564 matches
-
pe cel de român... lordul Stanley a zis niște cuvinte foarte aspre, pe care În numele națiunii le resping. A zis: Nenorocirea este pentru evrei, dezonoarea pentru România! În numele Națiunei resping aceasta, pentru că Națiunea, precum v-am demonstrat, totdeauna a fost impasibilă În această chestiune, și dacă s-a pronunțat a fost ca să respingă solidaritatea ei cu cei ce prigonesc”. Carp considera că „națiunea noastră a fost tolerantă și ospitalieră În toate epocile; și chiar În acele timpuri În care [.....] cuvântul străin
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
în teatrul istoric românesc, este nu între indivizi, ci între ambiția voievodului pe de o parte și rezistența tradiției și a corpurilor constituite pe de alta. Vechiului cor din tradiția elină îi ia locul țărănimea, factor ostil și totdeauna spectator impasibil al agitației eroului, în spiritul unei religii a deșertăciunii. Criteriul faptelor fiind pe acest pământ bunul-simț, obiceiul pământului, eroii inteligenței și ai inițiativei fac în acest teatru o figură mizerabilă și antipatică. Despot e un aventurier ambițios, inteligent, cult, mare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spiritul e românesc. Poemul ciclic al lui V. Hugo se ridica pe ideea de progres, panteismul pesimist al marilor romantici ca Lamartine e superficial, fondul fiind acolo mai mult emoția exotică. Hronograful lui Eminescu aduce acel pesimism placid, acel tragic impasibil și somnolent ce se pare că e al naturii noastre, împăciuite cu eterna întoarcere a roții cosmice și care își găsește simbolizarea în geografia gigantică asiată: În stele nalță munții Himalaia Și de pe vîrfu-i alb pătând răsare O lună caldă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
i se facă înmormântarea după tradiția ortodoxă și după tradițiile în 55 care trăiau părinții în Corbeni; sfaturi pe care Sabina le-a notat și le-a respectat. Sabina a făcut întocmai cum i-a spus unchiul. Măriuca a stat impasibilă la toată rânduiala înmormântării și la urmă ne-a declarat, mie și lui Sabina: Mie să nu-mi faceți așa ceva. După un an, a plecat și Măriuca. Sabina era de părere să o înmormânteze după rânduiala ortodoxă, dar am rugat
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Memoriile, vol. IX, p. 81); sub presiunea liberalilor radicali și cu acordul mai mult decât entuziast al principelui Carol (acesta îi scria tatălui său, principele Carol Anton de Hohenzollern, la 25 mai /6 iunie 1877: „Nu mai puteam rămânea privitori impasibili; nu voiam să fim tratați ca provincie turcească... Acum, armata mea are frumosul rol de a se bate pentru o idee“ - Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, tomul II, 1877-1886, București, 1909, pp. 20-21) luându-se hotărârea de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
calibru mic și de calitate inferioară, cum am spus - în cepură să tragă asupra crucișătorului, dar fără nici un rezultat. La un mo ment, per soane care se aflau în apropierea mea și priveau vaporul cu un ochean, spuseră că turcii, impasibili până atunci, au descoperit bateriile și au deschis ma gazia cu munițiuni. Rușii trăsese până atunci 53 lovituri de tun, iar ghiulelele lor cădeau când prea departe, când prea aproape; aceasta se vedea după săriturile apei. Noi, de pe mal, număram
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nici ură, nici dezgust, ba, cu o vag melancolică „bunăvoință” față de oroare, Încearcă să transfere chiar asupra opresorilor săi propria sa umanitate „normală”, ambiguă, adâncă, parțial complice. „În lagăr existau doar situații predeterminate și Înăuntrul lor alte predeterminări”, va explica impasibilul observator. Abia la Întoarcerea la Budapesta, imediat după război, pus să confrunte pe cei care Îl sfătuiesc să uite totul sau pe cei umflați de retorica pateticelor caracterizări de tipul „cercul ultim al infernului”, Înțelege că experiența sa nu este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Eram internată în spital. Veneau să mă vadă. — Aha. — Bunicul a avut grijă de mine de atunci încoace. La școală nu m-am dus, în oraș nu ieșeam, prieteni nu aveam... Nu te-ai dus la școală? — Nu, spuse ea impasibilă. Bunicul pretindea că n-aveam nevoie de școală. M-a învățat el tot ce trebuia să știu: de la engleză și rusă până la anatomie... totul. Mătușa m-a învățat să fac mâncare și să cos. — Mătușa? — Nu era chiar mătușă adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
știu într-adevăr să joc./ Și am răspuns nu, pentru că într-adevăr nu știam jocul,/ deși jucasem cândva ceva asemănător./ [...] Am urlat toate astea tare, deși eram foarte calm,/ pentru a avea timp să le studiez reacțiile./ Deși ei jucau impasibili și indiferenți,/ cu mutrele sobre, cu cravate la gât/ din care lipsea tocmai gâtul. Cu manșetele albe/ ale cămășii suflecate peste mâneca neagră a costumului,/ din care lipseau tocmai mâinile și restul trupului./ Pentru că într-o parte mâinile lor/ împărțeau
