861 matches
-
de gînd să mergeți la teatru cînd se va reprezenta O noapte furtunoasă, lăsați-vă acasă nevestele și fetele." Din aceeași perspectivă se alarma și ziarul Telegraful (referind la imoralitatea piesei, aluziunile politice parte plagiate, tipul cel mai reușit al imoralității celei mai lascive) și chiar Slavici atrăgea atenția în Timpul că "sunt lucruri pe care chiar și în farsă numai cu multă băgare de seamă le putem atinge." Pentru Maiorescu, Conul Leonida... nu era decît "mica farsă a lui Caragiale" iar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ci o clasă de persoane. Maitreyi reprezintă indiencele, Zvetlana, rusoaicele. În legătură cu alegerea numelui ultimei eroine ca titlu a romanului, putem aminti mărturia autorului, Octav Dessila: "Nu știu cum a putut pătrunde atât de adânc falsa legendă că femeia rusă e de o imoralitate care depășește orice toleranță. Literatura rusă nu ne-o prezintă astfel. Cei ce au cunoscut-o în vasta ei țară au o părere cu totul opusă. Și am încercat o reabilitare. Am făcut din Zvetlana un exemplar din cea mai
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ale religiosului este absolut meritoriu. Centrându-și studiul pe câteva dintre ideile bergsoniene din Cele dou surse ale moralei și religie?, demonstrând în ce fel spectacolul religiilor e înc foarte umilitor pentru inteligența uman (absurdul religiilor încurajând în unele cazuri imoralitatea și impunând sacrificii, chiar crime, Ralea face pertinent o ampl trecere în revist a interpretrilor fenomenului religios. Prima definiție dat de Ralea religiei se bazeaz pe distincția durkheimist dintre lucrurile sacre și cele profane. Situându-se adeseori pe poziții ateiste
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
moralității, relativ puține persoane au resursele necesare pentru a rezista autorității. Mulți dintre subiecți au fost într-un anume sens împotriva a ceea ce-i făceau elevului și mulți au protestat chiar dacă s-au supus. Unii au fost total convinși de imoralitatea acțiunilor lor, dar nu s-au putut opune autorității". (Milgram, 1973, p. 62) Interpretarea lui Irenäus Eibl -Eibesfeldt pe marginea acestui experiment este similară: "Experimentele lui Milgram arată că dispozițiile înnăscute precumpănesc asupra elementelor impuse cultural. Impulsul de a se
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pagini cu adevărat neegalabile și, aș spune, inspirate, care descriu contrastul profund dintre afinitatea și compatibilitatea lui Ovidiu cu atmosfera societății în care trăia și în care se încadra în mod perfect și nemulțumirea, ajunsă până la dezgust, a Împăratului față de imoralitatea care se răspândea printre supușii săi53. Însă ceea ce nu se remarcă îndeajuns este că eforturile lui Augustus de a reinstaura moralitatea în societatea acelor vremuri erau din plin sprijinite și de opoziție, chiar dacă din motive diferite. În această ordine de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și de mișcarea opozantă lui Augustus, evidențiind că personalități de mare spiritualitate ale epocii, care preamăreau cu ardoare libertatea din epocile anterioare Principatului și, care, prin urmare, ar fi trebuit considerați ca aparținând cercurilor anti-Augustus și pro-republicane blamau cu înfocare imoralitatea contemporanilor 55. Am vrea să reamintim numai câteva pasaje mai importante din eseul Despre sublim, operă care, după părerea noastră, aparține lui Dionysios din Halicarnàs56: Dat fiind că lăcomia de averi, de care suntem de-acum cu toții irecuperabil bolnavi, și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
urmele religiei tradiționale greco-romane, de la ale cărei principii de bază este însă foarte departe. Cu alte cuvinte, în timp ce la Roma, din diverse motive, se cristaliza conceptul unui Dumnezeu unic, personal, care, în (absoluta) sa libertate interioară nu vrea răul și imoralitatea, Ovidiu, în schimb, zăbovea pe poziții deja (virtual și, în parte, chiar practic) depășite, privind zeii după (absoluta) lor libertate exterioară, dedați tuturor impulsurilor pasionale 71, prin aceasta contribuind la propria lor negare. Și cum, vrem nu vrem, suntem făcuți
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
scris versuri lascive, ci de a fi prezentat în activitatea sa literară o lume spirituală toto genere diversă, ba mai mult, total opusă celei pe care Augustus vroia s-o instaureze. Nici afirmația potrivit căreia viața poetului era departe de imoralitatea poeziei sale nu era validă pentru a-l dezvinovăți. Chiar dacă, așa cum a demonstrat și Boissier 76, contestația ovidiană trebuie acceptată cu o oarecare rezervă, totuși în viața lui nu fusese nici un scandal care să fi ajuns în fața instanțelor de judecată
