1,160 matches
-
JOCUL ZEILOR de Adrian Vlad Vicențiu I. Un oftat de ușurare aproape imperceptibil ieși din pieptul căpitanului Birmaq în timp ce acesta se așeză mai comod în brațele primitoare ale unuia dintre fotoliile aflate în încăpere. Niciunul dintre cei prezenți acolo nui acordă vreo clipă de atenție după cum nu păreau să fie prea interesați nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
auzit fluierul locomotivei care se apropia. Parcă nu-mi mai simțeam nici un mădular. Eram doar ochi și urechi. Atent la chipul bătrânului care își fixase privirea pe deschizătura ușii dinspre cuhne. El vedea tot ce se petrecea dincolo. După mișcările imperceptibile ale ochilor, bănuiam unde se află ființa sau ființele din bucătărie. “Acum se apropie de ușă... Ba nu. S-a întors din drum după ceva ce probabil i-a scăpat din vedere... Aha. Îndată va apărea în prag! ... Întâi a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Îți vei aminti micile detalii scăpate cu timpul. Nu eram sigură că detaliile de care vorbea erau chiar atât de insignifiante. M-am uitat la mama, care era chiar mai terorizată decât mine. ― Bună, am șoptit. ― Bună, spuse zâmbind aproape imperceptibil. Am simțit că doctorul voia să mă uit din nou la el. ― Mama ta mi-a spus că ești dansatoare, spuse cu o precauție ciudată În glas. I-am confirmat totul cu o Încercare de zâmbet. ― Nu sunt sigur, Începu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Nu o cunoșteam foarte bine. Abia dacă ne vedeam În afara orelor de antrenament. Părul scurt și blond Îi era făcut țepi si purta o rochiță neagră aproape indecentă. N-aș fi putut să spun ce ochi avea, culoarea irisului era imperceptibilă din pricina tonei de dermatograf cu care fusese machiată. ― Ai emoții? mă Întrebă. ― Da, am răspuns cu voce slabă. Tu nu? ― Nu prea, spuse ea, aruncându-și guma de mestecat și Începând să se rujeze pentru a zecea oară. Apar pe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
magia prin care se întruchipase. O apariție absolut concretă și perfect oarecare: doamna doctor Gafton. Banalitatea prezenței nu contrazicea doar, ci potența forța insidioasă a absenței. Imprimată în vibrația tăcerii și în ritmările sonore ale mesajelor casnice, o iradiație învăluind imperceptibil întreg cadrul domestic, migrând bizar și continuu, n-aveai cum s-o înfrunți. Vastă, stinsă pulsație... până izbucnea în gâlgâitul robinetului sau în tremurul ferestrelor sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de o provocare, un subterfugiu nevrotic. Acum, mai bine acum, în acest con încins și strâmt, numit joi. Grăbit, ațâțat, amestecă sucește truchează zarurile. Trișează frenetic, orbit, în transă. Mistica derizoriului va îngădui acest nou artificiu! Nu e decât o imperceptibilă dereglare. Iată, zarul: s-a acceptat trucul. Am scris vineri, e vineri, în loc de joi. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, ni se îngăduie sporul de zădărnicie. Prin urmare, joi. Amiaza clocotind de zăduf și delăsare. Tovarășe Orest, Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
astfel de bruiaj mizer. Sublimă, perfectă, surdă la asemenea scâncete. Surdă, surdă ca o ridiche! Adormitul zâmbise, vinovat de meschina comparație. Bucuros, totuși, că nu fusese auzit. Emilia surâdea, în continuare. Chipul părea să se schimbe. Subțiri variații de linii, imperceptibile migrări de culoare. O văzuse de-atâtea ori și auzise atâtea despre fabuloasa ei prezență, dar vocea, nu, niciodată nu o auzise. Emilia se ridicase, în fața biroului. S-a sprijinit în cot, a săltat, hop, se așezase, picior peste picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Iar miercuri, iar vineri, balans somnolent. Nu mai are răbdare, revendică ofensiva. Până vineri mai e un secol. Nu se mai poate aștepta, trebuie învins leșinul numit realitate. Fie ce-o fi: Anatol Dominic Vancea Voinov amestecă zarurile, trișează. O imperceptibilă dereglare și, iată, în loc de joi, apare vineri. Joi rebotezat vineri. