă să cadă pe scut și-și ascunse capul în spatele acestuia. — Vezi? Făcu o mișcare, și plasa căzu. Proculus se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai mare decât trupul. În ultimul moment, secutor-ul se aplecă să-și lege șireturile de piele ale sandalelor, prefăcându-se că se ferește de plasă, care căzu peste arbitru. Hohotele mulțimii păreau să nu se mai sfârșească. Actorul rețiar își imobiliza adversarul și, în timp ce ridica mândru brațul pentru a-i da lovitura finală, îl izbea în față pe arbitru, în râsetele publicului. Când incitatores văzură că publicul intrase în atmosfera jocurilor, bătând continuu din palme și din picioare, trâmbițele anunțară începului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plăcere ocaziile care puteau să împartă pumni și bastoane, aplecați deasupra victimei, în timp ce numărau loviturile. Aha, făcui eu, crezând că am priceput: vor aștepta momentul când lanțul își va încheia cursa prin aer, după care se vor năpusti asupra lui, imobilizându-l, ca în filme. Așa se procedează cu tipii care au lanțuri și asta au și încercat să facă. Numai că acest maestru al lanțului a mai lansat câteva lovituri bune, după care i-a luat la rând pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]