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a mai vorbi Ovidiu cel supus și umil, care are de ispășit o vină de nemărturisit el care demonstrase cu altă ocazie că-și mărturisește și cele mai inconveniente intimități, care erau doar la un pas de cea mai crasă imoralitate -. Vina poetului este răstălmăcită, devenind în ochii celor care cunosc adevărul Fabiei, nici mai mult nici mai puțin decât un locus tituli. Se poate gândi e drept că, pentru a-și încuraja soția, poetul exagerează, anticipând laudele (En patet in
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
puțin voalate ale lui Ovidiu, pe Împărat nu-l caracterizează nici noblețea de sânge, nici noblețea de suflet. O asemenea atitudine față de Augustus apare încă dinaintea exilului, așa cum va rezulta și mai clar în cele ce urmează. III. Demnitate morală: imoralitatea lui Augustus. Eforturile augustiene de moralizare a societății din vremea sa sunt bine cunoscute și nici măcar nu le vom menționa. Dar care este impresia partidului opozanților față de această legislație multiplă și variată? Poate Ovidiu va reuși să descopere mai multe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în apărarea moralității, tocmai el care asista cu plăcere la spectacole deloc morale și care, la vremea lui, nu a ezitat să o ia pe soția lui actuală, Livia, de la soțul ei legitim. Să nu se aducă, așadar, învinuiri de imoralitate în Ars amatoria, pentru că în acest caz Augustus ar fi trebuit să-l pedepsească și pe poetul său preferat, Vergiliu (autorul Eneidei tale spune sulmonezul, cu o detașare care merită să fie interpretată): în Eneida autorul îndreaptă "eroul și armele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vinces aptius illa tuo (v. 9-12). Aici, din punctul nostru de vedere, este cât se poate de clar că sfaturile îi sunt adresate lui Augustus în persoană, care impusese "interziceri" la această "libertate" cerută de poet, tocmai pentru a stăvili imoralitatea care se extindea. Ovidiu, însă, asumându-și rolul de purtător de cuvânt pentru criticile venite din partea opoziției, îi face lui Augustus (identificat aici de poet cu "crudul amant") o lecție de morală solemnă care pleacă de la premiza că "noi tindem
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
decât în parte să răscumpere impresia nefavorabilă suscitată mai ales de activitatea lui poetică din prima perioadă, care nu era în consonanță cu principiile morale care se doreau instalate în societatea augustană. Aspirația spre libertate a fost parțial contrabalansată de imoralitatea operei (și, poate, de viață). Urarea pe care Ovidiu și-a făcut-o, mai în glumă, mai în serios, să moară în slujba iubirii și să-și vadă mormântul deplâns cu cuvintele: "Conveniens vitae mors fuit ista tuae"468, s-
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Tarquinius, fapt care face ca invectiva poetului să aibă o acoperire generală și să fie, mai ales, actuală. 251 Cf. și GIULIO GIANNELLI, La repubblica romana, Vallardi, 1944, p. 97 sqq. 252 Dacă se ține cont de zvonurile privitoare la imoralitatea lui Augustus, cum se va vedea în capitolul dedicat acestuia, acest vers încadrat în viața lui Ovidiu, exilat, cu motivația că "este maestru de adulter" capătă un sens fatidic, de parcă ar fi scris post rem. 253 Fasti, ibid., v. 841-844
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ca un regizor. Altfel spus, Flaubert deteatralizează proza și înlocuiește estetica reprezentării, de factură pur teatrală, cu o estetică "analitică", a percepției ironic-demistificatoare ce rupe vraja, făcând practic imposibilă identificarea cititorului/ spectator cu vreun "personaj" oarecare (de aici și reproșul imoralității operei sale, într-o epocă a triumfului imaginației melodramatice). Or, estetica melodramei definită și ca formă pur experimentală, creative theatre 82, anticipând happening-ul și celelalte experiențe similare de mai târziu reclamă tocmai participarea emoțională a publicului, relevabilă, în terminologia
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
creează o situație mult mai problematică. Și chiar dacă acest narator este un ipocrit imoral, nu înseamnă că întregul roman e imoral, sau că așa a fost conceput. Trebuie luate în considerare mult mai multe lucruri pentru a susține pretenția de imoralitate, întotdeauna restrînsă la contextul de care ține acea moralitate anume. Aceste probleme nu ar trebui să fie nici respinse, nici ignorate. Ar trebui, mai degrabă, să fie formulate și catalogate. Discuțiile ideologice și judecățile de valoare nu ar trebui cenzurate
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