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, dublând asul, dublând ghinionul, dublând incertitudinea. Îl apucase naiba, așteptând autobuzul. Așteptând, cercetând încălțările concetățenilor. Ridicase privirea: Gostat. Gospodăria de stat. Zarzavaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iartă-mă. Era nefiresc, prost dispus, patetic. Ianuli se apleacă să-și ia paharul chiar în clipacând Irina îl depune, în sfârșit, pe al ei, ținut fără rost, atâta vreme, în mână. Îl privește, atentă, nu îl vede. Pândește însuflețirea imperceptibilă, amânată, neputința lui de a se încărca. Se întoarce spre el, gata să-ltrezească, să-l provoace, să-l învie. Acum o vreme, nu mai știu, o lună, mai mult, tovarășul Orest Popescu, Șeful Asociației, ne-a citit tuturor o știre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dintre voi ceva ? — Bună ziua, aud un glas sobru și familiar de deasupra capului. Ridic Încet capul, clipind În soare. E Jack. Care stă În picioare pe fundal de cer albastru, În costumul lui de cowboy. Îmi zâmbește scurt și aproape imperceptibil, și simt că-mi revine buna dispoziție. A venit să mă salveze. Trebuia să mă gândesc că așa va face. — Bună, zic, ca În transă. Să fac prezentările, el e... — Jack e numele meu, mă Întrerupe blând. Sunt un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai ușoară. Scutur enervată din cap. Să știi că eu, una, n‑o să stau niciodată acasă și să‑ți fac ție de mâncare. Nici într‑o mie de ani. Urmează o scurtă tăcere, și, când ridic ochii, văd o urmă imperceptibilă de surâs pe buzele lui Luke. — Ție.. sau oricui altcuiva, adaug repede. — Mă bucur să aud asta, spune Luke cu blândețe. Și mai ales, să știu că n‑o să încerci să‑mi gătești cușcuș marocan surpriză. — Înțelegi ce vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
timp?! Da, poate cè a avut dreptate Corina, poate cè preocupat sè imprim iubirii mele un plus de frumusețe și de tainè n-am fost suficient de atent la ceea ce se întâmplă în realitate, la felul în care, între noi, imperceptibil, se deșchideau abisuri sufletești de netrecut, nu știam ce fuste mai poartè, evităm s-o privesc când își prindea pèrul, n-o ascultăm când începea sè-mi vorbeascè despre problemele ei de la școalè, Vlad, evident, întinzându-i mâna, sprijinind-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dacè aș stă zece ore în cadă plinè cu apè și arome, chiar dacè mi-aș freca trupul cu sèpunul cel mai fin sau chiar cu leșie, tot n-aș putea face sè disparè mirosul nedefinit care, ca un abur imperceptibil, mè învèluie într-o membranè subțire de neguri transparente! Deși este incompetent în materie de parfumuri și nu ar fi capabil sè descifreze natură exactè și rafinatè a esențelor mirosului sèu, Matei l-ar recunoaște, totuși, dintr-o mie, nèrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè exerseze la pian, uitând de pèpuși și de fetițele de afarè, Cănd auzea pianul, Matei se cèțèra pe gardul de fier, ridicându-se pe vârfuri că sè vadè mai bine, dar, cu toate cè fereastră era deschisè și un imperceptibil curent de aer mișcă perdelele în lèturi, din cauza luminii orbitoare de afarè bèiețelul nu vedea nimic înèuntru, Evocându-mi acum fiecare piesè de mobilier din cameră cu pianul, ea mè ajutè sè vèd ceea ce altèdatè îmi imaginăm numai, Matei recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de data asta m-a durut durerea ta de dinți, dar, a doua oarè, te asigur cè n-are sè mè mai doarè! Ai scèpat ușor, de la poliție, Matei! îmi explicè procurorul șef, care printr-un transfer de identitate aproape imperceptibil, a luat locul șefului poliției, Dar, acum, fațè în fațè, doar noi doi, sè vorbim bèrbètește! Suntem la Tribunal unde trebuie sè juri pe Biblie cè spui adevèrul și numai adevèrul! O iubesc pe soția Dumneavoastrè! Jur! Cu mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
miros?! Da, firește! am și învèțat sè mi le cunosc dupè miros, De pildè, cănd mè uit la o femeie pe care o doresc, Matei invocând-o în minte pe AnM, trupul meu preia mirosul pe care ea îl rèspândește imperceptibil în aer, încât mirosul acelei femei se lipește de mine și nu-mi mai dè pace, mè îmbracè că o hainè de smoalè fierbinte, iar dacè aș încerca sè scap de el ar trebui sè mi-l smulg cu piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