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
etic avem de-a face cu un nou scepticism, uneori colorat cu autoironie, la Jean Echenoz, alteori compact, ca atitudine În fața absurdului, la Marie Redonnet. Reprezentanții acestui curent, gestionat editorial de Minuit, sunt calificați de Jérôme Lindon, regretatul editor, de “impasibili”. Cel mai apropiat gen proxim al acestei literaturi ar fi desenul animat, unul adresat adulților. În primul rînd În modalitatea de abordare diegetică: evenimentele “serioase”, grave, sînt prezentate În registrul derizoriului (Redonnet, de exemplu, alături de majoritatea “minimaliștilor”), iar non-evenimente capătă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
realismului magic practicat. Dar situarea ei În descendența lui Michel Tournier este corectă. Ar mai fi fost de adăugat aici Tahar Ben Jelloun, amintit deja ca scriitor francofon. “Noii cinici” - Amélie Nothomb, de exemplu - numesc o altă diferență specifică a “impasibililor”. Rămîne de văzut dacă Michel Houellebecq va merge pe linia impasibilității, sau va continua pe creasta cinismului, așa cum o face În Plateforme. Tot aici, mă gîndesc acum la succesul nerepetat al Mariei Darriuessecq din 1996, cu Truismes - și ea figurează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
invidie pe unchiul lui compozitorul, pentru că știe că Rameau nu există - a murit sau nici n-a existat, sau a murit ca și cum n-ar fi existat. De aici Înainte, cititoareo/cititorule, aș putea să-ți spun o poveste despre literatura impasibilă, despre ideologia care o servește, despre personajele ei banale și viața lor lipsită de sens - dar asta ar Însemna să intru În detalii estetice, să speculez, să devin acel cititor pe care Beigbeder vrea să-l șocheze. Ar fi o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de sine Însuși, speriat la gândul că, Întîlnindu-se cu sine, dublul său l-ar obliga să se oprească, să-și frângă aripile, să cadă, să moară cu un ultim horcăit. Viteza aceasta care-și face cinic cu ochiul sub privirea impasibilă a morții de după umăr definește stilul Lydiei Salvayre, o scriitoare prea inteligentă pentru a fi banală și prea energică pentru a-și da seama din mers dacă toate victimele călcate de ea trebuia ucise. În cele din urmă se poate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
judecăți (patetice, ale stilului jurnalistic, n.m.), fără a participa la nici una; ea este făcută tocmai din absența lor; dar este o absență totală, care nu implică nici un refugiu, nici un secret; nu putem spune astfel că este vorba despre o scriitură impasibilă; este mai degrabă o scriitură inocentă; (...) gîndirea Își menține astfel Întreaga responsabilitate (În mod normal atenuată de stil, n.m.), fără a fi acoperită de un angajament accesoriu al formei Într-o Istorie care nu-i aparține.” Barthes continuă afirmînd că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
neputincioasă de a oferi mai mult decît programul minimalist Îi impusese. Jean Echenoz - pionierul - reciclează genuri de consum În romane populate de antieroi al căror singur adevărat eroism este cel de supraviețui unor aventuri contrafăcute, vag autoscopici, vag patetici, fals impasibili. Jean Echenoz este un foarte bun interpret al simulării. Atîta vreme cît romanul de gen simluează viața și se mulțumesc cu un inautentic verosimil, scriitorul crede că simulînd aceste genuri nu face altceva decît să redea viață unor personaje mecanice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
același statut ontologic, fără ca asta să implice totuși reificarea, un concept la modă În discursul unei anumite ideologii. În ciuda faptului că Jérôme Lindon, legendarul editor de la Minuit, plecat dintre noi În urmă cu un an, i-a numit pe minuitiști impasibilii, putem spune că unii dintre ei participă la un nou umanism, la formularea sensibilității unei noi umanități căreia Îi este mai greu ca oricînd să se susțină pe (prin) ea Însăși. Patrick Deville, născut În 1957, este autorul a cinci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Milo trebuie să-l lege de fotiliu pe Andrew și, evident, revolverul cu care Milo trebuie să-l amenințe pe Andrew și pe care englezul Îl scoate din buzunar l’air de rien trăgând două focuri de probă În bibelourile impasibile din vitrină - Milo cască ochii, privește pistolul și se prinde, prea târziu, Andrew anunță je compte jusqu’à vingt, one... și Milo fuge Înnebunit, ajuns În mașină nu-și găsește cheile de contact, pe care, Într-un sfârșit, twenty, Andrew