al spațiului carceral. În orice Penelopă stă la pândă o Xantipă. Ciobanul din Miorița nu putea să-și bareze cu ghioaga intrarea în legendă. Orice bărbat rănit din dragoste devine un Polifem rănit. Zeii au fost răpuși de clientelism și imoralitate. Urmează, probabil, să cumpărăm din magazine chunga Dante și prezervative Dezdemona. Acum în plină împărăție a anecdotismului, metafizica tinde să devină un lux inutil. Conducătorii de popoare care populează miturile „beneficiază” de proiecții false. RELIGIE Cred că și cazanele de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fost ” ! La eschimoși, după ce îți cade prima măsea, semenii te duc pe banchiză și te abandonează urșilor. La noi, te ucid civilizat, în rate. Printre metamorfozele moralei, se află și transformarea impecabilă a binefacerii în măgărie. Neutralitatea poate fi anticamera imoralității. Există și o răscumpărare prin umilință. Coroana și - a pus - o Napoleon I singur pe cap. Coarnele i le - a pus Iozefina. Cearta intelectualilor e cam cum a lăsat - o Socrate. Adică destul de încinsă. Motivele sinuciderii se înmulțesc ca iepurii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Papa Pius IX e al 259ălea. Asta o spune "Charivari", un jurnal din a[nul] 1847. [20] O dorință neliniștită în sufletele oamenilor, de a fi ceea ce nu sunt și de-a avea ceea ce nu au, este rădăcina a toată imoralitatea (William Temple). [21] Nenorocirea este cel mai bun dascăl, și își are metoda lui proprie, dar de [dat] greș nu dă. [22] Titulature răcesc conversația, oricât de animată ar fi. Cine știe dacă scopul lor primordial nu este chiar acesta
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
altceva decât degradarea morală și spirituală, adică reprezintă - cu un termen care de atunci începe să aibă succes - devenirea necivilizată a unui cetățean, dar și a unui popor, a unui oraș, a unei comunități care, obișnuindu-se cu corupția, cu imoralitatea, cu obiceiul rău, cu dezmățul, cu viciul și depravarea, cu menținerea puterii cu orice preț, cu vinderea funcțiilor cetățenești, cu luxul și depravarea, cu avariția și lăcomia, provoacă o acțiune de alterare progresivă a civitas ca atare. Între toate formele
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
înțelege, fiindcă experiențele noastre de viață sânt diferite... Cu un joc de cuvinte (aparținînd unei foarte respectate personalități literare din exilul romînesc), pe când literatura din Occident ar fi fost, după război, estetică, cea din Orientul comunist ar fi fost estetică... Imoralitatea generală asumată la început devine, ca prin farmec, un etalon moral... Iată cum cortina de fier a culturii europene este reconstruită, cu sârg, din ambele părți, de indiferența unora și de patetismul celorlalți. Nu pun la îndoială suferințele absolut reale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
devenit imperiul care a subjugat lumea, instaurând ordinea socială denumită de autor ,,Sclavagismul democratic post industrial, în care populațiile lipsite de credință (cultura) religioasă sunt uniformizate și aduse la un numitor comun: urna de vot, productivitatea mare, goana după câștig, imoralitate, guma de mestecat." Ce opune Stelian Baboi acestei societăți condamnabile? O nesupunere pasivă. Respingerea Ispitei, care inseamnă tentație, seducție, atracție, încercare și răbdare, chiar dacă Ispita este o predestinare cerească. Cuprinzând foarte pe scurt o parte din numeroasele idei cuprinse în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
aceleași scopuri cu ajutorul minciunii. (cf. Arendt 1968:229) Pe de altă parte ... din punctul de vedere al ofițerului, să minți atunci cînd poți ajunge la același rezultat într-un mod mai eficient și cu mai puțin efort nu este o imoralitate, ci o prostie. (Klockars 1984b:537) Klockars dă mai multe exemple de cazuri în care poliția s-a folosit de înșelătorie. Deși nu pune această problemă, el pare să presupună că activitățile poliției pe care le-a analizat aveau un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Însă victimele acestor acte puteau apela la normele general acceptate pentru a condamna înșelătoriile cărora le căzuseră pradă. Totuși, du Boulay comentează că termenul grecesc psema, pe care ea, ca și Friedl, îl traduce prin "minciună", nu implică nuanțele de imoralitate pe care acest cuvînt le are în limba engleză. Dîndu-și seama că ar putea fi mințiți, oamenii testau înclinația altora spre nesinceritate punînd întrebări la care cunoșteau deja răspunsul. Într-o societate rurală de acest gen, discreția și secretivitatea sînt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
popoarele lumii a treia nu-și realizează aspirațiile fundamentale de dreptate. Cu toate că ordinea era și ea o problemă dezordinea din partea de sud a Africii a fost posibilă în perioada regimurilor de supremație albă problema cea mai profundă era de fapt imoralitatea apartheidului. Această dimensiune de revoltă împotriva inegalității rasiale confirmă opinia lui Wight că societatea modernă de state diferă de predecesoarele sale prin faptul că face din legitimitatea sau ilegitimitatea formelor particulare de guvernare o problemă însemnată pentru întreaga comunitate internațională
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]