avem un auz sufletesc, un vèz sufletesc, un miros sufletesc și așa mai departe! Nu te teme sè le folosești! Un miros sufletesc?! repet că un ecou în sinea mea, amintindu-mi de indefinibilul și noul miros mateian, inconfundabil și imperceptibil de nèri strèine, un miros pe care numai prezența lui AnM îl face sè disparè, joi seara, de pildè, când a fost la mine, apariția ei fècând sè se risipeascè în aer acest miros, Vreau sè scriu un e-mail! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a muzeului, azi fiind luni e închis pentru public, apoi, tot aerian, fèrè sè ating treptele, fac un salt pânè la etajul întâi, acolo unde se aflè biroul ei, ezit puțin în fața ușii închise, dar, descoperind, între ușè și pereți, imperceptibile spații de aer, mè strecor înèuntru prin acele interstiții invizibile, oprindu-mè chiar în spatele ei, stè la birou privind ecranul calculatorului, vorbeste la telefonul mobil cu Matei, cerându-i s-o ajute sè-și gèseascè textul, el, la celèlalt capèt al labirintului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
celuilalt. Vocile lor se armonizau. Sunau ca două instrumente perfect stăpânite de un maestru sensibil la fiecare nuanță. Își savurau reciproc inflexiunile. Era o confruntare blândă între spirite de același nivel, susținută de expresia ochilor, de zâmbetele și mișcările aproape imperceptibile ale mâinilor. Toate având un efect straniu, ca o trecere insesizabilă de la real la ireal, de la realitate la vis și conturând un dialog intangibil din care până și ea, Mariam, soția adorată a prințului, era exclusă. El revenea mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Milly. —Ei, știi... De când a murit Caitlin, Nick, a intervenit Jenny cu precizie. Nu trebuie să evităm să spunem lucrul ăsta. Caitlin a murit, dar nimeni n-a uitat-o. Susan a simțit cum îi urcă pe spate in fior imperceptibil. În cameră s-a lăsat, dintr-odată, frigul și, preț de câteva secunde, toată lumea a tăcut. Milly nu părea să fi observat că numele mamei ei fusese pronunțat. Da, ei, oricum, și-a dres Nick glasul. Eu și Susan o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
uite-o, dragostea mea, atunci te-am văzut, uite-o p-aia care nu pare să aibă mai mult de douăj’ de anișori, cât de fragedă, bruneta aia criminală cu pomeți înalți, învăpăiați, și cu buze pline, umed-strălucitoare și tremurând imperceptibil, de-ai zice că-i în toiul trebii, Rafaele, păi, bineînțeles c-a înnebunit lumea. Te lingi pe buze, mort de foame și de sete, deh, nu te mai uita, că-ți pică, ie să-ți vină rău fetița asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se lăsa dus, se abandona în vorbăria și chicotelile lor încercate de vibrații erotice. Se buluceau în jurul lui, îl întrebau, câtă curiozitate și ignoranță dezinvoltă, lasă-mă să te-ating și să te îmbib, să te umezesc, și buzele tremurând imperceptibil aruncându-te și amestecându-te în hăul de coapse, fese, țâțe care vor să absoarbă și să știe, pentru că el, ca bărbat, s-ar fi cuvenit să știe și să le spună și lor, dacă tot s-au apucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și lăsându-se pe vine deasupra lui, răscrăcărându-se și adulmecându-l ca și cum ar fi dat să-l înghită, și el, la rându-i, adulmecându-i gesturile, formele; de un ceas stăteau față-n față în picioare, în mijlocul drumului, apropiindu-se imperceptibil până să se atingă și până ea păru să-i împărtășească halucinația pe cale de a se înfăptui. De astă dată nu se mai grăbea și întorcea capul nu ca să nu vadă, ci tocmai pentru a vedea, iar mila și plânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
doamna Petronela îi face vânt ținând-o de ceafă; ea, una, își dă toată silința... Am găsit o familie de francezi bogați care vor avea grijă. Și de tine, și nu mai zic de copil... Doamna Petronela scutură din cap imperceptibil și parcă ar mărunți din buze. Ea știe bine ce face și ce spune, dar fetița asta-i o catastrofă. E lovită rău. Nu-i de mirare că nu-i în stare să se descurce, că n-a dus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
căciula-n mână să se împace, nedezbărat de năravul lui urât de a iscodi, ca să te învețe cum să trăiești. Ba uite-l că nu iscodește și nu învață pe nimeni nimic; continuă să tacă, în timp ce Mirela îl vede mărunțind imperceptibil din buzele subțiri reproșuri aspre, abia stăpânite, și n-are nici un dubiu că doar prezența lui Rafael îl împiedică s-o împroaște cu reproșurile alea. I s-a făcut lehamite, cu tot cu dragostea mea și taicule, degeaba, că sângele apă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]