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
imagine. În Mircea cel Bătrân, poetul salută vitejia și gloria străbună, dar rațiunea refuză exaltarea și redimensionează conturul unei vârste a faptei războinice strălucite, prin comparație cu izbânzile progresului: arta, științele, viețuirea înfrățită a națiilor în pace. Totuși sugestia de impasibilă clepsidră cosmică, de mecanică oarbă a universului domină și, prin ea, poemul vădește virtualități eminesciene. În ciuda înălțimii artistice atinse uneori în poemele meditative, A. este dezavantajat de inexperiența poeziei românești în mânuirea unui limbaj metaforic pe măsura gândirii speculative. Efectul
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
Lupu, în 1922, dar mai ales N. Iorga, în 1930. în mod sigur, și alții au nutrit, chiar dacă nu manifest, calcule și speranțe asemănătoare, la care au renunțat în momentul în care s-au confruntat cu o realitate potrivnică sau impasibilă față de o asemenea eventualitate. N. Iorga, de pildă, discutând la Chicago, la 13 februarie 1930, cu românii americani emigranți din Banat, se întreba „de ce s-ar pierde pe meleaguri străine atâta vlagă și atâta voioșie? Și de ce, îndemnând «acasă» pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și elipsele, atmosfera se încălzește, personajele puține în continuare se dezmorțesc, mișcările lor pe harta textului se complexifică, se diferențiază, capătă trup. Abia acum, din 1991 încoace, literatura lui Toussaint devine una cu adevărat de apartament. Cinismul se evaporă, privirea impasibilă este tulburată de senzații, modulată de sentimente. Dacă în Camera de baie protagonistul, plecat de acasă pe nepusă masă în Italia, acceptă impasibil vizita iubitei pentru ca, în final cu o nepăsare vecină cu cruzimea, să-i înfigă acesteia o săgeată
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
non-guvernamentale consideră că aceasta reprezintă o sursă de îndoctrinare religioasă și care promovează intoleranța față de alte culte și față de minorități sexuale, Bisericii Ortodoxe Române i se mai impută și faptul că este incapabilă de comunicare, dar intolerantă față de progres și impasibilă evoluției societății. BOR este criticată și din cauza alegerii prelaților din rândul persoanelor urmărite penal. În august 2013, europarlamentarul Șerban Bodu (PDL) a cerut Curții de Conturi să controleze alocările de fonduri publice direcționate către Biserica Ortodoxă Română în ultimii cinci
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
cu </spân><spân>două săptămâ</spân><spân>ni, în Saint Martin D’Heres, a fost ocupată o casă și imediat după, vecinii au amenințat că vor organiza un protest pentru evacuare, ceea ce au și făcut, sub privi</spân><spân>rile impasibile ale prima</spân><spân>riei. S-a lăsat cu insulte rasiste, chiar și cu saluturi naziste față de familia de romi ce ocupase casă. În urmă presiunilor, familia a trebuit să plece. Din păcate, cazul a fost destul de mediatizat, ceea ce am
Rasism, evacuări și organizare pentru drepturile locative ale migranților romi în Franța () [Corola-website/Science/296095_a_297424]
-
și politic. Ade fotografiază subtil și colonizarea și autocolonizarea multinațională la periferia Europei. Ultrarațională și dintr-o poziție de putere, Ines nu are probleme în a nu interveni pentru o potențială demitere a unui muncitor prins fără mănuși, așa cum privește impasibila la viața unor bucureșteni din niște case derăpănate aflate la poalele clădirii de birouri în care muncește. Toni se apropie de localnici, dar tot dintr-o perspectivă de putere. Intra în curtea unor săteni, apoi în apartamentul unor bucureșteni middle
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
privind ”colonizarea” expatului vest-european. Toni Erdmann dă impresia că putea fi filmat oriunde, alegerea Bucureștiului părând mai degrabă una aleatorie, tensiunile și problemele locale fiind mai degrabă expuse episodic, nefiind urmărite ori dezvoltate în vreun fel. Ines este rece și impasibila la societatea în care muncește, menționând la un moment dat cu indiferență că nu-i prea pasă dacă se mută la București ori la Singapore. Glumind, scena de amor este o non-scenă, ce are loc într-un non-loc: o cameră
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
o dublură, o replică artificială sau duplicare imaginară, în timp ce aici dublura dispare. Nu există o dublură; unul e deja în cealaltă lume, în altă lume care nu e alta, fără oglinzi, proiecții sau utopii ca moduri de reflectare. Simularea este impasibilă, de netrecut, fără exteriorizare, ca un mat la șah. Nu putem trece în partea cealaltă "prin oglindă", așa cum o puteam face în anii de aut ai transcendenței.
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]